Ziua 73

Cum o fi să stai așa...ca o beșniță...să nu faci nimic...
Tare m-ar pasiona...
Să stau...să citesc, să ma uit pe History, facturile să se plătească singure, frigiderul să se umple automat cu bunătăți eco', iar miercurea Tanti să se întrupeze într-o "căprioară" suplă, cu coapse și glezne de campioană. Să nu vorbească prea mult, doar să-și facă treaba.
Eu să stau, evident, în mijlocul casei și s-o privesc cum se mișcă elegant, ca într-un tango pasional...spălând pe jos, curățând ferestrele, alegând rufele pentru călcat...Ohhh...și la plecare să-mi facă și mie un masaj la tălpi cu ulei de rozmarin...O fi grea viața asta?...precis ca ar apărea probleme de altă natură...stresuri și dileme de tot felul...

Am aflat de ce hotelul Trotuș din Onești era atâta agitație. Rămăsesem un pic uimit. Peste tot bate vântul, hoteluri pustii, doar la Onești plin.
Toată populația aia de acolo se adunase la un concurs pentru copii "Ti Amo". Aveau oamenii ecusoane, multe stegulețe și diferite, râsete, voioșie...
Copii obezi de hamburgeri ce urcau cu liftul până la etajul 1, profesori și părinți crizați, organizatori stresași...ce mai!..un festival adevărat. Hotelu' precis era un fel de sponsor...așa că nu a încasat nimic...

M-am întors spre seară, pe o vreme capricioasă, cu ploaie, soare, ploaie și iar soare după Buzău, cu o mică răceală la purtător. Că de'!...abia îmi trecuse măseaua și ganglionu', nu puteam sta liniștit...

Am găsit acasă theraflu. E e mai mult somnifer. Te pune un somn...de nu te vezi.
Pindica mi-a adus și ea  una pastilă de daleron.
Ce avea și ea...că tot venise să spele chiloței. C-an fiecare sâmbătă de alftel.
Eram cam groggy de somn de la theraflu, așa că nu prea am vorbit. Sau poate am vorbit dar nu mai țin minte...

Când m-am trezit am descoperit  frigiderul gol. Nu era d-ăla automat...să vină păpica singură..
Așa că hai la Metro!, să mă aprovizionez. Pe drum s-a pus de o ploaie torențială și-am schimbat planul. O cotii spre Carrefour Băneasa, că are parcare subterană...să nu ma plouă...
Parcarea destul de ticsită...fiecare mașinuță pe locul ei cuminte. Doar jeep-urile X5, Q7, ML, etc. toate parcate oblic ocupând  câte două locuri. Nu pricep ce au oamenii ăștia, proprietari de jepane. Le apar cute noi pe creier și se comportă complet diferit de noi ăștilalți. Șoseaua e doar a lor, parcarea la fel...Pur și simplu nu le pasă.
Încerc să nu mă enervez...căci oricum n-are rost...

Azi am stat pe terasă la plajă. Apoi am fost la piață, la Domenii, să-mi iau niscavai fructe și legume, ca d-aia dă boala în mine...sunt devitaminizat.
Am pierdut seara cu o porcărie de film la HBO...cu Tom Hanks, un fel de continuare la "Codul lui Da Vinci"

Acum îmi beau theraflu-ul...și astept să adorm.
Poate visez năluci cu păr roșu, tăntici în formă de căprioara, facturi plătite singure și nițel ulei de rozmarin pe tălpi...neapărat...

Ziua 71 Transilvania mon amour...

Treburi importante, urgente si capitale ma manara inoportun, surprinzator si gratios catre drumul Clujului...atestat documentar inca de pe cand se numea doar Napoca.
Asa ca miercuri dis de dimineata ma porni la drum, ca taranu' la coasa sa nu-l prinda amiaza pe deal.
Si ca drumul sa fie plin de substanta, musai niste popasuri de adapat calu' trasurii sunt necesare si obligatorii.
Asa ca am facut un mic ocol prin frumosul "muncipiu" Sf. Gheorghe poreclit si Sepsiszentgyörgy.
Intalnire scurta si la obiect la o cafenea cocheta langa fostul hotel Bodoc, actualul centru de training pentru restauratori si renovatori de obiective turistice de importanta istorica.
Fosta parcare a hotelului...o gaura cu asfalt ambiguu e o parcare municipala al carei cost sfideaza orice concurenta. 3 lei/ora. Un nene de 70 de ani, fara dinti este curatorul parcarii-muzeu, dotat cu chitante oficiale.
Daca ora de parcare este intre cele mai scumpe din tara, doar aeroportul din Otopeni e mai sus, in schimb expresso cu lapte, zahar, biscuite, lingurita si zambet profi de chelnerita guresha este intre cele mai ieftine...adica tot 3 lei. Legea compensarii este valabila. Un expresso+ parcare la Bodoc, inseamna un expresso, fara parcare la Universitate in Bucuresti.
Am plecat spre Cluj, deja canicula de mai incepea sa arda capota masinii.
Am vorbit cu baiatu' cu garsonierele in regim hotelier sa trag tot in Calea Turzii blocurile albastre cum vii pe stanga. Mi se paru ca totul e ok.
Ok era rezervarea doar, nu locatia. Nu avea nimic liber acolo...ci in alta parte, pe la Expo Transilvania, dupa colt, langa calea ferata. Ohh...nu-i bai...asternut curat si acoperis sa fie.
Preventiv l-am sunat pe Amedeu...sa vad ce face...sa nu cumva care va sa zica sa ma prinda pe teritoriul lui. Am scapat..era prin Germania cu treburi...deci nicio sansa sa ma miroasa prin zona.
Eram ca nadusit dupa drum si nitel umflat de la aerul conditionat din masina. Un dush...o respiratie racoroasa si-s ca nou.
Ma vad cu unu' Bilascu, la Corso in buza cozii calului lui Matei Corvin botezat de muma-sa Mathias cel Viteaz.
Bilascu e un roman neaos care vorbeste fluent ungureste. L-am auzit turuind la telefon.
" Ma...da de unde stii asa bine ungureste Bilascule"...Pai is ungur ma Pindic.."Cum asa ma?
" Pai...sa-ti zic...bunica-meu...Bilasko Efraem...ungur sadea vreo 99%, restul jidan, dupa razboi i-a venit pofta sa linga anusuri de secretari de partid sa faca si el cariera. Si tot a lins...a lins...s-a perfectionat...a invatat sa desfaca si bucile mai larg doar sa fie mai eficient...nimic...si asa...desi era comunist convins era sa faca parnaie...Si prin 48 s-a dus la Sfat si si-a schimbat numele in Emil Bilascu...in 2 luni era deja activist sef pe la Gherla...apoi secretar cu propaganda...secretar cu partea organizatorica si tot asa...a facut cariera...Asta a fost cheia...numele. Ungur cu aroma de jidan infunda puscaria, roman neaos...a iesit la pensie erou al muncii socialiste...
"Pai bine ma Bilascule, de ce n-ai reparat chestiunea?...Cum s-o repar? " E cum!!...te duceai la sfat...si treceai la numele vechi..."
Neemm, ma Pindic, e mai bine asa. E mai bine...ce-s prost?...Cu romanii fac afaceri bune, ca-s roman, da?...iar cu ungurii si mai bune...ca n-au vazut ei roman sa vorbeasca asa bine ungureste...si ma iubesc toti...Lasa asa...m-am prins eu cum e...tre' sa serpuim prin viata sa nu ne pape popandaii...
Si Bilascu asta...stia sa se serpuiasca...mare om, mare caracter...
Ne mutaram dupa vreo doua cafele si o limonda la Irish Pub sa vedem mare finala...Ce finala Bilascule?...Cum nu stii? Finala cupei...CFR cu Vaslui...
I-auzi...muream prost si nu stiam...Pai hai la marea finala.
Am mancat niste felii imense cu paine cu untura si ceapa...si cotlete de porc cu varza a la irlandezi...am baut Ursus la halba...si ne uitaram la meci.
Toata lumea tinea evident cu CFR-ul. Tipau, se ridicau din scaune la orice faza, fluierau, injurau arbitrii.
In conditiile astea nu mi s-a parut corect ca frumosul oras Vaslui sa nu aiba suporteri la Irish Pub din Cluj...asa ca am decis sa fiu suporterul lor secret.
Din pacate, CFR-ul a castigat, cu noroc si fara merit...carciuma s-a umplut de urale si chiote. Bilascu de fericire a facut cinste si totul s-a terminat cu bine.
M-am retras pentru deliberari somnoase. Fu destul de greu...locatia era langa o cale ferata a naibii de aglomerata...gramezi de trenuri treceu suierandu-ti somnul.
Dimineata, pe langa trenuri se auzeau si niste ciocane pneumatice de la o fabrica din apropiere, plus bormasina vecinului de la 4. Mda..locul asta seamana perfect cu Spice. Nu-l mai pup curand. Daca data viitoare, nenea nu are loc in Calea Turzii, atunci ma duc la Onix...si gata.
Dupa amiaza, mi-am terminat treburile si cu Bilascu si cu asociatii lui si ma porni iar la drum.
Vineri trebuie sa fiu la Adjud pentru o promisiune de contract ferm super tentant. Altfel ce sa caut eu la Adjud?
Asa ca am taiat din nou Tinutul Secuiesc, liber si autonom si am trecut in Moldova prin pasul Oituz.
Pentru ca Adjud, in trecerile mele spre Bacau sau Iasi, nu mi-a inspirat nimic...am decis sa dorm la Onesti, fostul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Am gasit hotelul Trotus, incredibil de vioi si de plin ( cine naiba vine la Onesti? -uite ca vine)...primitor si cu preturi de 4 stele din Bucuresti centrul centrului. Mda...mai conteaza?..Unde sa mai caut la 10 seara alt loc mai ieftin?
M-am ghiftuit cu mamaliga si branza de burduf...asa mi-a venit mie...si o bere Ciuc de la vecinii de peste munti.
O sa bag un pufic somnos degraba...sa ma prezint la Adjud in forma potrivita promisiunii de contract ferm si tentant ce sper ca va fi sa fie...

Ziua 68 Pindica, chiloteii si vecina la masaj

Printre vise/visuri...mai si traiesc...
Ohh...mare belea pluralul asta de la vis...cica e bine si vise si visuri...zice Dex-ul updatat in 2004. Am citit la "neshte" baieti mai destepti ca mine din punct de vedere gramatical...asa...
Eu aleg vise..imi place mai mult cum suna...asa...sa revenim...

Printre vise...mai si traiesc...
Mica vacanta de Rusalii am dormit-o in mare parte.
Sambata am fost la maman'....s-o duc la niste neamuri...in vizita. Tot drumul m-a barait cu Pi(z)dica...ca ea s-a gandit...ca precis eu am comis-o..."Auzi mama, te-a prins cu vreuna in pat?"...Nu mamaaaa...ohh...ce idei..." Ai batut-o?"...Cum s-o bat mama...ma stii asa?..."Ce naiba o apuca atunci?" cazu maman' pe ganduri...ca si cum o femeie musai pleaca de acasa doar daca te prinde copuland sau ii arzi niste palme la ceafa..." Aaaa...precis are amant... ai mirosit ceva?" Ce sa miros mamaaa...stii ca-s cu polipii si deviatia de sept...la mine totul miroase bine...
Cazu nostalgica...isi aduse aminte cum m-am operat eu de polipi la 6 ani. Si ce dragut si cuminte eram...!!
Uite asa tot drumul...Am rasuflat usurat cand am parcat-o teafara...N-am zabovit la neamuri prea mult...
Seara se promitea o iesire la club...na...isi facura unii pomana cu mine...hai ma Pindic...stai singur cuc in casa?...Mda...varianta oficiala e ca Pindica e relocata cu jobu' pe peridoada nedeterminata, undeva departe, peste tari..adica care va sa zica o expata acolo...e cea mai usoara varianta sa scapi de explicatii aiuritoare la intrebari.."Vaiii...dar cum s-a intamplat?", " De ce?", "Cuuuuum?"...asa e mai usor...e plecata...
Am fost in Spice...un club normal, cu putine pitipoance...lume obisnuita. Muzica nu tocmai rea... Au cantat niste baieti de la trupa 13...n-auzisem de ei. Canta melodii din U2, Radiohead...etc. Nu suna chiar rau. Doar solistul nu se auzea bine si canta cu o juma de octava mai sus...in rest ok...sunau bine daca n-aveai ureche buna...
Cand cantara " I feel goooooood..." imi aminti duios de Gummy si de urmele albe de transpiratie a bucilor lui de elefant lasate pe tapiteria scaunului din dreapta.

Era sa adorm pe acolo...Nici sa stai la taclale nu poti, urlau boxele, nici sa dansezi cu octava lu' solistu' nu prea mergea...nici bautura n-a curs...decat apa...eram cu masina si ma gandeam ca precis o sa-mi fie lene s-o recuperez a doua zi..
Trecu si experienta asta cu Spice...nu mai pup locul ala prea curand.

Ieri iesii o ora din casa sa iau niste chestii. Blugii stateau atarnati pe o scaritza...din aia sa ajungi la rafturile de sus ale dulapului cu haine...sau sa mai bati un cui prin casa..Ii luasem de acolo...
Cand ma intorc...din obisnuinta...hai sa-mi atarn blugii tot acolo...Scarita nu-i...Twin Peaks...Un' sa fie? Un' sa fie?...Credeam ca iar visez cu ochii larg deschisi. Ma...poate am mutat-o...m-am tampit. Scarita nicaieri...Hmmmm...a trecut iar Pindica pe sest.
Am sunat-o..."Aaaaa...tre' sa-mi montez niste jaluzele si am trecut sa iau scarita...o aduc inapoi"...M-am iritat...O rugasem sa ma anunte si pe mine cand vine...caci ea a decis sa nu mai locuiasca acolo...si chiar daca inca are chei, frumos e sa zica...vin sa fac aia...sau aia...La fel ca masina de spalat pe care am gasit-o uruind in casa...sa-mi stea inima, cateva saptamani in urma. Ma obisnuiesc din ce e in ce mai mult singur...Pur si simplu cand vine si muta sau face ceva in casa in lipsa mea fara sa ma anunte...simt ca parca ar fi un viol de domiciliu. Mda...m-a luat peste picior...I-am taiat-o scurt...daca mai face odata asa ceva...las vorba la portari sa nu mai intre...ii iau si cheia...asa...he..he..he..:)
Azi m-a sunat...ca vine sa-si spele chiloteii...tot nu si-a luat masina de spalat.
Am gasit-o acasa cu vraf de rufe facand ture spre baie...
Era obosita...cazuta pe frontul de vest al jobului ei super stresant, sub o ploaie de gloante si torpile ale sefei ei.
Nu prea am vorbit. Eu eram lihnit. Mi-am pus o ciorba de loboda de la maman' si niste sarmalute in foi de vitza.
A plecat tot triumfatoare ca toate plecarile ei din ultima vreme.
Imi pusei si eu niste camasi la spalat...ca Tanti oricum trebuie sa calce ceva maine.
Am iesit apoi sa le intind la uscat. Se inserase. Am aprins lumina pe terasa...si da-i si atarna rufe...cand...ooooo...ce peisaj...luna plina de afara palea...vecina de vis a vis...era intinsa goala pe un fel de masa de masaj si unu' din prietenii ei, nus'care caci nu se vedea, ii facea masaj la talpi. De ce era nevoie sa stea goala pentru masajul la talpi?...Sau am ajuns eu la final...fuckk...am pierdut cuprinsul...
Nu m-am holbat prea tare, caci sigur ma vedeau...asa ca...n-am putut sa mai sting lumina si sa ma pitesc...ci am continuat sa insir rufele fortandu-mi coada ochiului la maxim sa nu pierd nimic din spectacol.
M-au vazut...ohh...lumina de pe terasa era prea evidenta. Vecina s-a ridicat brusc, si-a luat un halat pe ea...pretenul s-a repezit la jaluzele sa le traga...Gata...cortina a cazut...N-am platit biletul pentru tot show-ul...
Am intins camasile trist, printre chiloteii Pindicai...cu coada ochiului obosita si polipii excitatii de mirosul de ulei de rozmarin de pe talpile vecinei.

Ziua 67 Visand cu ochii larg deschisi...

Uneori visez, visez cu ochii larg deschisi...

Visez bunicii...il visez pe tata tinandu-ma de mana, imi visez copiii nenascuti cum se urca pe mine si ma trag de par...il visez pe Dumnezeu zambind...

Visez lucruri marunte...neintamplate...

Visez oameni frumosi...visez toleranta si intelepciunea, visez dragostea...visez dreptatea si onestitatea... visez adevarul...

O visez pe Pindica acasa...

As dormi tot asa...cu ochii larg deschisi...si as tot visa...

Ziua 64 Aurore

Aseara m-a sunat Pindica sa ma intrebe de masea. Era un pretext sa-mi detalieze ce vraji a mai facut sefa ei...De cand o stiu a avut doar sefe si cu niciuna nu s-a inteles...evident.
Cand sa inchid, zice " Aaa...vezi ca maine sunt Sfintii Constantin si Elena"...Ihi...
Nu le am cu sarbatorile...pur si simplu calendarul religios nu mi se aseaza pe sinapse.
Am inchis si primul gand mi-a fost la batranii frumosi Constantin si Elena din filmul cu acelasi nume.
Am scris despre ei in Ziua 27

http://pindicghiocel.blogspot.com/2010/04/ziua-27-pindica-constantin-si-elena.html

Ce autentici!...Cat de adevarati in viata lor simpla si onesta...cata bucurie pe ei sa-si traiasca fiecare respiratie!!.
M-am bine dispus...de fapt viata lor si fapturile lor frumoase ma facura sa ma simt bine brusc. Ce usor e...!

Dimineata eram mobilizat sa ma duc la "berou"...caci doar acolo creierul meu poate sa se seteze pe modul "work in hard". Pot lucra si de acasa...si din masina...si de la hotel...si din buda chiar...dar asa ma simt eu muncind...intr-un birou...oricare ar fi el...
Imi facui un short list cu Costeli si Ilene...nu-s prea multi. Generatia mea nu prea are nume de astea. Sunt generatia lui Cerasela, Gratiela, Consuela dupa ce seriale erau pe vremea aia la tv...
Fac cafeluta la ibric...ma bucur de aroma si caimacul cafelei... Primesc un comment...din 3 parti...o poza si doua filmulete. Fara niciun comentariu suplimentar. Sunt tentat sa dau reject. Dar ma opresc...o figura nevinovata de fetita ma facu sa starui si sa vad despre ce e vorba...

Aurore...
si liniste....

Un film canadian, extraordinar de bine facut, extraordinar de bine jucat, totul la superlativ. Dar peste orice, este subiectul...povestea dramatica a unei fetite de 11 ani, Aurore, frumoasa, delicata, interiorizata, rapusa de moartea mamei si abuzata de mama vitrega si de tatal extrem de ocupat, totul sub binecuvantarea unui popa catolic frustrat.
O poveste adevarata petrecuta la inceputul secolului trecut.

Aurore...
Am vazut filmul...vreo 10 parti pe youtube...E in franceza, subtitrat in engleza.
Am plans...da...nu mi-e rusine sa spun...am plans...Si m-am gandit la toti copiii de pe lumea asta supusi violentei, abuzati sexual, terorizati, de cele mai multe ori de proprii parinti daca pot sa-i numesc asa.
Am plans...am uitat de tot pentru o ora si ceva. Cafeaua s-a racit in cana, telefonul suna in dormitor la pereti..zgomotul masinii de tuns gazonul se auzea de afara ca un oftat sfasietor..

Aurore...

Pur si simplu am plans...si ce bine m-am simtit.. Am plans pentru micuta Aurore, care a trait in alta epoca, in alta lume, departe...dar atat de aproape...

Aurore...dulce faptura...ce dor imi e de tine...

Ziua 62 Cersetorul de solidaritate

Naluca cu Par Rosu se imbraca in Zana Maselutza, trecu as noapte pe la gene, ma saruta bland, usor...si disparu in noapte...Maseaua de Minte isi baga mintile in cap si ma ierta de dureri si palpitatii...
Dimineata m-am trezit bine dispus...asta pana am iesit in casa.
Alta durere ma cuprinse...la alta masea...la "maseaua solidaritatii".
Orasul e dat peste cap, caci 60.000 de oameni din popor se adunara sa protesteze la cai verzi pe pereti. "Crema" societatii da de ceasu' mortii ca le taie din salarii.
As vrea sa le spun ca mie, din ultimul trimestru al lui 2008, mi-au taiat veniturile intai cu 20%, apoi din 2009 cu mai mult 50%. Pentru ca asa e in viata reala...muncesti, produci, vinzi, incasezi banii, iei salariu...alta regula nu exista.
In viata virtuala a clientelei, pilelor si spagilor, regula e alta... muncim prost sau nu muncim deloc, noi vrem bani si sporuri sa mergem in Turcia in "conced" si la Carrefour sa ne umplem carucioarele cu mancare.
Eu n-am unde sa protestez...doar la stele poate. Asa ca, mi-am dramuit viata altfel, cheltuieli mai putine, reduceri drastice, tzoale deloc, iar de cand Pindica si-a luat catrafusele si contributia la bugetul comun, situatia e si mai dramatica. Asta e. O sa traiesc... n-oi muri din asta.
Acum vin unii si ne cer astora care ne rupem cu munca in viata reala, cica sa fim solidari cu ei...sa nu-i dea afara, sa nu le taie din salarii si prime, sa nu sufere deloc. Mi-e sila.

Cea mai buna exprimare o gasesc in articolul lui Florin Negrutiu - Cersetorul de solidaritate

"Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.
Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.

Poate ca e cam dur...dar adevarat...si sigur ca nu se adreseaza zecilor de mii dintr-un milion si jumatate de salariati bugetari, care muncesc onest cu talent si cu daruire.

Ziua 60 Nightlosers si maseaua de minte

Se facura deja doua luni pline.
La o luna, tin minte ca am sarbatorit pe terasa, tragand cu ochiul la vecina.

Azi insa o inflamatie terifianta a maselei de minte de pe partea stanga. M-a ametit intai, m-a ratutit si pus jos direct, fara menajamente.

Durerea ma lua intai sambata, cand probabil ajuns de blesteme ca am petrecut la Jukebox (fosta Becker Brau, fosta fosta White Not) pe rythm & blues) am simtit primele intepaturi in gingie. Las ca ma imbat si-mi trece.
Si nu fu chiar greu...baietii de la Nightlosers au prestat ca de obicei, adica de la exceptional in sus...

Cum naibii sa te mai doara ceva, la asa cantec!!!...Nu?

Ieri dupa amiaza insa maseaua de minte palpita si mai activ...incet, incet punand stapanire si pe amigdala, credeam eu...

Am luat nite quarelin, ca asta aveam in casa...si parca, parca se potoli.
A fost doar o iluzie...

Dimineata m-am dus la "berou" caci aveam doua intalniri antamate si nu-i frumos sa le aman. In plus dupa amiaza aveam si sedinta telefonica, call conference cum se zice in limbaj mai popular.. Mda...o zi complicata...

Mi-am dat seama insa, ca usurel nu mai puteam vorbi,decat soptit, inghiti sau ingurgita ceva...Ohhh... situatie critica...
La a doua vizita, am dat doar din cap, din buze, am clipit din gene sfios, doar-doar se prinde omu' si pleaca dracului odata. Noooo...a baut nenea 3 cafele, 2 ape, a fumat...buuuuunnn...

Cosmarul prinde contur...Am dat email, caci nu pot sa particip la sedinta pe telefon, nici din cap nu mai puteam da, mi-am facut "bagajele" si m-am dus acasaaaaa...
Da...acasaaa...sfarsit si terminat...Eram prea ametit...o sa stau nitel si ma duc la farmacie, e una la colt, sa-mi iau ceva...

M-am intins in pat si am adormit instant. Cel mai bun anestezic e somnul.
Am uitat sa dau telefonul incet, asa ca mai tresaream din atipeala la fiecare apel.
N-am raspuns la nici unul. Nici la Pindica. Numai ca Pindica a sunat de vreo 3 ori. Nu face asa ceva de obicei si pana la urma am raspuns...
Vroia sa stie daca i-a venit nu stiu ce plic de la nu stiu ce banca sa faca nu stiu ce plata in nu stiu ce cont. Buuunnn...n-a venit...s-a rezolvat
"Da ce-i cu vocea ta?"...Incep sa-i explic..."Aaaa...ce-ai avut si anul trecut"...Eu "Ce?"
Pindica tine evidenta imbolnavirilor si al tratamentelor prescrise desigur chiar de ea.
"Si ai luat ceva?"..Quarelin, ieri 1, azi 1"..Aha...pai du-te si ia-ti un antiinflamator si antibiotic...
"N-am cum, caci abia merg..."...ingaimai cu ultimele puteri. Aveam langa pat si un lighean mic de inox pe post de "scuipatoare"...nu reuseam sa inghit.
Pindica decise pe loc, ca de obicei. "Stai in pat, nu te misca, ajung eu si-ti iau ce trebuie..."....Ooooo...ce-o apuca?
Ca sa te mai lase, spala-te pe dinti bine, in special in zona aia si clateste cu apa de gura...
Care apa?...nu am apa de gura...
Bineeee...iau si d-aia...
A ajuns intr-un final...Mi-a examinat gura cu o lingura de bucatarie..."Mda...inflamatie la maseaua de minte...si se duce pe articulatie la ganglion...nu e amigdala...e ganglionu'"
Uite..ia 2 ketonal forte pe zi si amoksiklav...asta e un antibiotic puternic, se da doar cu reteta, dar Pindica s-a descurcat..
Apa de gura e cea mai scumpa posibil..Mi-a dat chitanta...Ai sa dai 850 de mii...Aha..Am scos banii si i-am decartat...
N-a stat mult...a comentat ceva de jobu' ei, caci asta a ramas singurul subiect de conversatie, eu am dat din cap si din gene, si apoi a plecat impetuoasa, dandu-si parul pe spate...

Am ramas cu "Luntrea lui Caron" a lui Lucian Blaga...o carte de citit...merita...

Ziua 57 Daca ploaia s-ar opri....

Dimineata am coborat la micul dejun pe la 10 fara ceva. Aveam timp, intalnirea din Arad era stabilita la 11.
Companionii erau deja satui, se intretineau cu chelnerita, chicoteau si miscau din gene vioi.
Amandoi erau niste vrajitori profesionisti. Isi pastrasera spiritul de vanator si, pentru ca nu prea aveau sanse la vanat, se gudurau, icneau si aruncau complimente la kilogram.
La 11 fix trecute am ajuns la o firma unde director era o doamna foarte bine, foarte desteapta, foarte-foarte.
Ne-a servit cu cafea. L-am vazut prima data pe Gummy sorbind din cafea. Doamna s-a uitat la el gales, cand a refuzat in prima instanta..."Se poate domnuuuu...la noi e cafeaua cea mai buna, hai va rog"...Gummy, transpirat de emotie la asa privire, si-a inmuiat mustata in cafea de indata si a sorbit-o toata.
Am plecat dupa ora de discutii, interesante daca Birlic nu se baga in seama din 2 in 2 minute.
Nici n-am dat coltul din Arad la giratoriu, ca Gummy scrasnind din dinti mi-a zis sa opresc la o toaleta ca e deranjat la stomac. Hait...cafeaua si-a facut efectul.
Am oprit la un popas. Jale, cabina era prea mica, Gummy nu putea sa inchida usa dupa el. Asa ca Birlic a stat planton la intrare si niciun barbat n-a avut acces la pisoare pana ce Gummy nu si-a varsat emotia vibranta a privirii directoarei.
N-a reusit din prima. Opririle au mai fost la Savarsin, la Gurasada si nu mai stiu unde. De 4 ori fix, Gummy s-a luptat din greu cu toaleta.
La Deva am avut alta intalnire. Si pentru ca nu aveam chef sa-i iau cu mine, i-am lasat la o terasa. Dupa 20 min i-am gasit acolo la a doua suta de fernet.
Gummy....fernet-ul e digestiv, pansament, uite mi-a trecut cacareaza.
Am plecat din Deva si pana la Orastie au mai tras din "ceai"-ul din masina si tot cereau pipi.
La Simeria Veche, coloana pe kilometri. Fusese un accident mai devreme. N-am vazut asa ceva, o masina rosie pur si simplu presata complet. Masina presata era scoasa de pe carosabil dar tir-urile incentineau s-o vada si uite asa se forma si coloana.
Multi se dadusera jos din masini sa faca poze. Nu inteleg ce placere o fi si asta, dar ma rog...fiecare cu pasarica lui.
Inainte de Sebes, iar pipi...Okkk...ajungem maine la Bucuresti in ritmul asta...
Le-am luat biberoanele, le-am arucat la gunoi. Am cumparat niste covrigi sarati, care mai retin din apa, si gata. Pana la Bucuresti nu mai oprim.
Gummy disperat...si noi cand mai mancam?....Lasa ca te asteapta nevasta acasa cu supa calda...
Nasol moment.
Gummy cred ca acasa manca iarba cu iaurt. Il tine nevasta-sa din scurt. Cand pleaca de acasa altoieste ciolane cu fasole, cefe de porc, tocane grase cu sos, udate cu alcool cat bea boul apa.
El zice ca are 135 de kg. Eu zic ca are 180. Stiu sa calculez mase din volume la ochi. La inaltimea lui, 180 si ceva, 135 de kile daca avea era impanat, solid. Dar el era complet rotund. Doi Birlici se ascundeau dupa el fara sa se inghesuie.
La Sebes cosmar, 5 km coloana, la semaforul de la intersectia cu Alba Iulia.
Da, doua directii importante, Arad si Cluj, se despart in Sebes, la un semafor intr-o curba de 90 de grade. Normal ca se fac coloane imense.
Am pierdut o ora in Sebes. Pana la Sibiu am gonit. Alta coloana de la Aeroport pana la MacDonald la Atlasib. Alta jumate de ora.
Gummy icnea ca-i e foame. Intre timp a adormit si sforaia cu grohaieli.
La radio, presedintele nostru explica poporului de ce tre' sa taie din salarii si pensii. Birlic protesta in spate...Hotzule, taci, in puscarie cu tine, ai furat flota, mama ma-tii de bandit...Gummy care dormea, se mai trezea si printre grohaieli..." Brrllrlllb,....daaa...mare hotz" Si iar adormea.
Cand presedintele zicea ca o sa se controleze pensiile anticipate pe caz de boala...Birlic, pensionar de la 45 de ani, cu o mare musca pe caciula a inceput sa tipe si sa agite in spate. Gummy sforaia, grohaia si mai flatula din cand in cand discret. Birlic sarea in spate pe scanun, dadea din maini si tzipa proteste.
Pe la Valcea, Gummy s-a trezit si a zis ca sorry, chiar tre' sa oprim la toaleta.
Eu...de ce?...Pai ma pish pe mine...Pisha-te...am zis. Si n-am oprit.
Pe autostrada am prins cea mai tare furtuna si ploaie din ultimii ani.
N-avea nimeni curajul sa mearga mai repede de 100. Asa ca eu la 140 i-am maturat pe toti de pe banda a doua. Birlic delira...ohhhh...ce mistooo ii dai p-astia cu jeep-urile la o parte...
In Bucuresti era inca uscat, am depasit furtuna. L-am parcat pe Gummy acasa,undeva in Cotroceni, apoi pe Birlic tocmai in Tineretului.
Intre timp a inceput sa ploua tare si-n Bucuresti. Nu se vedea la un metru.
Imi faceam cruci cu limba in gura sa nu cada vreun copac pe mine, asa se miscau de la vant.
Mi-am adus aminte ca n-am paine acasa. Am oprit in buza usii unui non stop. 1 metru de la masina la magazin. In metrul ala, m-am facut ciuciulete.

Home, sweet home....dar goala...A fost Tanti, e curat luna.

Umbrele ruginite ale tovarasilor au ramas in urma.
Nu ramane decat ploaia care toarna si loveste ferestrele. Lin si ritmic..

Daca ploaia s-ar opri...stele ar rasari...

Ziua 56 Repatrierea dinozaurilor... Carnival of Rust

Am zabovit in Savaria pana spre dupa amiaza.
A fost greu sa mobilizez dinozaurii sa ne miscam catre casa. Erau asa de absorbiti de discutii incat se lipisera de pardoseala salii de sport. Birlic credea ca deja e fluent pe ungureste...vorbea cu toata lumea...
Am papat ceva frugal la cateringu'de acolo...O supica subtire cu galuste mici ca la unguri, un peste super cu orez si o salata mica. La desert o prajiturica.
Lui Gummy nu i-a ajuns nici pe o masea. Tot drumul se milogea sa oprim si sa mai ciuguleasca ceva. No way...
Interesul meu era sa ajung la Arad, la faimosul hotel Ana, inainte de 10.30 PM cand pleca bucatarul. Sa beau si io o bere si sa mananc linistit daca mi s-o face foame.

Am descoperit de ce Petreusii au fost atat de energizanti si plini de veselie.
In ceaiul pe care il lingeau din cand in cand se strecurase, nimeni nu stie cum, o portie zdravana de vodca. Cred ca mai bine zis, era nitel ceai in restul de vodca.

Gummy a mormait tot drumul...si vedea tot timpul cate un popas cu carciuma. I-am tarat aproape fara oprire pana la Arad.
I-am atentionat sa nu mai suga ceai ca nici la pishu nu opresc.

Oricum orice pishu dura pe putin juma de ora. Pana Gummy se destzelenea din centura de siguranta, pana iesea din masina, pana serpuia greoi pana la buda...pana intra in cabina (niciodata nu incapea si niciodata nu folosea pisioarele unde ar fi avut loc)...pana isi incheia slitul...greu...caci nu-l vedea deloc...o lua pe pipaite...pana isi pieptana parul alb zburlutucit a la Einstein, pana tragea niste flatulatii si ragaituri..pana ce...ohhhhh...
Birlic era mai rapid in miscari, dar cred ca avea probleme cu prostata. Jeturile lui intermintente durau o vesnicie....
Imi inspirau rugina...incep sa ma tem ca o sa fiu la fel...sau mai rau...eu o sa fiu un carnaval al ruginii desavarsite...

Am ocolit repede Budapesta, am trecut vijelios pe langa Keskemet...meklemet...szoclkmslshmet...si alte localitati interesante...

S-au oprit sa traga din "ceai" caci cu mine nu era de gluma. Pur si simplu n-am oprit.
Gummy se concentra probabil sa nu faca pipi si a uitat de foamea continua in care traieste, iar Birlic a adormit inpardonabil in spate sforaind sasait si rarait.
Am pus niste Bon Jovi...
Gummy...cine-s astia?...canta bine!...precis sunt niste ciori...eu...nu-s ciori, dimpotriva...nuuuu...pun pariu ca-s ciori, auzi ce voci au!!...
Gummy pune pariu pe orice, apoi nu recunoste pe ce a pus pariu si oricum nu platea daca pierdea. Stil si acuratete...Gummy.
La Nadlac...repede...Birlic...sa mergem poate o fi Ibolya de serviciu la viniete...s-o salutam...
Neee...e deja 9.30...intarziem si se cara bucataru'...ramanem infometati...
Gummy a votat rapid s-o evitam pe Ibolya de data asta...Birlic a fost cam trist la faza asta...cred ca s-a indragostit.

Gummy sa schimbe atmosfera, ne-a povestit apoi cum a fost el in Albania cu "afaceri" in '88.
"Baaaa...sunteti nebuni...aia n-aveau masini...nici drumuri...aeroportul nu avea balizaj, se ateriza doar ziua..."..
Ne-a tinut cu povesti despre Ever Hodja pana la Arad... Birlic a tacut malc...
Dupa vama imediat au inceput sa sune disperati pe neveste, copii si alti amici ca s-au repatriat si ca respira aerul in care se nascusera...cine i-or fi nascut...
Vorbeau amandoi odata...tare...Am dat Bon Jovi la volum mai mare cu basi...nu s-au sinchisit...au urlat si mai tare...
Am gonit prin Arad...si am ajuns la hotel la 10.20. Bucataru' deja facea dush sa plece.
Fata de la receptie ne-a pus sa completam formularele din nou.
Gummy s-a enervat. Nu-i place sa completeze fishe. Desi hartia respectiva avea sumedenie de rubrici el a trecut doar cnp-ul...Fatuca i-a explicat ca trebuie sa scrie tot. Gummy a ripostat superior... Dragutza...cnp-ul zice tot, da? si ce mananc dimineata si ce numar am la pantonfi...
M-am iritat si eu ca doar ce statusem cu doua zile inainte. Ar fi trebuit sa ne aibe in calculator...sa nu stam sa ne scriem autobiografia din nou.
Bine ca m-am repezit in restaurant si l-am oprit pe bucatar din dush. Daca stateam si scriam povestile din fisa, ramaneam nemancati.
Eu mi-am luat un muschi de vita, medium done.
Petreusii si-au luat niste cefe uriase de porci, caci ii reprezentau mai fidel probabil.
Gummy ca de obicei si-a apretat camasa cu ulei si otet de la salata.
Au vrut sa bea un spritz. Doar cate o bere...gata..s-a inchis casa...la culcare..
I-am trimis la dodo...au bombanit, dar s-au executat...

Carnavalul ruginii pe ziua de azi tocmai ce se termina...apoteotic...

Ziua 55 Arena Savaria

Savaria este denumirea romana a orasului Szombathely.

Nu are 40-50.000 de locuitori cum aprecia un localnic, ci 80.000 si are statut de oras comitat. Este infratit cu Hunedoara, conform Wikipedia.
Aseara dupa Gala Dinner am iesit cu cativa domni prin oras. Gummy si Birlic au declinat invitatia retragandu-se pentru deliberari in camerele lor proprii.

Orasul pe la 11 seara era eminamente pustiu. N-arata rau, are un centru complet renovat de la A la Z si se vad influentele austriece in arhitectura.
Am gasit un bar cu biliard. Pe usa era scris mare OPEN. Cred ca era singurul din oras deschis la ora aia.
Am ras 2-3 beri, am luat taxi si m-am dus si eu la hotel.

Acum suntem la Arena Savaria, sala de sport a orasului unde se tine manifestarea.
Afise lipite peste tot ne anunta ca sambata la ora 12.30 va avea loc marele derby la volei intre Ungaria si Luxemburg. Sala o sa fie plina, zice un bastinas. M-a uimit si numarul imens de sponsori care sustin acest spanac de meci.

Gummy si Birlic discuta cu tot felul de oficiali. Birlic vorbeste ce a invatat la jandarmerie, Gummy traduce la greu, din germana in special.
Eu m-am vazut cu ce lume vroiam sa ma vad si acum astept ca fratii Petreus sa-si termine discutiile si sa plecam spre Arad.
Restaurantul de la Hotel Ana se inchide la 10.30 diseara. As pune pariu ca nu prind nicio bere.

Ziua 54 Szombathely

Dimineata devreme, Gummy si Birlic ma asteptau cu micul dejun deja luat.
Stateau cuminti si vorbeau intre ei, caci telefoanele inca nu suna la ore mici din zi.
Ohhh...don' Pindic, aparusi!!!..ce placere...

Intarziai si eu 10 min la micul dejun, dar la plecare am fost in time.
Am spalat masina in Pecica, caci plouase peste noapte si nu se cade sa murdarim tzara vecinilor nostri.
Gummy si Birilic erau in verva, excitati ca treceau granita.
La vama, totul a fost ok. Cravatele noastre infipte in gat, plus fetzele de oameni seriosi ale insotitorilor mei, masina spalata bec, precum si destinatia...conferenz-seminar...i-a umplut de respect pe politisti de frontiera.
Imediat dupa vama am oprit sa iau Matrica, rovinieta cum se numeste la ei. O blonda draguta ce vorbea bine romaneste m-a servit prompt. Sa cumperi vinieta la ei e foarte simplu...doar spui numarul de inmatriculare...La noi eu un proces scremut din greu in care se completeaza si data de nastere a bunicilor.
In fine...blonda ma intreba daca pot sa iau pe colega pana la Mako. Colega era o femeie miniona, frumusica, cu ochi albastri care ciupea si nitel engleza..
Pai da...o luam.
Colega s-a asezat in spate langa Birlic.
Si Birlic si Gummy cat de in verva erau pana atunci, acum debordau de energie. Dar colega vorbea numai cu mine, probabil din respect caci atentia se acorda doar soferului.
O cheama Iboya, e un nume de floare pe care n-a stiut sa ni-l traduca.
Fara s-o intrebe nimeni, a zis ca are doi copii, o fata de 21 de ani si un baiat de 19, amandoi in Szeged.
Birlic nu vorbeste nicio limba caci la jandarmi, fosta securitate, ii invatau doar sa vorbeasca acceptabil romaneste.
Gummy insa e poliglot. Stie si engleza si germana si franceza.
Cand a auzit ca are fata de 21 ii zice.." Dar cum e posibil ca mai mult de 30 nu pari?"...La care Iboya a ignorat complimentul si m-a intrebat daca am si eu copii.
A zis apoi ca e divortata de 2 ani si ca sta singura, doar cu o pisica in Mako.
Gummy imi sopteste" Cere-i nr de telefon...uite ce bucata buna...auzi...doar cu pisica, cred ca vrea si un motan"
Birlic se agita ca nu intelegea ce vorbim.
O lasam pe Iboya in oras si mergem mai departe. A urmat o ora de reprosuri si boscorodeli ca ce prost sunt, ce bucatica buna am pierdut.
" Ce daca esti insurat?" ma apostrofa Gummy...femeile trebuie trase pe catarg..." filosofa el suparat."Crezi ca o sa-ti mearga scula la infinit?...nu trebuie sa scapi nicio ocazie...Iti zic eu..."
Din invataturile lui Gummy.
Birlic in schimba admira curatenia si gazonul tuns de la unguri...
" Futu-le muma in cur de bozgori, cum dracu ei pot si noi nu? Uite ce curat si frumos e la ei?" Urla frustrarea si invidia in el.
Sau..."uite...astia n-au schimbat bordurile, nu au furat ca astia de la noi"...
Tot asa au tinut-o pana la Budapesta. Gummy a facut un scurt istoric al ungurilor de la Atilla pana la Janos Kadar. In mare i-a laudat, dar cel mai tare le-a laudat pe unguroaice..."Baaa...nu stiti voi, unguroaicele sunt cele mai tari femei din lume. Daca vor, dau din cur cel mai bine. Ce?...crezi ca de pomana cei mai importanti oameni din lume au neveste unguroaice? Stiu ei de ce..."
Birlic ii cam critica...ca-s horthysti...revizionisti..etc..avea "Romania Mare" pe genunchi.
Si tot asa... Din cand in cand discutiile evaluative despre fratii nostri maghiari erau intrerupte ba de " I feel gooood", ba de " Volus le vous couche avec moi ce soir"...invariabil raspundeau, negresit spuneau unde sunt si unde se duc, si ce vreme frumoasa e...
Dupa Budapesta ne-am oprit pentru o gustare. Gummy a excavat un gulas soupe si un snitel de porc imens, Birlic doar un piept de pui. Eu am baut doar o cafea. Vomam daca mancam, vazand sosurile din mustatile lor cum se preling...
La Gyor am iesit spre Szombathely, destinatia noastra finala. Am mers inca vreo 70 de km pe drum national si ajunseram intr-un final apocaliptic.
Pe Gummy si pe Birlic nu-i doare gura deloc, vorbesc incontinuu...despre orice...
Am stat la manifestare, am facut un tur, am vorbit cu oameni, doar aia care stiau si altceva in afara de maghiara.

Seara am fost invitati la Gala Dinner la hotel Claudius.
O cuvantare scurta, apoi ho' pe bufet. Care apuca primul din mancare.
Gummy si Birlic si-au umplut farfuriile cu aperitive. Dupa ce au observat ca mai exista si fel principal si desert...au lasat-o mai moale cu aperitivele. Adica au lasat in farfurie mai mult decat jumatate.
C-asai romanu'...calic...ia mult si lasa in farfurie. Tzipa foamea in ei.
Dupa Gala Dinner, am facut o plimbare prin oras in ideea ca in viatza asta n-o sa mai ajungem aici.
Szombathely e un oras mijlociu in Ungaria, in jur de 40.000 de locuitor, curatzel, dragutzel si oameni amabili. E situat la vreo 10 km de granita austriaca....iar localnicii au imprumutat gramezi de bune obiceiuri de la fratii lor austieci. Bravo.
Gummy a mancat ca un urs...i-a batut pe toti de la toate mesele. Record absolut. Si-a udat burdihanul si cu o sticla de vin alb.

Mai e si maine o zi. Sper sa pot rezista cu personajele astea de desene animate cat ma mult.
Alvó bolyhos...pufic somnosss

Ziua 52 Arad din nou....

In week-end am visat naluci cu par zburlit...ba batea spre rosu...ba spre saten...confuzie totala.
Sambata am fost la maman'...papica, pantaloni calcati...aranjat baiatu'.
Ieri...ohhh ce zi...plouat toata ziua...si mi-a fost asa de bineee...uitasem ca mai exista.

Dimineata m-am pornit iar la drum. Ma duc in Ungaria la un seminar stiintifico-fantastic...despre chestii. Sunt insotit de doi domni respectabili...Gummy Bear in varianta romaneasca....mareeee...balen...greoi...si don Birlic...arata ca Birlic...mic, subtire, mustata, vioi, expresiv, vorbaret. Amandoi se apropie de schimbarea prefixului...din 5 in 6.
Asa ca, in masina, s-a vorbit incontinuu despre femei, politica, ce bine era pe vremea lu' Ceausescu..."Dadea de munca la popor"...si alte nostalgii.

Gummy Bear a stat in fatza...ohhh...ce cosmar pana isi lega centura. Un nene de 150 de kile, rotund, mareee...imi solicita arcurile la maxim...
La moaca seamana cu Einstein. Par mare, alb, ciufulit, mustata. Atitudinea e insa de Gummy:

Birlic...e bestial...
Un personaj tragi-comic, suparat pe toti,dar si pe el, dar fericit ca traieste.
Traieste din amintiri. Amandoi, de fapt..

Amandorura, le suna telefonul incontinuu.
La Gummy telefonul canta "I feel Good"

La Birlic, "Vous le vous couche avec moi ce soir"

Foarte tematic...
I feeeeel Goood...si Vous le vous... au cantat mai mult decat radioul de la masina..
Yessss...
Am oprit scurt, pentru traditionalii mici uriasi de la Dedulesti.
Gummy si-a luat 6...da..S A S E...adica 12 mici obisnuiti. Birlic vreo 5, eu doar doi.

Ne-am oprit apoi la Sibiu...sa ne intalnim cu un nene director important...sa le fac cunostinta. Omu' ocupat rau...si-a facut timp 15 min pentru noi.
In birou la el...am auzit...cand I feel good cand Vous le vous... Gummy si Birlic nu e sinchiseau ca sunt intr-o intalnire. Nu si-au inchis telefoanele, mai mult, raspundeau la fiecare apel, bucurosi ca-i suna cineva...

Am plecat din Sibiu...dezbatere aprinsa...unde oprim sa mancam iar...
Am incercat timid, sa-i duc la minunatul restaurant chinezesc din Santuhalm de langa Deva....no chance...S-a votat cu 2 la 1 sa ne oprim la Miercurea Bai la un ciolan cu fasole...Mda...e greu sa-i ademenesc cu creveti sau fructe de mare...

Ciolanele au fost uriase, ca niste munti de sare, dar le-am dovedit. Cel mai tare a fost Gummy, care a excavat ciolanu' lui...70% din al meu si cu ultimele puteri 30% din a lui Birlic...
Resturi de ciolan si fasole se regaseau atat in mustatile lor cat si pe camasi, pantaloni,.... whatever...Brrrr...bine ca am stomac puternic...
Ohhh...ce ragaituri in masina!!...ce flatulatii urmate de grohaieli si rasete!!...ce concursuri!!...si apoi ssssstttt...suna telefonul...I feel goooood...."Mdea...el...mdea..cineeee?...aha....(ragait)...bine...sunt pe drum spre Ungaria...Daaa...merg la un seminar....daa...vineri sunt in Bucuresti si rezolvam"
Amandoi, la fiecare convorbire, specificau ca-s pe drum, ca merg in Ungaria la chestiuni de importanta capitala...Yeaaaa...li se vedeu gradele de pe umar deja.

Gummy e credincios. Se inchina la fiecare biserica pe langa care treceam. A dat din mana la greu. Inchinarea lui era foarte scurta. O cruce mica, undeva la baza pieptului exact unde incepea burdihanul.
Asa smerenie de 2 secunde n-am vazut...Intre cruci...ba auzea ceva la radio ca reduc astia salariile si pensiile......" Futu-le muma in cur de hoti...fura ca in codru...si ne taie din salarii.."...sau vedea o tipa pe strada..." Ohhhh ce  bucata.buuuuna...mmmm ce craci...ce as lua-o la elevator..."...Aparea iar o biserica...pac...iar cruce scurta..In numele Domnului, Al Fiului, Al Sfantului Duh, Amin....2 secunde de smerenie...si iar..."baga-mi-as..."...
Gummy...!! Copia grasa si nereusita a lui Einstein.
Birlic nu se inchina, e ateu, a declarat dimineata. E fost lent'colonel de jandarmi...pensionar anticipat acu' vreo 15 ani, cand avea vreo 45 de ani...acum salariat la tot felul de agentii guvernamentale importante...
Birlic in injura pe Boc si pe Base...il venereaza pe Vadim.
Gummy e cu legionarii..."Astia faceau ordine in tara"...

Asa mi-a fost drumul.
Am ajuns la Arad. Stam la hotelul Ana, pe calea Radnei. Un loc cochet, dragut.
Ciolanu' cu fasole a fost decisiv. N-au vrut mancare la cina. Doar un spritz scurt....Feteasca de Jidvei...S-au dus sa flatuteze in camere...

Afara ploua...am ramas singur in restaurant...si ma gandesc...oare chiar o vreau pe Pindica inapoi acasa?

Ziua 50 Pufic somnosssss.....

De cand m-am inscris pe minunatul site tagged...am intrat intr-o lume noua mie..o lume calda, cu oameni frumosi, gingasi...talentati...lumea ideala in care as vrea sa traiesc.
Sigur...probabil s-ar gasi multi sa ma contrazica, sa spuna ca-s destui perversi, mincinosi, fatarnici, obsedati...ori fi...nu zic nu...
Dar lumea cu care am eu contact este formata din acei oameni minutati care ma bucura in fiecare zi cu cate un semn cald si prietenos. Cat de recunoscator le pot fi? Nu stiu..recunoscator...

Printre primele urari de noapte buna a fost si "Somnic pufos"...ohhhh ce mi-a placut!!!...mi-a adus aminte de somnul bebelusilor..cu mirosul lor pufos, unic...
Si mi-am zis...mmmm...ce chestie originala...Apoi...in fiecare zi, salutul se repeta si tot se repeta...era deja un salut traditional...o pufosenie a oamenilor minunati de aici....a acestor oameni frumosi..

Asa...si..cum ma mananca sa fiu original....hai sa diversific oleaca...sa trec de la pufosenia somnicului de bebe la puficul somnoroseniei adulte...

Asa ca...Pufic Somnossss!!...parca ar fi urarea ursilor cand se retrag la hibernare...:))
Deja cineva imi zice Pufic...oooo...rimeaza cu Pindic si parca suna mai bine...

Pufic Sommnosss...oamenilor de aici...frumosi si gingasi...E spre 2 dimineata din a 50 a zi....

Sleep...

Ziua 49 Despre femei...

N-as indrazni aici sa vorbesc despre femei. Subiectul e prea vast, prea profund, prea complicat, prea dificil de dezvoltat...Asa ca...nici nu ma gandesc sa deschid tema...orice as scrie ar putea fi interpretat impotriva mea...asa ca...ma voi abtine..
Dar as putea scrie despre cum vorbesc femeile despre ele insele.
O prietena imi spunea recent ca "femeile-s rele"...de ce?..." sunt pur si simplu rele"...e vorba ca-s rele intre ele, nu cu barbatii..." sunt invidioase, barfitoare, razbunatoare, urzicatoare..."...wow..
Adevarul ca si eu am observat pe unde am lucrat...colectivele preponderent feminine (contabiltate, marketing, administrativ) rareori au un echilibru de lucru in echipa eficient...se pierde prea mult timp cu rezolvarea tinerii orgoliilor sub control.
Unde mai e cate un barbat-doi, situatia se mai echilibreaza, dar depinde si de tipii respectivi.
Daca femeia se nimereste sa fie si sefa, alte probleme...daca are multi subalterni masculi, trebuia musai sa demonstreze ca e mai desteapta decat ei...daca este sefa peste alte tipe, musai ii place sa fie lingusita...
Intodeauna exceptiile confirma regula... Nu cred ca peste tot e musai asa, dar ma exprim si eu din ce am observat sau mi-i s-a spus...
Sunt multe femei care dau lectii de cariera oricarui barbat...din ce in ce mai multe...si uneori ne simtim deranjati...

Azi am primit de la o prietena faina de pe tagged, cu sot, catel si purcel...o fata frumoasa si fericita urmatorul mesaj. Spune mai multe decat as putea abera eu aici

"Te-am vazut aseara pe net, dar nu am avut timp sa-ti raspund la mesaj, promisesem catorva "prietene" ca ies cu ele in oras. Nu o sa inteleg niciodata femeileSmile, ii inteleg pe bietzii barbatzi. Nu o sa le inteleg niciodata ingamfarea si invidia fatza de alte femei, dar mai ales nu inteleg mintea ingusta a unora dintre ele( care se mai si lauda cu 2 facultati si un master). Ca de obicei stiu la ce sa ma astept de la iesirile in oras cu fetele, de fiecare data aceleasi subiecte de discutii (ce marca de detergent e mai buna, ce au mai facut de mancare, sau si mai frumos "ai auzit fata ce a facut cutare?"). De spalat spal si eu, mancare fac si eu, si de ce ies in oras? sa mai scap de treburile de acasa , nu? Pai atunci tot de ele pomenesc? In fine, stau , le ascult , rad si eu tamp cand rad si ele, etc... Am un mic joculetz pe care il aplic de cate ori ma intalnesc cu ele: aseara am mers la o terasa si la masa noastra s-a nimerit o chelneritza ( daca era baiat li se scurgeau ochii si il ridicau in slavi, dar asa tzeapa, era o fata si pe deasupra era si frumusica). Frumos, numai bine a cazut sa-mi fac eu jocul si le zic fetelor "ati vazut mai ce ochi frumosi are fata asta?" HA HA HA - acum sa le vezi fetele. Eram 5 la masa, una a tacut, iar celelalte , in a2a fractiune de secunda ,i-au si gasit defecte, ba ca are ochii frumosi dar prea fardati, ba ca are nasul cam mare (si nu era deloc asa), ba ca e putin cracanata. In fine, acum ma intreb daca ar fi facut remarca asta unul din sotii lor, saracul cat ar fi mancat hrana rece? Incearca si tu sa arunci o momeala de asta, sa vezi daca merge sau nu, poate pe la capitala femeile sunt un pic mai deschise la minteSmile.

Asa , le-am mai lasat un subiect de barfa si m-am retras acasa , m-am facut obosita de la drumul la tzara. Sigur m-au barfit si pe mine , ca nu am avut nici un chef ieri sa ma mai coafez si mi-am prins parul in coada, ceea ce la ele inseamna clar delasare.
Trebuie sa merg sa-mi caut o rochie , saptamana viitoare se cununa cumnatelul meu.
O zi buna"

No comment:)

Ziua 48

Cine a zis ca lumea ii plina de poeti?. Nu mai stiu...dar chiar e plina...poezia se afla de fapt in noi...ascunsa...gata sa explodeze...

Si 'eri si azi am fost cam acoperit de chestii...impersonale...adica de servici.
Chiar prozaice...

Am fost ieri la Metro sa cumpar ce n-am putut de la Carrefour...a mers cardu' snur...astia-s nemti...nu le da eroare de sistem nici daca o calculeaza sa iasa.

Mi-am luat niste cartofi din aia congelati, niste carnaciori bestiali...tanti de acolo mi-a dat sa gust...mmmmmmbuniii...am pierdut eticheta sa spun ce model sunt..
In fine....
Ieri si azi am papat carnaciori din aia, la tigaie, cartofi..salata de rosii, castraveti si ridichi..un ochi...mmmmmmbuunaaa...ca sexu' cu dragoste inclus, sau invers.

Poetii sunt nascuti sa cante dragostea, s-o proslaveasca, sa-i gaseasca virtutile...

Popii si bigotii se nasc sa urasca sexul, sa-l declare pacat fundamental...sa-l condamne si eventual sa se bucure fatzarnic de el departe de vazul lumii.

Dar ce mai conteaza asta?...Tara se prabuseste, dupa cum se vede la televizor, si noi ne pieptanam cheliile...

O sa ne piara cheful si de amor si de tango si de poezie...zic unii.

Mie insa nu...niciodata..

Ziua 46 Sex and love

                                                                                        foto: www.fanpop.com

Azi mi-a venit în minte, la volan desigur, unde altundeva?, despre legătura chimică între sex și dragoste...
Se poate face sex fără dragoste, dar dragoste fără sex?

Răspunsul cercetătorilor de la Radio Erevan care au rugat două blonde să discute despre subiect, este:
"- Ia spune, fată, ce înseamnă sex?
- Sex este când te fardezi puțin, intri în bar, faci ochi dulci unui tânăr, el te invită la câteva păhărele, te culci cu el și îți lasă pe masă ceva bani, fatăă...
- Și ce înseamnă, fată, sex bun?
- Sex bun, fată, este când te fardezi puțin, intri în bar, faci ochi dulci unui tânăr, el te invită la câteva păhărele, te culci cu el și îți lasă o mulțime de bani pe masă...
- Și ce înseamnă să faci dragoste, fată?
- Ahh, dragostea este o invenție evreiască, ca să nu-ți plătească!"
Plecând de la concluzia acestei cercetări științifice, ne întoarcem cu mii de ani, înainte să existe Radio Erevan, înainte să existe două blonde-cobai pe post de subiecți de studiu.

Sexul nu a fost întodeauna descris ca un act al păcatului și al desfrâului.
De fapt, civilizațiile pre-creștine de pe tot cuprinsul globului vedeau în sex un act de cult și de sărbătoare.
Până aici, sună bine...

În timp ce religia a influențat atitudinea societății față de sex și dragoste de-a lungul istoriei, legătura dintre cele două concepte nu a urmat o cale prea coerentă.

În antichitate, sexul a fost privit ca pe o divinitate, deoarece se considera că zeii dețin puteri senzoriale. Religia Iudaică privea dragostea sexuală ca o sărbătoare, ca o bucurie, ca o exprimare pământească a comportamentului zeilor.

Lumea creștină, dimpotrivă, descrie sexul ca un mare păcat, dacă nu era practicat în scopul procreerii.. 
În Cartea Genezei sexul este descris ca o instigare la rușine și nuditate.
Ucenicul Pavel a emis un mesaj foarte puternic prin care prostituatele și homosexualii erau excluși din grădina Domnului. În viziunea sa, orice act sexual în afara căsătoriei, era un păcat de moarte. Chestia asta, totuși cam dură, a fost rezolvată de Biserică în sec IV dChr, când a dat putere preoților să ierte păcatele mărturisite la spovedanie...
Totul a pornit de la aversiunea față de sex a liderilor Lumii Creștine timpurii ce considerau sexul în afara căsătoriei o crimă împotriva lui Dumnezeu. 
În Evul Mediu, chiar mai rău, nici căsătorit nu puteai face sex oricum. Erau reguli precise.

De aici pleacă morala după care ne ghidăm viața. 
De la niște popi bătrâni și impotenți, care neputincioși de fel, s-au gândit să dea edicte...să confuzeze generațiile ce vor urma.

Lipsa legăturii chimice între dragoste-dragoste și dragoste-sex a dus la apariția unor adevărate industrii ale afacerilor.

De exemplu, muzica, poezia, filmul, telenovela, etc...toate se căznesc să se apropie de această legatură subtilă...
Oare ea există? Daaa...sunt sigur...Dar e perenă?...Nuuuu...asta e clar...Da' cât ține?...
La Radio Erevan răspunsul ar fi: între 2 minute și tot restul vieții, depinde din care religie aparțin partenerii...

Dacă popii ăia de acu' 2000 de ani erau ceva mai toleranți, acum, în vremurile noastre, lucrurile poate erau așezate, nu?
Adică sexu' era sex, dragostea era dragoste... 
Nu mai existau poeți să cânte poezii de jelanie și tristețe, nu mai exista blues-ul, jazz-ul, tango-ul...De ce sa fi avut nevoie de ele?...Totul era clar, precis...cod de bare fix pentru fiecare în parte.

Eu sunt doar fericit că există morala asta primitivă.
Sunt fericit că niște ucenici, popi, episcopi, mitropoliți, papi și alții se gandiră să interzică cu atâta înversunare ideea de sex...

Nu mai aveam despre ce vorbi acum.
Și nici la ce visa...

Ziua 45 Alors on Danse

Ce zi frumoasaaaa!!!...ce m-am mai dansat...peste tot...asa ca de luni...ce soareee!!! ce caaaaald!!!..

Dupa o duminica dormitanta, hibernanta, aburizanta...azi am tzopait..uite asa...tzo-pa-it...

Dimineata m-am dus la Buftea...da, la Buftea, acolo tre' sa platesc eu curentu'. Ca de obicei nu mi-a venit factura si doar acolo se plateste...Buuun...
In masina, la radio...Alors on Danse....ascult doar Guerilla, ca sa fie clar...unde pot sa prind, desigur....

imi place de mor...ma bine dispune...
asa ca am tzopait pe pedale...

La casierie...hopaaa...in loc de 60-70 de lei, e de plata 120... Fuck...am doar 200 de lei cash si ma gandeam ca platesc si cablu...asta e...
"Puteti sa-mi printati si factura sa vad si eu?"...
"Nu eu...a doua usa pe culoar"...

Asa ca am tzopait la alt compartiment...Alors on Danse...
In "berou" 4 doamne...concentrate, lucrau...
"Buna dimineata"....Liniste...
"Hellooooooooooo..."...nimic...
Aiii...de obicei la 4 doamne odata aveam succes. La costum, curatzel, tuns proaspat, "barberit"...miros de colonie...ce naiba?...
" Aaaa...ma puteti ajuta?..."...iar nimic...ignore total...
Asa ca...am tzopait pe la fiecare in parte soptindu-le ce am nevoie...Evident abia a 4 a ma putea ajuta...

si uite asa iar Alors a Danse...

Nu mai merg la casierie si la cablu...maine...ma duc la "beroul" meu...

La Guerilla in masina din nou...Alors a Danse...buuuun...uit de cucoanele gretzoase..

La "berou"...tzopaiala la greu...zi d-aia grea...cu de toate...dai intr-una tzipa toti...si tot asa...ca asa e in tenis...sau mai bine zis...Alors on Dance...

Vine o colega...zice..
"Azi e randul tau sa cumperi produse"...Produsele sunt chestii de birou...cafea, servetele, zahar, etc.
Ok...imi da lista...Si asa trec pe la prietenii mei de la Carrefour...sa iau ceva de papica...impusc doi iepuri...

Nu mai zabovesc, plec spre casa si ma opresc la celebrul Carrefour din Militari..langa autostrada...

Am doua liste mici...una de "berou" si una de acasa...
Pe prima...cafea, zahar pliculete si la pachet, servetele, prosoape de hartie, etc
Pe a doua, doua copane facute, niste icre bestiale facute acolo, ca la mama acasa, o painica, rosii, ridichi, etc.
Buuunn..
Ajung la casa...Pun prima lista...82,80 lei. Dau cardul meu...eroare de sistem...
Ne ducem la alta casa...eroare de sistem...
Si incepe dansul...
Ma duc la bancomat....eroare de procesare zice acolo...mai sa fie...toate erau de la BRD...bag si cardul celalalt...tot eroare de procesare...
Coada e rabdatoare...n-am vazut asa oameni calmi... Casierita trebuia sa ma astepte pe mine...
Una zice.."Mergeti la Brico, vis a vis...o fi ceva cu transmisia...".
Ma duc...e nitel de mers... Ajung la Brico...tot BRD...eroare de procesare...Alors on Danse..

Ce mai tzopaiam...!!!
Sun la banca...raspunde un baietzas calm...Spun problema...ii zic ca-s la Carrefour Militari...ca nu pot plati...ce se intampla?...zice...incercati la alta banca...
Hellooo...repet...sunt la Carrefour Militari...Baietasu' zice " Ce? nu mai sunt alte banci pe acolo?...Fuuuck...Call center-ul o fi prin Bacau sau Cluj, asta habar n-are ca, Brico si Carrefour sunt in camp...pe autostrada...
Zice calm...o sa raportez situatia...Deci...sa presupunem ca eram la benzinarie pe sosea...in camp...faceam plinu'...eroare de sistem...n-aveam cash, ramaneam acolo...nu?...pana raporteaza ala...pana se scarpina undeva...Alors on Danse...intre case de marcat, bancomate si hipermarket-uri...
Astia, francezi trogloditi si nationalisti...si Carrefour si Brico...au doar BRD...tot din hexagon...Alors on Danse...c-asai in tenis...

Pana la urma neavand solutie, am renuntant evident la produsele de "berou" si am luat doar papica, ca deja muream de foame...M-am scobit in portofel si am gasit 20 si ceva de lei cash...Alors on Danse...

Ajung acasa...Lihnit...Am vazut urme de Pindica prin casa...iar o fi venit la spalat chilotei...mda..

Sa trec sa fac ceva de mancare...

Pun cartofii congelati in ceaun...in timpul asta fac salata de rosii, castraveti si ridichi, si pun si copanu' la microunde...
Si iar am dansat...cartofi...salata...copan...cartofi...salata....copan...
.....Alors on Danse...

Apoi sa dansam acum...

Ziua 43 Sun Garden din nou

Sunt iar pe drum, spre casa.

M-am oprit in Turda, din nou la Sun Garden, caci au wireless bun si cafea si mai mmmbuuna.

Nu e loc la masa...e nunta...sau un inceput de nunta.

Find la costum si camasa (fara cravata insa) am fost intampinat cu sampanie si piscoturi...:)) de niste ospatari care se agitau sa cheme si mirii sa ma intampine...
Ohoo... la loc comanda, nu-s invitat...beau doar o cafelutza.

Aperitivele sunt asezate pe mese si isi asteapta nuntasii. Parte din ei stau la terasa de afara... e soare, cald si placut. Eu sunt langa receptie, sa nu deranjez.
Prin fatza mea defileaza decolteuri, rochii cu volane, cocuri, papioane, pantofiori si gentutze.
Ohhh...tocmai a trecut o domnita intr-o rochie luuunga pana la glezne, umerii goi, un bej cu tot felul de sclipiciuri la bust si jos ca un fel de manseta...daaa...E binee...

Treaba la Baia Mare a fost ok...exista potential de ceva business, am plecat bine dispus.

Am prins in Kia Cee'd la iesirea din oras, care mergea destul de tare si avea antena de statie. Astia pot vorbi cu camionagii care au statii (adica toti) si pot afla daca sunt radare. Cel mai bun anti radar acum sunt statiile de transmisie.
Asa ca m-am pus in fundul lui pana la Cluj. 1h si vreo 40 min, adica timp excelent pentru 140 de km. Adevarul ca tipul mergea foarte bine si m-a "tras" cu 110-120 prin locuri in care n-as fi avut curaj cu mai mult de 80. Si soseaua era libera.
In Cluj l-am depasit sa-i multumesc. Era un nene in jur de 60 de ani, cu fatza blanda...n-as fi crezut ca poate conduce asa sportiv si atent in acelasi timp.

Dimineata pe la 8 cand m-am trezit, piata de langa hotel era imbracata in haine de sarbatoare...Tot felul de tonete cu produse de vanzare steaguri si muzica. S-a remarcat un DJ cu inspiratie limitata...a bagat de vreo cinci-sase ori "Cureaua si Pusca lata". Asa...ca sa fie clar pentru lume ce Pusca lata avusese...sa nu se confunde cu ce are in prezent.
A trebuit musai sa ma duc la dush...am inceput sa urasc melodia asta:)

Sigur o sa se auda si aici cand nuntasii barbati in aburii alcoolului or sa devina nostalgici.

Deocamdata in difuzoare se aude "Only you"... muzica de aperitiv.

Ohhh...ce pofta am de dans...m-as cam invita...