Ziua 11

Aseara am stat pana la 2 ale diminetii, cu Lu' la povesti. A tinut neaparat sa ma auda asa ca mi-a servit numarul ei de telefon. Buun...O sunai cu nr. ascuns, dupa ce mi-a luat 10 minute sa ma lamuresc cum se seteaza mama lui de telefon.
Lu' era in mare forma. Luni de exemplu era crizata, azi dimineata era in forma. Vorbeste muuult, nu are rabdare sa si asculte, vorba ii danseaza in ritmuri de salsa combinata cu house...O tornada...
Cred ca 2 dimineata este ora de viata maxima pentru Lu'. Mi-a povestit cate-n luna si stele...e haioasa si serioasa, si gingasa, si feminina. Mi-a povestit cum "i-a rupt capu' " un tip de peste zari...cum se ducea la el turbata de dragoste si pasiune, cum se frangea vraja si cum se relua din nou. Lu' stie sa iubeasca cu patima adaaanca cu siguranta, dar patima consuma ca o masina de spalat energie electrica cand o pui pe un program de maieuri, de exemplu. Iar consumul asta daca nu are si cu ce se alimenta, si rezervorul e gol...se iroseste...Lu' dragalasa de ea...parca ar fi de pe Marte.
De la ea am aflat termenul de Fuck Buddy sau Fuck Buddies...adica o relatie intre doi parteneri bazata doar pe sex si fara impartasire de atasament emotional ca intr-o relatie normala intre un barbat si o femeie. Zicea ca asta i se potriveste cel mai bine. Nu mai vrea sa iubeasca, desi n-o cred. Dragostea nu vine cand zice ea.
Eu i-am spus ca asa ceva nu exista...chiar daca cei doi sa zicem nu se iubesc e imposibil sa ti-o pui cu cineva si sa n-ai dram de emotie afectiva. Acolo nitel. In fine, daca aveti pareri astept comentarii si pe tema asta.

Dimineata am avut ceva treaba prin Piata Chibrit. Peste tot liniste, in banci, in magazine, chiar pe strada. Singura coada era la o covrigarie. Buna afacere. Am stat si eu. Mi-am luat 2 covrigi de pofta, dar nu mai sunt covrigii de alta data...ohooo.

Ma gandisem sa lucrez de acasa, dar nuuuu, azi vine Tanti la curatenie si calcat rufe...nu pot sa ma intersectez toata ziua cu ea. Eo doamna robusta la vreo 50-55 de ani, muncitoare si mai ales cinstita. Are chei si casa la dispozitie de ani de zile. Face treaba buna, dupa ochii mei. Pindica mai facea mutre, ba ca sunt urme pe parchet, ba ca se vede praf, ba ca e o dunga pe geam. Oricum detalii pe care eu cu pupilele si atentia mea era imposibil sa le sesizez.
Asa, ca aseara am bagat rufe la greu la spalat sa aiba Tanti ce calca. Inclusiv prosoape. Pana am vorbit cu Lu' ultima transha se si ispravise.

Asa ca am venit la office cu limuzina mea. Apropo...chestia cu limuzina fitoasa era o metafora... E o masina obisnuita din clasa, hai sa zicem Skoda Octavia...desi nu e Skoda.

Am intrat pe tagged sa verific sondajul de ieri. Au venit sumedenie de raspunsuri. Mai astept sa sa mai vina sa fie rezultatul cat mai veridic.
Am deja 105 prietene, toate dragute si amabile. Nu stiu daca toate citesc jurnalul, dar fiecare face cate ceva, unele trimit mesaje empatice si supportive, altele mici poze care se numesc taguri, altele poze mai mari sau filmulete pe comment-uri. Azi am primit chiar si un wink...nu e rau.

Pe langa Lu', mai e Fata de Aur care ma citeste si ma incurajeaza. Fata de aur se ocupa cu pet-uri de regula.
Alaltaieri mi-a trimis o melodie super, trista si colac peste pupaza, solista seamana picatura de apa cu Pindica...

Din ranile mele curgeau valuri de sange...si pe deasupra se mai gasi un cutit de taiat porci care se invartea prin ele, ranile... uite asa...(fac un gest de rotire amplu)
Pana la urma mi-am zis...ce daca!...oricum Pindica nu avea asa voce...de voce..

Aici se vede si mai bine...seamana perfect cand avea parul scurt...

Hai la treaba...ca mai am si de lucru...

Ziua 10 Liftul si Sondajul

Cica martea sunt musai trei ceasuri rele...
Primul fuse dimineata in lift. Un lift silentiosss..inox, oglinda...ce trebuia sa ma transporte in parcarea subterana, unde limuzina fitoasa ma asteapta sa ma duca finally la birou.
Liftul se opri din motive necunoscute...se stinse si lumina...se facu 'ntuneric. Bine ca aveam semnal. Sun pe don' Constandache de la firma de revizie.
Don' Constandache este un veritabil exponent al economiei de piata.
In primul rand raspunde instant la telefon. N-am vazut asa ceva. De cateva ori s-a intamplat in 4 ani sa fie mici problemute cu liftul nostru de import, de fiecare data a raspuns in zecimea de secunda dupa primul apel.
La fel fuse si acum. As putea spune chiar mai repede cu o sutime.
Daca ar exista Google Analitics pentru timpul de raspuns al domnului Costandache...sigur curba ar fi crescatoare...
E o adevarata placere sa ramai in lift si sa primesti raspuns asa repede.
- Domn' Constandache...sunt Pindic...stiti dvs...de la 3...de la...
- Aaaaa...don' Pindic...ce faceti domnee...nu v-am auzit de mult...
- Pai don sef...(asa ii place sa i se spuna...fatza lui rotunda capata o culoare usor rosiatica de emotie la acest apelativ insotita de un zambet larg ca smiley-iurile de pe mess)....don' sef..am ramas blocat in lift...
- Aoleu domn Pindic...cum se poate? Apasati pe butonu' de alarma.
- Am apasat....nimic...
- Lumina e?
- Nici...
- Or fi intrerupt astia curentu'...
-Don sef, ma sufoc...hai si scoate-ma...
- Domn Pindic...stai linistit...uite sunt pe drum... Nu inchide...uite cam in 15 minunte ajung...
- Don sef, hai...ca nici aer nu...
- Domn Pindic...stai linistit...respira incet...e aer...ti-e frica matale de spatii mici...nu? Ia zi!...
- Nuuu, don sef, da' nu e aer...
- Claustrofobie se numeste, ma diagnostica el imediat cu un aer de cunoscator, si zice:
- Auzi...ia inchide matale telefonu' nu mai vorbi, consumi aerul din cabina. Vin degraba si te scot.Da?
Si don sef se tinu de cuvant. Venise. Dar inainte venise si curentul...si se urni elevatorul...ca sa-i zic asa...

Asta fu primul ceas rau...
Hmmm... Haide ca se duse....
Am ajuns la birou...al doilea ceas rau...ca am ajuns...Fara chef desigur... Fara Pindica nici chef de munca n-am...
N-am deschis outlook-ul cu email-ul de servici, sa nu ma indispun...
O cafeluta...si revista presei pe net... Nici la telefon n-am raspuns... Ce naiba? Cine sa sune in saptamana patimilor...ce vor?
Si dau si citesc, citesc...hopaaa...al treilea ceas rau...
Un sondaj facut pe un esantion reprezentativ de doamne maritate, adica neveste, zice ca un sfert din aceste ar fi gata pentru o aventura cu clovnul de care spuneam ieri care da din maini si se cearta cu toti. Un ceeeeeeeee???? Un sfert, adica 25 la suta.
Comentariu...desi nevestele romance au un nivel moral ridicat in ceea ce priveste fidelitatea in casnicie, totusi un procent semnificativ si-ar ridica fustele instant daca ar avea ocazia sa faca sex cu o vedeta. Pe primele doua locuri erau niste actori...se pare celebri...n-am auzit de ei (precis din telenovele)...si pe locul trei clovnul cu pricina... Auuuuuuuuu....ma doare inima. Un sfert din cateva mii de femei interviate...pe strada cica si online. Asa...
Deci..sa presupunem ca e vorba de femeile active, da? cele cu fusta si hiperlibido de consumat.
Deci... in Romania sunt vreo 10 milioane de femei in total sa zicem. Din care vreo 4 milioane fetite si babe cu dorinte sexuale expirate... Asa.. Raman vreo 6 milioane de femei intre 16 si 65 de ani (nu ca cele peste chiar n-ar vrea...dar sa luam un interval). Din astea 6 milioane...vreo 4 milioane sa zicem ca sunt maritate cu acte. Buuun...din astea, un sfert, adica vreo 1 milion si-ar
da jos chilotii si s-ar pune in pozitie activa in fata clovnului. Asta conform sondajului... Daca nu v-ati prins cine e clovnu' numele lui incepe cu Mircea si se termina cu Badea...
Un milion....wow... ce chestie e sa fi celebru... nici n-ai nevoie de nevasta...ca ai un milion de admiratoare... Nu ma credeti? Intrati pe evz.ro...acolo am citit.
Primul gand a fost...Pindica o fi in sfertul asta? Hmmmm...nu cred, dar totul e posibil...
Acum, chiar m-am enervat...si l-am considerat al treilea ceas rau...normal..m-am enervat de invidie si ura...ca nu era suficient ca nu-l suportam.
Astept comentarii si mesaje pe tema asta din partea prietenelor mele, sa verific daca procentul se confirma.
Va rog fiti sincere, promit ca tin totul confidential...Da? Hai sa vedem...sunt curios ce iese...

Ziua 9 continuare

Se facu de seara.

Am vegetat toata ziua. O presiune atmosferica probabil prea ridicata sau probabil prea scazuta - nu stiu, barometrul l-a luat- mi-a indus o lene incomensurabila...nici aparat de masurat lenea nu am.
Deci, am stat acasa...in pijama.

M-am trezit mai devreme, ametit, morocanos...mi-am pus niste muzica..

Opium..mi se potriveste la fix la ora asta.

Am lucrat ceva de acasa... sa nu stau cu constiinta incarcata. Televizorul mergea...pe stiri. Asa adormisem.
Azi s-a dezbatut toata ziua despre legea educatiei...Bleah...nu ma pricep...
Iar e cearta generala.
Problema de fond la noi, la romani, este: daca ceva se dezbate si n-a fost ideea noastra, suntem liberi sa nu fim de acord. Avem alte pareri. Niciodata nu trebuie sa discutam pe baza ideilor altora. E jignitor...asa ca trebuie sa ne opunem din toate puterile, sa nu gasim solutii, sa ne certam.

Mi-e greata...imi pun un gin?...hmm..mai bine sa ascultam niste muzica.

Nu mai deschid televizorul.

A inceput saptamana patimilor. Trebuie sa fim mai buni, mai ingaduitori, mai toleranti, mai intelepti si daca se poate sa nu mancam carne...eu nu pot. Mi-am facut niste carnaciori cu salata.

Pe tagged, o fosta prietena din lista mi-a spus ca-s plictisitor...si ca ea nu vrea sa fie decor. Probabil ca n-am trimis nici un wink, tag, luv, sau poza cu ceva...nu conteaza ce... S-a sters din lista brutal... nu pot fi perfect in fiecare secunda...m-a prins in secunda mea de imperfectiune...:(

Am ales sa beau in pahar de vin din feteasca aia mortala. Mmmm...e asa bun...maxim un pahar...

Muzica curge...

Mi-e dor de nevasta-mea....rauuu... Casa e goala...imi lipseste...

ziua 9

E deja luni trecute.
Mi-am preparat un carnat si niste branza cu smantana..Fagaras... fooaarte buna.
Mi-am terminat ziua uitandu-ma nitel la un clovn care apare mereu seara, da din maini, se cearta cu toata lumea...si culmea..incearca sa transmita...baaaiii...fii mandru ca-s contemporan cu tine...ca respir acelasi aer cu tine...eu...geniul cu narile dezvoltate ce-mi pute tot, toti si orice in principiu.
Am ras DE el... m-am amuzat la culme... Mersi frate ca existi ca imi dai posibilitatea sa rad DE dvs.

Cu moralul ridicat de clovnu' cu pricina am trecut pe VH1 cu ale sale All time hits. Mdaaa...super...

Sunt obosit varza...nu mi-e somn. E cica inca 11.20 PM dupa ora de iarna.

Ma duc la dodo' cum zice Lu'. Sper ca se refera la somn, sa nu ma fac de ras..fiind cine stie ce...

Mah...e Luni...cred ca ploua...Pindica e dusa...soacra-mea nu m-a sunat sa vada daca inca traiesc...mda...cum ziceam...ma duc la dodo.

ziua 8 continuare

N-am trimis niciun comment d-ala amenintator, si inca nu mi-a cazut nimic...darrr...se pare ca o sa vomit...mi-am luat o musaca cu cartofi de la Billa...e clar nu e ca musacaua soacra-mii, D-zeu s-o tina sanatoasa..asa soacra mai rar...E o musaca a la Billa...comestibila...dar miroase ciudat...si mi-a picat greu...

Trag un gin cu tonic, gheata si nitica lamaie...

Cred ca sufar mai mult dupa soacra-mea...decat dupa Pindica...abia acum mi-am dat seama, ingurgitand musacaua...offfffffffff...mama soacra unde esti?..o fi aflat? cred ca da...da' nu m-a sunat scorpia...hmmm...sunt deja 2 weekend-uri si n-am aparut...dupa papica...sigur a aflat.
Mamei nu i-am spus...o sa-i zic de Paste.. cand o sa apar singur la molfairea "melului"...

Tot as manca ceva. Mi-am luat niste fasole la borcan si am niste carnati...aia tre' facuti la singura tigaie din casa...o sa se faca miros de prajeala...Si?...so what? Sa se faca... Ia sa fac eu carnatu'!!

ziua 8 tagged

Pe tagged deja am 75 de prieteni si vreo 244 de vizionari. Nu e rau pentru 8 zile.
Nu stiu cati chiar citesc jurnalul. Primesc comment-uri dragute, mesaje..multe...cele mai multe cu aprecieri...luv-uri..tag-uri...o gramada de chestii faine si instructive.
Nu prea m-am prins ce vrea site-ul asta...dar am constatat ca lumii ii place sa trimita tot felul de staff-uri, filmulete...mesaje providentiale cu incheierea ca daca nu trimiti la 20 mai departe iti cade putza si te vei ineca in propria voma in somn...si tot asa. Astea sunt in general pe teme religioase, si probabil ca de frica toata lumea le trimite mai departe..
In fine, oricum am mai multa vizibilitate...tot nu reusesc sa ies din gaura invizibilitatii..
Ascult tot Agricantus...suna Godish...si ...amorizant..

Lu' a intrat si ea. Cica era in chef de chef aseara. Si eu...pacat ca nu se poate cu ea sa impartasesc niciun chef...

ziua 8 Historia de un amor cu taburetul

Ploua...

Am iesit sa-mi iau niste provizii. N-am avut de chef de paste de ieri. Nici de retete...

Mi-a lasat doar tigaia pentru oua, o farfurie de ciorba (ce-o face cu celelalte?.. ca ea nu mananca ciorba) si cateva farfurii plate.
Cana mea de cafea favorita mi-a lasat-o...hmmm..in plus si-a luat tot felul de chestii de pe la Ikea si pe care le-a considerat a-i apartine. Ma rog...

Bine ca a lasat plasma, dvd-ul si sistemul de boxe. Am gasit un CD cu budha bar, prafuit si virgin. Suna super...sunetul ma inconjoara...acum ascult Agricantus

Sound amorizant...Ma inspira la make love... usor, incet, adanc...ritmul se opreste...se reia..franeaza...ca o patina pe gheata...luuung...se invarte si te invaluie..

Cred ca o sa fac amor cu un taburet mic pe care l-am luat in brate...pe sound-ul Guadelupei Pineda - Historia de un amor... Pe CD e o varianta cu ea si Los Tres Ases...

Mmmmmmmmmm...ma invart cu taburetul prin casa...

Ploua in continuare...e si mai tarziu cu o ora...e inca lumina..

ziua 7 acasa continuare

M-am trezit pe la 12. Am stat cu Lu' la povesti mirobolante pana la 6 dimineata. Fata asta e si somnambulica...mai mult somn decat abulica.
N-am nimic de mancare. Am mancat ceva pate cu paine veche...tre' sa ies la junk food shopping.
Am si tona de paste din Italia...plus niste sea food congelat. Mda...
Ar merge niste paste cu fructe de mare. Poate intru pe net sa aflu vreo reteta.

Tot raul spre bine...mai dau jos din burtoi.
Pindica ii zicea burtoi, desi este o burtica normala..nici prea mare...nici prea mica...nici prea rotunda...asa...dar pentru ea e burtoi...sau era...ca acum nu mai e nimic...

Ma duc sa execut cei trei Shi de baza intr-o zi...Shit - Shave- Shower...ca sa-mi revin...

ziua 7 acasa

Am aterizat acasaaa... Ce bine. Tot cel mai bine acasa e...

Totul pare asa cum am lasat.
A trecut pe acasa. Sunt niste camasi la uscat...un muc de tigara subtire ramas...Nimic la vedere luat. Mda...

Lu' nu doarme. M-a asteptat. :) E nervoasa...agitata..isterica zice ea... Nu poate sa-mi puna muzica
Ii pun eu...s-a mai linistit....e empatica..vibranta...calda..fierbinte...lichida..

Ma luase somnul un pic in avion. Am tot citit la aia 100 de ani care ne asteapta...am ingurgitat napolitana..am baut si o cafea...mi-a trecut somnul...n-am apucat sa vomit la aeroport, ca in avion m-am intalnit cu o cunostinta...tip...m-a adus el cu masina pana acasa...

Mi-am pus un pahar de vin. O Feteasca neagra periculoasa. Sticla era desfacuta. E vin inchegat, sec, aromat...nu stii ce bei. Doar un pahar si te pune jos. Ehhh...sunt oricum destul de jos.

Lu' e la a patra bere... incepe sa devina erotizanta...cred ca e de la vin..
Ma duc la culcare...asa a inceput ziua 7

Ziua 6 Ferihegy continuare control

Am trecut de controlul corporal. Asa cum am zis...direct la gaoz. La Bucuresti, aici la dus, de unde vin, nu mi-a cerut nimeni sa ma descalt, acum da...control la sange...rastignit, supus unui aparat bip, care ar fi trebuit sa-mi gaseasca bomba din gaoz. Nenea...unu' sarguincios...n-a gasit nimic...era nitel dezamagit..
Pana la urma tot circul asta e si pentru siguranta mea. Ma simt deja mai bine.

La poarta 16, unde se ia avionu' de Bucuresti, primele femei frumoase...Primele glezne subtiri, primele machiaje a la carte'...primele tzoale de tzoale...deh...e poarta pentru capitala noastra.
Imi clatesc ochii nitel...o placere...Stand in Romania, nu-ti dai seama ce fete faine avem...hmmm..Avem si noi un asset cum se zice...

La Bucuresti sunt 8 grade. Zicea pe evz.ro.

Am fumat o tigara inainte sa intru. Eram la veniri...Frumos. Taxiurile sunt super organizate. Zona Taxi...e un birou dragut...stai la coada...platesti tarif fix in functie de zona unde vrei sa ajungi, apoi vine taxiul...de regula passat negru...arati tichetul...soferul cu cravata..te ajuta cu bagajul...urci...si la gara... 22 euro zona 1, 25 zona 2, 16 euro pana la metro...etc. Civilizat

Sa vezi ce colorati o sa vad la Otopeni... In tricouri soioase, cu parul de piept in vant...emanad mirosuri transpirante si expirante. Deja simt ca incep sa vomit...:(

Hai sa nu ma gandesc. Citesc o carte "The Next 100 years"...o previziune asupra urmatorilor 100 de ani. De parca m-ar fi interesat. Dar am primit-o cadou la sedinta.
Pana la pagina 50 unde am ajuns, scrie doar ce s-a intamplat in ultimii 600 de ani. Poate-poate am noroc si pana la Bucuresti aflu si ceva.

Hai ca 'es...
Urmeaza Otopeniul cu peron pe partea din spate...

Ziua 6 Ferihegy continuare 2

Mi-am luat un sandvis cu sunca si cascaval incalzit si am citit evz.ro pe net.
Usor usor intru in atmosfera de acasa. Veryyy funny.

Pe tagged am depasit 50 de prieteni. Una imi cere sa pun poze. E foarte nemultumita. Nu-i place sa vorbeasca cu oameni fara chip. Zice ca i-a trecut curiozitatea si ca o sa ma ignore. I-am multumit si i-am urat seara buna.:)

Aici e 9 si un sfert. Imbarcarea e la 22.35. Deci pe la 10 si ceva trebuie sa fiu la poarta 16. Control buletin, control..curea, ceas, laptop, chiloti, gaoz, ce-o fi...Dureaza si asta..

O sa ies. Tre' sa platesc, nu inainte de a lua un expresso...si sa mai bag o tigara.
Nu ma simt bine deloc. Mai ca nu m-as intoarce acasa. N-am de fapt unde sa ma intorc.
Ehhh...cum n-am? Am casa...cu mine casa se umple.Nu?:)

Ziua 6 Ferihegy continuare

Mai am 2 ore pana la imbarcare. Mi-am luat inca o bere...Borsodi..cutia e ca la Ursus..Mereu prefer berea locala. E mai fresh..

Vorbesc cu Lu' pe mess. Schimba ceva la bucatarie. Adica repara ceva la gaze... e pustie..o simt empty..
Si eu sunt la fel.
Cat am fost plecat a fost ok. Toata ziua ocupat...seara, cine tematice, cum am zis. Am dormit 4-5 ore pe noapte. Nu ma simt obosit.
Poate gasesc casa la fel de goala cum ma simt acum. Nu cred ca o sa-mi pese.

O uitasem pe Pindica...acum iar ma gandesc la ea. Cu cat ma apropii, ma gandesc mai intens. Si nu-mi face bine deloc.
Cu cat ma gandesc, cu atat pot imagina scenarii. Care mai de care mai negre...desigur. Poate are pe cineva. Cine pleaca asa de acasa, fara niciun scandal.
Daca incerc sa intru adanc in problema, vad o multime de chestii ca nu au mers, dar niciuna care sa o determine sa plece. Sau asa vad eu. Misterioase sunt caile Domnului si sinapsele unei femei.
Probabil ca ar fi mai usor sa gasesc explicatii despre disparitia civilizatiei Maya...daa..n-ar fi chiar asa greu...
Ma duc sa-mi iau alta bere.. Langa mine la o masa alaturata sunt niste evrei...cred...asa suna ce vorbesc...asteapta si ei ceva... Sunt veseli, rad...vorbesc repede si toti odata.. Parca s-a aglomerat brusc.

Lu' e ocupata cu mesterul. M-a lasat in pending... Zice ca s-ar putea sa nu doarma la ora 2 cand o sa ajung eu acasa...Hmm...n-are somn..

Pindica sigur doarme la ora aia..Cu cine oare?

Ziua 6 Ferihegy

Mda...a trecut sedinta..ne-am relaxat acolo...si munca si fun...in fine...vreme ok, colegi draguti, betivi - in functie de zona de unde provine fiecare, doua colege - cele mai betive...rădeau  tot, si plecau ultimele...Da, dragutz..
Doua cine tematice, miercuri si joi...tema fiind, cine bea cel mai mult si nu cade sub masa...Eu joc in divizia B, n-am loc de polonezi, nemti, englezi, care se bat pentru titlu. Beau astia cu mareee talent...
Cam asta a fost sedinta.

Acum sunt pe Ferihegy, la prietenii nostri maghiari. Escala 4 ore.

Am noroc, la terminal am gasit un restaurant, aproape de iesire, pot sa ies sa fumez, au bere ieftina si in plus wireless gratis. Bravos...cum intri in est, netu' e moca.
La hotel aveam doar 2 optiuni. Cardul Orange mobil, 4 Euro+TVA/MB - o avere sau o varianta mai economica, card wireless, 100 minunte, 9,95 Euro.

Nu stau la poarta de imbarcare, am iesit sa pot sa fumez...si e super ok. Pen'ca n-am forinti, am convins doamna de la bar sa tina deschisa nota si platesc la sfarsit cu cardu'. Imi iau mai tarziu si ceva de papa, ca pana la Bucuresti, doar napolitana si un suc.

Ajung la 1.20 AM. O sa fiu la cheremul taximetristilor verosi. Sper sa am bani suficienti la mine.

Daca mai am chef, o sa mai intru, mai e timp...Daca nu, maine dupa ce ma trezesc.

ziua 4 Strutul

-->

M-am instalat, m-am schimbat si hai sa cobor la o bericica… Hotelul asta e localizat in cadrul unui zoo park, adica partile laterale si spatele dau direct in gradina zoologica.

Vad eu pe geam un strut… Superrr.. Sa ma opresc cand cobor sa ma uit la el…

Ies pe o iesire de incendiu care dadea intr-o terasa ingusta sub form de cerdac cu o balustrada metalica.

Usa se deschide din interior cand iesi, dar din exterior nu se mai poate intra… nu m-am ingrijorat…tre’ sa fie o cale de acces… Asaaa..si am stat cu strutul…care s-a apropiat de balustrada si se uita la mine, cand cu un ochi…cand cu celalalt…apoi se lasa pe vine cum ar fi, si dadea din aripi nervos. Am fumat o tigara…am vorbit ceva cu el…haii..gata..ca e rece…sa intru… Bang…Usile blocate pe exterior… Din terasa nu aveam acces, decat sa sar balustrada, sa trec prin teritoriul strutului, ceea ce nu era o idée buna si tot asa…

Buuun…trag de usa..nimic…pe culoare nimeni…liniste totala… Si stau si stau…nimic..Am fumat alta tigara…era deja frig rau…fuckkkk…N-aveam nici macar numarul de telefon de la receptie sa sun…Ohh..mi-a venit ideea.. Intru pe net de pe telefon – google, search hotel...nr de telefon..bingo...Numarul era prea lung, nu-l puteam tine minte..l-am scrijelit cu cheia de la camera direct pe balustrada..ho –ho..bravos.. Sun la receptie... Heloo o!!..zic, sunt Pindic, client la camera 231, blocat pe terasa...Credeam ca aia o sa rada de mine...nuu. Zice..pe ce latura esti?... Pai nu stiu, sunt copaci si un strut…Tipa..Domnule vrem sa va ajutam, copaci si struti sunt pe toate laturile hotelului in afara de cea frontala… Unde sunteti?...Si incep sa-i descriu peisaju’.. si comportamentul strutului, poate il recunoaste si identifica unde sunt… Doamna, deja mi-e frig, clantan de frig, salvati-ma… Ce situatie jenanta…ce rusineee… In Ro, deja realitatea si antena 3 erau acolo sa transmita live salvarea mea… Pana la urma o echipa de interventie a abordat toate laturile hotelului si m-au gasit. Eu cu capul in pamant..:( de rusine…ei cu o patura si ceai… Eu..nu vreau ceaiii…mersi..vreau bereeeeeeeee…

Baru’ plin, aflasera toti. Vreo doi din bar au dat o mana de ajutor echipei… Ohhh…ce rusinica… daca nu era sa am pofta de bere…n-as fi intrat. Lumea relaxata, ma privea vesela si ma felicitau…Ce vor astia.. Am zambit si eu sa nu par tamp. Nimic ridicol..toti se distrau… Pustiul de la bar zice…aaaa…nu va jenati…in fiecare saptamana se blocheaza cineva acolo… Cred ca din cauza strutului…ii cheama cumva acolo…J)

Offff…beau doua beri la pahar mare..ma relaxez…si hai la somnic..Pe ziua de azi suficient.

ziua 4 continuare la continuare

-->

Am ajuns...ceva mai devreme..dar intreg..
Otopeni...inca e timp de o cafea si o tigara...dupa check in...no way smoking..
Expreso lung, cola mica... 12 lei.. Pit stop la la buda...offff...super jeg...groaznic...
Imbarcare...primul zbor cu MALEV...check in...am picioare lungi...zambet profi'...rog donsoara un loc unde sa-mi intind picioarele...rezultat...cel mai bun loc de la economy class... primul rand de 3 scaune, pe culoar...deci am culoar in fata. Aia de la business class pot sa zic ca stau mai prost...Aia...fiind doar 2, si evident francezi.
Control...ceas jos, curea jos, laptop afara, buzunare golite...ok...buun...

Zbor ok, mici zdruncinaturi... in fata mea pe diagonala un grizzly mare cu coama buclata...ungur, sau roman de origine maghiara...in fine... Nenea avea un tic...intorcea capul brusc...coama de par dupa cap...se facea un fel de curent...iar privirea precis speriata, completa tabloul. Ori zbura prima data, ori ii era frica de avion. Langa mine, pe celalalt rand, o domnita stresata...se inchina si pupa o iconita...mdaa..show...cu astia langa tine zborul nu e relaxat...simti stresul si frica...
Bine ca pe diagonala in fatza, un dovlecel in forma de Boc, cu palmutze mici, juca carti pe telefon...era super cool in nesimtirea lui.
Decolam...asa..am observat ca fratii nostri maghiari aboardeaza decolarile si aterizarile cat mai pe verticala posibil...tiuiau urechile la greu iar cei obligatoriu, 3-4 bebelusi la fiecare zbor racneau din toti rarunchii...mah... bebe urlau... domnita facea matanii, iar grizzly misca din cap continuu..Dovlecelul...juca carti...nu stia unde e... Francezii de la business, se labartasera pe cate un rand fiecare la 2 scaune distanta, vorbeau tare si gesticulau la greu. Aveau in jur de 55 de ani, probabil niste birocrati care venisera in control la Carrefour, Orange, Alcatel sau alti nesi' cu profituri nesimtite... din profiturile de porc...isi permiteau sa zboare la business...bravo..
Dupa terminarea decolarii pe verticala maxima posibila, insotitoarea de bord, mmmmbuuuna rau...a tras perdelutele si i-am pierdut pe francezi.... Domnita s-a potolit, grizzly a avut un moment de liniste iar dovlecelul "Boc", cu degetzelele lui rubensiene, apasa la greu pe tastele unui blackberry...cred ca juca poker...mda...
Si...ahhhhh...s-au deschis brusc niste monitoare mici din tavan, cu un scartzait infiorator, ziceai ca se rupe avionu'... Grizzly a fost luat prin surprindere...a inceput sa-i faca capul ca la robotzei, coama buclata facea un curent ingrozitor, domnita a intrat in transa, de parca avionu' era in picaj la 1 min de prabusire, se ruga cu gemete de implorare...iar "Boc"tocmai juca ceva la cacealma...ca dadea bobarnace la telefon... Francezii probabil ca discutau cu aplomb dupa 2 randuri de whisky...
Aterizarea a fost la fel de verticala...ca un picaj...bebe iar urlau...in fine...scene de dramatism...bine ca citeam revista lor cu chestii de promovare copiate...
Buuun...atingem pista..aterizam..ne miscam la iesire... N-am inteles de ce toti se ridica... se misca... isi iau bagajele si mai stau asa ca fraierii, in picioare, minute bune pana se permite accesul spre iesire.
Grizzly a fost primul. Abia astepta sa iasa din infern. Matahala ocupa tot culoarul, se lovea de ambele scaune de la randurile ce sunt intre culoar...avea sacou...avea si o jacheta...a facut loc langa el imbracandu-se cu ele, cu niste miscari super ample. Domnita "dansa" pe sub mainile lui in incercarea disperata sa-si ia si ea lucrusoarele...francezii continuau sedinta, iar "Boc" a icnit fericit..ii iesise un full de asi la fix...

Transfer Ferihegy catre celalalt zbor... Mers la buda...curataaaa frate...luna...o placere sa faci un pipi lung.. Apoi...surpriza...desi nu iesisem din zona de transfer, alt control..ceas jos, curea jos, laptop afara...etc...astia n-au incredere in controlul de la Bucuresti si au mai facut ei unu...pe un culoar improvizat...fuck...cozi...unii tipau ca pierdeau legaturile... Helloooooooo le-am zis...tocmai ce am coborat dintr-un avion...n-am iesit din zona..de ce ne controlati? Cica asa sunt regulile...bine mai...tzara de controlori..controlati, ca altceva ce stiti? M-am enervat...
Am stat cam o ora pana la celalalt zbor...pap ceva rapid...ca Malevu' ne-a dat doar o napolitana...si ma imbarc din nou...daaa..iar super loc...nu chiar ala cu culoarul in fatza, dar loc in zona unde e zona de evacuare iar scaunele din fata sunt mai departate.

Langa mine, in stanga, doi batranei nemti, cuplu, pesnsionari, cu fetele lor vesele si relaxate, in dreapta pe randul de peste culoare, doua gorile din Romania cu fetze de recuperatori….lol…chiar asta erau…se duceau sa ridice doua masini cu ratele de leasing neplatite…supeerr…personaje de poveste…

Decolare tot verticala…asta e regula la pilotii malev-ului…asa or fi invatat pe simulatorele lor…zbor placut…A trecut repede..am vorbit cand cu batraneii, iar cand ei atipeau ma intretineam cu recuperatorii…

Pe batranei i-am convins sa vina in vacanta in Romania…in delta…sa se uite la pasari…deja s-au decis…la vara acolo merg…

Recuperatorii vroiau sa ia un taxi pana in alt oras la 80 de km. De ce? E tren... Baietii nu vorbeau nicio limba si nu mai fusesera acolo.

Am luat tren impreuna... Unul din ei, se pare Sefu’…suna la “client”… Alooo.Domnu’ Andrei? – ala era roman – Venim sa va ridicam masina… Cum?..Domnu’ Andrei protesta probabil ca e prea tarziu si ca se culca…Sefu…Domnu’ Andrei o luam oricum, dar vrem sa facem hartiile, da?...N-am schimburi la mine, iar cu masina matale mergem sa luam alta masina din alt loc…asa ca musai…. Sefu era super fioros…la voce…daca Domnu’ Andrei il si vedea, facea pe el instant…Asaa… Domnu’ Andrei…deci…sa fie clar..ajungem intr-o ora…da?...Sa nu va gasim in pajama ca ne suparam…Inchide..

Eram asa fascinat ca era sa uit sa cobor. Aveam de schimbat trenul catre alta directie. Ne-am luat ramas bun si am stabilit niste beri cu guler saptamana viitoare in Bucuresti.

Cobor la destinatie…pustiu…si era doar 8 fara un sfert seara… Ma ajuta cineva sa chem un taxi…vine un CLS gri metalizat fara nicio inscriptie. Avea aparatul de taxat digitalizat in oglinda retrovizoare….Frumosss…9,45 Euro…Ii dau 10, imi da rest la 5 centi. Normal.

Check in hotel…si abia astept sa beau o bereeeeeeeeeeeeeeeeee…

Urmeaza povestea cu strutul…..

ziua 4 continuare

Mi-am printat toate hartiutzele, le-am asezat frumos in mapa in ordinea logica mie si acum ma pregatesc sa plec la aeroport.

Nu simt oboseala. Am intrat in stresul plecarii, in stresul sedintei ce va urma zilele urmatoare.
Dar stresul cel mai mare e sa nu-mi rataceasca bagajelele...ar fi chiar nasol.
Zbor cu Malev-ul..cu schimb la Budapesta, caci asta era cel mai 'eftin bilet pe cursa normala. Low cost nu servesc. Taromu' cel falimentar avea zbor direct, dar e dublu....deh...le place sa se plimbe prin Europa cu avioanele jumate goale...

Dar mai bine nu ma gandesc ca fix iese prost...Prefer sa le rataceasca la intoarcere daca se poate.
Am acolo toate camasutzile, cravatzelele, ciorapeii...

Nevasta-mea pastreaza o tacere de rau augur. Precis se va napusti in lipsa mea sa controleze ce si cum. Am avut grija sa curat toate firmiturile de peste tot si sa bag vasele la spalat...
I-a venit un mandat postal. I-am trimis un email sec sa vina sa si-l ridice.

Sunt curios ce o sa-si mai ia din "lista cu propuneri"... Asta o sa vad sambata dimineata dupa ora 2, cand voi ajunge inapoi acasa.

Gata...plec...Imi urez...have a nice magyar flight...

Life After Wife ziua 4

M-am trezit cu ochii umflati.

Am stat pe mess cu Lu' pana la 2 dimineata. Am ascultat muzica ( Nancy Sinatra, Karunesh, Gipsy, Florent Pagny, Atman...)...am vorbit de cicluri...mi-a facut iar observatii privind ortografia mea rusinoasa. Mda...

Wireless-ul nu mergea...am folosit cardul mobil de la domnii de la Orange, fratii celor de la Carrefour... 181 MB de download muzici...bravos...

Centrala nu stiu ce avea...asa ca n-am facut dush...m-am bagat soios in pat...Dimineata mi-am facut bagajele, conform graficului explicat in postul anterior. Am sunat pe baiatu' cu centrala...i-am explicat ce bec rosu palpaie...asa...si foarte ingandurat mi-a zis ca trebuie sa vina la interventie...ca e ceva complicat...offff....Mi-am luat ton plangacios, ca azi plec, ca nu e nimeni acasa, ca-s soios...cum sa urc asa in avion...o sa fac tara de ras... In final, i s-a facut mila de mine, ca si doamnelor de pe tagged si mi-a spus de robinetul magic cel alb...sa-l deschid pana se face 1.5 bari...si apoi sa-l inchid. Dracovenia a luat-o instant....si am facut si eu un dushuletz...miaaaaaaaaaammmm...sunt pufos... Am inchis roller-ul...si plec la birou...

Afara da cu ploicica...asa...sa ma obisnuiesc cu vremea unde decolez...

Am evitat sa ma uit la dezastre in aer pe Discovery....de obicei ma uitam inainte de vreun zborulet mai scurt sau zboruloi peste ocean...Ma stresam aiurea... Bine ca m-a tinut Lu' de vorba... Nu mi-e frica de zbor, desi am trecut prin destule evenimente, sa zicem neplacute... Ma gandesc mereu ca la un drum cu masina pana la Brasov am mult mai multe sanse s-o mierlesc...
Asa...sa recapitulaaaammm.. Totul e pus...actele...banutii..alea ...alea..Da..
Sunt mai relaxat...Ma duc...

Ziua 3 continuare la continuare

Am ajuns acasa...finally...m-am oprit la un Carrefour, indecent de gol de clienti, sa-mi iau ceva de papica...cred ca poporul s-a infruptat in week end burdusindu-si carucioarele cu carnati, halci de porci frantuzesti, paine si alte chestii Deh...cica e post. Postul e la carne de miel nu de porc...Gool...nimeni la case...am ales cea mai frumoasa si mai zambitoare casierita...asa ca sa ma simt bine. Mai nou, tot personalul de la acest hipermarket poarta un ecuson mare, rotund, pe care scrie..".Astazi zambim pentru dvs"...frumos... fata chiar zambea...dar nu ca avea cocolosu' la "pept", ci ca asa era ea, zambitoare...
Mi-am adus aminte ca acum vreo doua saptamani la raionul de tutun, doua acrituri cum raaarrr poti sa vezi...purtau aceeasi insigna... Astazi zambim pentru dvs:))...alea meritau o poza...cu greu poti sa-ti iei o fatza mai acra ca acele doua doamne, deranjate din diverse calcule si discutii de umila mea persoana in forma de client...care vroia si el ceva acolo....pe bani...nu pe gratis..mda.. Alea zambisera cu o zi inainte poate si isi uitasera ecusonele agatate. M-am uitat atunci la insignele lor si mi-am inchipuit ca zambesc...si m-am simtit si atunci bine..
Asa..
Azi frustrarea mea a capatat cote alarmante...caci blogul meu nu se poate cauta..e banat cica...si alte chestii de care nu ma pricep si n-am cum sa ma dumiresc asa repede. Asa ca...am apelat la un site de socializare Tagged.com...buun.. Fac profil, bag 2 poze sad man si evident un ghiocel...si intru pe piata... Super fain...Am primit zeci de raspunsuri in cateva ore, peste 15 prietenii in lista...poze, comment-uri...cu my dear friend si you're sweet...si doamne gata sa ma ajute si sa ma compatimeasca. Le multumesc la toate, dragute, amabile, atente, virulente unele, dar pasnice in general... Una din ele a facut diferenta...o cheama Lu'..da... Lu', cred ca vine de la Luchentia... Femininul de la Luchetiu - numele bunicului. O femeie frumoasa, vibranta, vie, empatica si trista...Lu e prima mea cititoare de blog, prima editoare ( cu observatii la rusinoasele mele greseli de ortografie)...prima care m-a incurajat sa mai scriu. Cred ca si ea are aceeasi problema cu a mea. Altfel e greu de explicat chimia spirituala dintre noi. Multumesc dear Lu'.

UPDATE...am intrat acum pe tagged...woww...deja 31 de prieteni...si vreo duzina de mesaje de citit...tre' sa vad...

"nu fi trist, viata merge inainte ai milioane de motive sa fi fericit"...cam asa arata mesajele...par patetic si disperat... mda..
Altcineva spune ca poate sa-mi fie buna prietena, si fara a fi amanta mea...buun..lumea e foarte draguta cu mine...

Musai sa ma apuc de bagaj...sa vedem...cate zile? maine...pe drum, iau pe mine, miercuri-1, joi-2, vineri-3 ...so...3 camasi..3 cravate..3 chiloti, 3 sosete, 3 maieuri ( din care 2 necalcate), 1 jeans pentru casual-ul de seara...2 camasi pentru casual, 2 tricouri...trusa de barbiereala si cremuiala...patofi de casual la jeans..sacou casual..parpalac...ca pe acolo ploua cam des...ce mai e?...hartiile...maine la "berou"....ca decolez dupa amiaza...

Lu' e empatica...ca de obicei... ma inspira...cre' ca sufera mai tare ca mine, dragalasa de ea...

Iar pe tagged, deja am 33 de prieteni, am primit inca 6 commenturi...2 luv-uri, nu's ce-s alea, dar suna frumos...si nameti de mesaje de compatimire.. Nu credeam ca doamnele sa tina cu un domn in asa situatie delicata... Ele insele de obicei sunt solidare intre dansele...isi iau apararea...dar mie? Mie imi ofera compasiune, mila, suport... Cred ca e de la nume.. Ghiocel le-a cucerit...

Ziua 3 continuare

Sunt la birou si... evident n-am chef sa fac nimic.
Ar trebui sa pregatesc niste hartii, niste texte pentru sedinta de saptamana asta, unde voi decola maine. Daca ma scoate la tabla...sa ingaim si eu ceva...sa explic...de ce vanzarile sunt asa jos...incepand cu criza mondiala, situatia politica locala si zapezile tarzii care au intarziat dezhibernarea mediului de afaceri. Mmdaa...
In plus sa invat pe dinafara valorile organizationale ale companiei, asa cum au fost ele definite de un grup, din care am facut si eu parte. Ar fi rusinos sa ca eu.... ca E U....care am propus doua valori din zece, tocmai E U sa nu le stiu. Poate ne intreaba.
Le am pe perete, in limba romana, pe un afis incadrat de o rama profi...dar, ar trebui sa le invat in varianta englezeasca, desigur...Lasa ca asta fac in avion. Ca si asa n-am ce face. Filme nu se baga pe zboruri scurte continentale, revistele companiei sunt aceleasi...da...m-am relaxat...de problema asta ma ocup in avion.
Asa...
Faimosul meu blog nu apare indexat nicaieri...nu exista...
Am dat intai cautare dupa nume. Pindic Ghiocel...asa...am aflat ca e un primar cu acelasi nume in delta. Fain... nu stiam... apoi numele Pindic este destul de intalnit...e si pe facebook..i-auzi...
Cat despre Ghiocel...ce sa mai zic...apar niste poze cu ghiocei gingasi...o minunatie... Asa probabil ca m-a vazut maica-mea...dupa ce m-am nascut...A avut de ales intre Viorel si Ghiocel si a ales pana la urma simbolul primaverii...tata ca de obicei n-a avut niciun cuvant de spus...El m-ar fi numit Luchentiu, dupa numele bunicului lui, erou in primul razboi mondial. Pindic Luchentiu... Nu suna asa rau... In fine...

Am dat cautare dupa Life After Wife. Primele postari sunt: Liam Neeson Returning To Public Life After Wife's Death; Liam Neeson Talks About Life After Wife’s Tragic Death
si tot asa... mda...cam tragica ideea..
Am gasit un site al unui tip Will din UK cu aceeasi denumire Life After Wife - Divorce Advice
www.lifeafterwife.co.uk - un tip care se chinuie sa nu planga ci sa rada...din pacate e doar o pagina - probabil si-a gasit o tipa repede si n-a avut chef sa se mai gadeasca la exa si sa-si mai expuna sfaturile.

Trebuie sa printez niste hartii pentru sedinta...sa le pun intr-un dosarel..
Intru pe mess. Nevasta-mea e offline. De obicei era on...si-mi lasa tot felul de mesaje ce tre' sa cumpar cand vin acasa, sau ce trebuie sa facem in seara respectiva...ba ca vine cineva, ba ca tre' sa mergem in nu'stiu ce vizita...ba sa ma intrebe daca vreau paste cu carne tocata...ca se opreste ea la macelarie...draguta de ea... Am fost in Italia luna trecuta si am luat jumatate de portbagaj de paste (ca cica sunt mai bune alea de acolo fata de porcariile ieftine de la noi). N-a apucat sa faca decat un pachet de spagette...restul a ramas burdusit intr-un raft de provizii. O sa invat sa fac paste, n-o fi asa complicat...

Niciun email...baremi..sa ma intrebe ceva...sau sa-mi dea instructiuni...nimic...

M-apuc de lucru sa ies din stare...

Life After Wife ziua 3

Am dormit bine. Nu m-am perpelit, nu m-am trezit in toiul noptii sa ma framant... e un semn bun. Inseamna ca totusi nu sufar prea tare.
Cel mai bine e cand dorm. Nu simt...nu stiu...nu vad...nu aud nimic. As mai dormi...

Acum imi dau seama ca habar n-am sa construiesc un blog, sa-l pun pe motoare de cautare...etc. Am citit niste reguli...mi s-au parut complicate...eh...il las asa...e pentru mine.
Toate teoriile alea sunt pentru profesionisti...aia care scot banuti...

Am facut cafeaua la ibric. A iesit super bunaaaa...mmmm.
Ma duc sa fac un dus... ieri am observat ca a luat cutia cu betisoare de urechi. Mi-a lasat totusi 18 bucati si mie...raspandite pe tablita de la raft.

Maine o sa decolez. Pana ma intorc probabil isi va fi ispravit lucrarea. Am facut o lista cu ce ar mai putea lua.
Desktop
Alte hainute si pantofiori
Posetute si gentute
Vesela si tacamuri (sper sa-mi lase si mie ceva)
Carti ( are rafturi de acoperit)
Doua tablouri
Toate icoanele
Ceas de perete
Barometru ( de la bunica-su) - m-a acuzat ca nu stiu sa-l citesc - in concluzie n-am nevoie
Plante de casa
Veioza mare...tip copacel
Si orice altceva exista si eu poate inca nu stiu ca exista

Ma duc la dus...

Ziua 2 continuare

Asa cum ziceam, am fost la Hornbach, am luat 2 saci de boabe pentru catei, ajung la casa...nu merge POS-ul...cica banca face nu stiu ce resetare...n-am cash...las sacii la loc...plec. Ma simt aiurea. Doream sa fac o fapta buna si sa hranesc niste catei lihniti de foame peste weekend.
O doamna zicea ca nici la Ikea nu mergeau platile pe card..iar casierita a adaugat, sigura pe ea,...ca nicaieri nu merge...se face o resetare generala...n-are rost sa mai incerc in alta parte..
La noi ca la nimeni...astia s-au gasit taman duminica sa faca resetari..bine...asta e..Noaptea musai sa doarma si ei...

M-am intors acasa...iar mi-e foame. Pate, paine si iar pate...

Seara m-am uitat la Revolutionary Road pe HBO. Mare film, mari actori, muzica superba. Face Leondardo un rol de zile, desi nu ma omor dupa el.

Poate si starea mea m-a facut sa savurez filmul altfel. Subiectul trist a alimentat la greu.
Iar soundtrack-ul e briliant.

Mai pap o felie de pate...si hai la culcare.

Nevasta-mea nu glumeste, n-a sunat, n-a venit.

Life After Wife ziua 2

 

                                    Foto: Pindic

E duminică, prima duminică fără ea acasă. Fără Pindica. 

Ce-o face acum?... mai bine să nu mă gândesc, e mai folositor psihicului meu labilamente varză. 

Mi-am făcut două ochiuri cu cașcaval. Beau o cafea la ibric, căci filtrul l-a luat. Oricum nu-mi place cafeaua la filtru, dar parcă mi se făcu poftă.

De obicei duminica, mă trezeam primul. O lăsam să mai doarma două ore. Făceam cafeaua, la filtru pentru ea, la ibric pentru mine.

Apoi mă ocupam eu cu micul dejun. 

În timp ce mâncam ea facea programul: "Auzi, hai să facem aia, să dregem ailaltă." Cea mai groaznică idee era să mergem la Ikea. Duminică. La Ikea. Să vedem ce lucrușoare au mai adus, să luăm chiftele și să ne înghesuim cu jumătate din București și tot Ploieștiul cu copiii lor cu tot care vor exact ce vrea și Pindica. Să se relaxeze (calce în picioare) la Ikea, duminică. Eu protestam, ne certam, uneori ne duceam, alteori nu, dar tot certați rămâneam,

Acum nu-mi face nimeni programul, si parca aș avea chef de ceva, de ieșit. Nici la Ikea nu pare chiar atât de îngrozitor. Avea dreptate Pindica, sunt un închipuit.

N-am zis la nimeni încă. E abia a doua zi. Dacă vine înapoi acasă?

Oricum se apropie Paștele și o să se afle. Dacă sun vreun prieten burlac să ieșim, se prinde. Dă pe goarnă mai departe și află tot târgul. Nu-s pregătit de explicații, nici de compătimiri. Nici de judecăți aspre. Ce femeie pleacă de nebună de acasă? Precis a făcut el ceva sau n-a făcut, nu contează!

Era bine să fi avut o amantă. Aveam cu cine ieși sau vorbi. Au și ele rolul lor. De fapt, cred ca amantele sunt cele mai intime prietene pe care le putem avea. Dar chiar n-am. Pindica ar fi complet surprinsă.

La mama, n-am cum sa merg. Am fost ieri. Sigur se prinde și-i scapă imediat..."Iar te-ai certat cu Pin(z)dica?"

Ma duc la Hornbach. Iau un sac de boabe pentru cateii de la birou și trec sa le umplu bolurile

Ziua 1 - continuare

                 

Am studiat cu atenție acel echipament minunat, mașina de spălat rufe. Până deunăzi, mașina de spălat era ca un dulap ce ocupa ceva spatiu în baie și pe care aveam parcată colecția de reviste DilemaVeche. 

Uneori aveam sarcina să scot rufele și să le întind la uscat. Prin urmare, știam să închid drăcovenia. Am citit manualul, n-am înțeles nimic. E în toate limbile, în română și engleza nu. Am cautat pe net, după codul masinii. Am aflat o sumedenie de chestii, inclusiv la ce temperaturi se spală scutecele, ce se mai discută pe forumurile de gospodine și mămici, cât de performant e modelul ăsta de Ariston, dar cum se utilizează nem. 

S-o sun pe nevastă-mea? Nțț...i-aș face ziua fericită. Mai bine o las să sufere că a plecat. 

Pe mama? Nțț, i se va părea suspect. Nici pe ea nu vrea s-o fac fericită. 

Până la urmă, citind instrucțiunile în franceză combinate cu cele în slovacă și daneză, m-am dumirit. La fel ca revistele parcate eram dilematic la alegerea programului potrivit pentru niște rufe albe gen chiloți sau tricouri. Până la urmă le-am băgat la aceeași rubrică cu cămășile de dinainte. Ia să văd, se strică ceva? 1,30 min, 800 de ture, 40 de grade. 

Sunt lihnit. 

Proviziile s-au lichidat. Hai la prăvălie să mă aprovizionez. Nu prea mult, căci nici monetar nu prea am. Trebuie să mă încadrez cu banii la următoarele scadențe la tona de rate și carduri descoperite pe care le detin. Nevastă-mea desigur a plecat împreună cu buget cu tot. 

Parca as fi guvernul. Deficitul e mărișor, se lasă și cu someri (tăntița care face curat și calcă). Voi citi cu interes ce plan de acțiune are guvernul în perioada asta de criză și o sa încerc să aplic invers. Unde dă el subvenție, eu tai și viceversa.  

Așa că...ce să iau? Păi patru ouă, o pâine, cartofi am, niște brânză, pate și apă minerală. Și țigări...tre' să mă las de fumat. Poate dau și burtica jos dacă fac foamea. Nevastă-mea o să creadă că din cauza suferintei. Da, e normal că sufar. 

Trec și pe la mama. O sun, cica sunt în zonă și trec s-o vad..."Să-ți fac niște copane la cuptor?"...."Mama, nu te deranja, trec în fugă să te văd, sunt doar eu...n-am timp să stau"..."Lasă, vino...te astept".

Bine că mamele au bunul obicei să nu ne asculte. 

Foarte bine că nu ascultă, direct în copane m-am înfipt. Cu fasole verde, din aia congelată...dar buuunăăă...și sos mirobolant. M-am îndopat de parcă venisem din tabăra de primăvară a înfometării. 

Mama nu pune întrebări. Se bucură când mănânc cu poftă. " Să-ți fac și-o cafeluță?" Da mama, fă și-o cafeluță, te rog! M-am răsfățat nitel. 

"Ce face Pindica?" Pindica e nevastă-mea...e bine mamă, e la cosmetică, avea programare. Eu sunt Pindic, iar nevasta-mea Pindica, zisă Pizdica cand se fac intenționat greșeli răutăcioase de ortografie sau de exprimare. Aș pariu că mama așa îi zice când vorbește de ea când eu nu sunt de față. 

Am plecat, unde? La casa mea goală de nevastă. 

S-a întunecat, am trecut prin centru, afară călduț, 12 grade zice termometru de pe bord. Am găsit loc de parcare și m-am plimbat nițel - pe la Inter, Dalles, vitrine, oameni, masini, motoare turate la maxim la semafoare. Ce spectacol! N-am mai pășit prin zonă pe propriile tălpi. Se vede altfel orasul mergând pe jos. Nu-i chiar așa de urât cum se vede din mașină. 

Sunt acasă, ascult Pearl Jam, beau o bere - Ursus - căci m-am decis brusc să cumpăr doar produse românești. 

Poate mă amețesc nitel și adorm, că-mi vine dorul. Dorul de nevastă.

Sunt Pindic, am peste 40 de ani și mă uit la History Channel. 

Un nou documentar mi-a atras atenția, Life After People, adică cum va fi lumea dacă oamenii dispar de pe pământ. După o oră, după șase ore, o zi, o lună, un an, etc. 

Perspectiva nu pare a fi interesantă dacă aș rămâne singurul supraviețuitor. Animale sălbatice roind prin orașe, plante cucerind clădirile, poduri care se prăbușesc. Hmm, sună înfricoșător! 

Partenera mea de viață a decis să plece din acasă. Adică să mă lase baltă. Să crească iarba prin dormitoare, să se dărâme mobila, să pice pereții peste mine. Bolnav, murdar și mort de foame. Hai să vedem cât rezist!

Mi-a lăsat un bilețel cu diferite indicații domestice și un cd cu o singură melodie: "Adio, visul frumos s-a terminat!"

 

Life After Wife ziua 1

    

                       

           Foto: Steve McDonough /Masterfile

Săptămâna asta nevastă-mea a plecat de acasă. 

M-a anunțat sec că nu mai ține la mine (nu că nu mă mai iubește), că-și ia lucrurile personale și se mută în apartamentul cel nou din cartier.

Apartamentul cel nou din cartier, o investiție de dinainte de "criză", a fost achiziționat oficial pentru închiriere, neoficial pentru părăsirea domiciliului conjugal când unu' nu mai ține la celălalt.

Mi-a zis să nu mă îngrijorez că nu ia televizorul (cumpărat de ea) de care nu mă pot dezlipi, nici mașina de spălat (cumpărată evident tot de ea), deși nu are idee la ce-mi poate folosi, nici plita, cuptorul, hota, etc., pen'că sunt încastrate și oricum apartamentul cel nou din cartier este deja dotat cu așa ceva.

Mda!

Zice că așteaptă o nouă deplasare a mea în țară, își va lua catrafusele și pleacă. De tot.

N-am zis nimic. Credeam că doar îsi exprimă cu voce tare gândurile și emoțiile ascunse, că n-are cum să plece, că vrea ca de obicei atenție maximă, că găsesc timp să rezolv problema cumva.

Așa că am plecat relaxat în biznis trip, sau varianta ei -  în vizită la amantă.

Când m-am întors după 2 zile, chiar plecase.

Azi, sâmbătă fiind, e prima zi fără ea. 

Afară e soare și cald. Mă gândesc că dacă ar fi fost acasă, cu siguranță n-aș fi avut niciun chef să ies. Acum, fără ea, mi s-a năzărit brusc cheful de plimbare. Cu ea. Că așa se năzare cheful, doar fără ea.

 
Am rămas în casă.

Am balotat ultimele provizii: o ciorbă de văcuță made in soacră-mea, niște mazăre cu pui și covrigi de la Comarnic luați la întoarcere.

Băgai și niste cămăși la spalat. Deh, mi-am adus aminte ce detergent să pun și ce program să folosesc. Mai am niște tricouri și rufe albe. Dar la naiba, habar n-am la ce program să le pun. Văd eu...

Iar mi-e foame. Înghit 2 covrigi. Așa deci... Hai să verific ce și-a luat, să fac o inspecție preliminară.

Filtru de cafea, o chestie în care se fierbe apa pentru ceai, niște căni...asta în bucătărie. De tigăi n-am idee, căci nu știu câte erau.

In baie, e gol. Acum îmi dau seama câte chestii avea. Sticluțe, tuburi, cutii, demachiante, creme, spume, foarfeci, uscător de păr, ondulator. E gol.

Văd că lipsesc și hainele de vară. Dulapul (adică dressingul cum îl numea ea) are 3 rafturi goale. Au rămas cizmele, câteva sute de poșete, genți și pantofi (n-are unde să le țină). Dacă mai dă o ninsoare n-o văd bine. Cam tot ce e de iarnă a rămas. Plus un răftuleț mobil plin cu parfumuri, rujulețe și alte chestii.

Probabil așteaptă deplasarea mea de săptămâna viitoare ca să ia restul. Ăsta e biznis trip și pentru ea. A văzut biletul de avion, căci urma să mă duca și să mă ia de la aeroport. O să mă ia taxi-ul.

Ies să iau ceva de păpică. Bag și rufele albe în mașină. Preventiv. Când mă întorc poate descopăr un desen de chiloți sau tricouri la programe. Nu m-am uitat niciodată cu atenție.