Ziua 155 Dumnezeu si moliile

                                           Rene Magritte - The Son of Man

Trecură ceva zile. Lenos și lent ca zilele lui august.
Voi muri și nu voi ști mirarea Prințesei când a primit ghiveciul cu gerbere. Nu voi fi aflat nici zâmbetul siderat, nici măcar mulțumirea ei.

Zilele s-au petrecut ca într-un dans fierbinte de vară...pline sau goale...vesele sau triste...spirituale sau stupide...

Aș putea povesti lucruri mărețe...Despre mănăstirile Neamțului - Neamț, Bistrița, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec și câte multe ori mai fi nevăzute de mine...Despre Sfânta Teodora de la Sihla, o pustincă care a trăit spre slava Domnului patruzeci de ani într-o peștera în rugăciuni... Despre mormântul străbunicilor mei din orășelul viselor mele de copil din Bucovina... Despre ce țară binecuvântată avem și ce oameni frumoși trăiesc în ea, ascunși printre nemernici...

Aș putea povesti și lucruri mai puțin mărețe, dar n-o voi face...

Voi spune câte ceva despre o carte, "Calomnii Mitologice" a lui Octavian Paler. De fapt o culegere de discursuri pentru un public imaginar.
"Cu zeii și cu moliile am cam aceleași relații. Și la fel de vechi. poate mai vechi sunt cele cu zeii, dar acum asta nu mai are nici o importanță. Eventual, interesante și diferite au fost începuturile, deși am sfârșit prin a crede că moliile au fost create de Dumnezeu pentru a le ține de urât celor singuri."

Pledoaria unei femei pentru Don Juan este unul dintre discursuri.."Paradis fără șarpe"...Daca aș fi femeie, aș invidia "femeia" din Paler...un simplu moșneag de 80 de ani, asa cum se descrie, în care îi pare rău ca n-are un dram de senilitate pentru a-și trăi firescul anilor de amurg al vieții. Ce spirit!...Ce geniu! La fel de măreț precum mănăstirile Neamțului...

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/octavian-paler-paradis-fara-sarpe-pledoarie-rostita-de-o-femeie


Dumnezeu a creat moliile pentru a le ține de urât celor singuri.

Ziua 142 Prin Bucuresti si Ghiveciul cu gerbere

Joia trecuta m-am executat si am intreprins expeditia pentru ridicarea cazierelor cu pricina.
Dimineata am lasat masina la revizie. Asa ca am folosit metroul si propriile-mi picioare pentru restul de deplasari inter-caziere.
Metroul - cata nostalgie...mi-am adus aminte de anii studentiei...cand l-am folosit vreme de 5 ani bunisori...zilnic si la maxim.
Arata la fel...doar ca au aparut tot felul de plasme cu reclame si informatii. Plus jde mii de chioscuri si buticuri cu ziare, covrigi, gogosi, susan, inghetate...si multe cele. Nu mori de foame in subteran...la orice coltisor miroase a ceva...cu bani putini...te poti indopa cu oaresce produse.
Dimineata Bucurestiul e somnoros. E si vacanta. Putina lume pe strada...bate si soarele destul de aspru...Doamne sumar imbracate, domni in slapi si bermude...cate unu' ratacit la cravata...iesit din vreo banca...in rest nimic.
M-am oprit in centrul vechi la City Grill...sa iau micul dejun. Doua ochiuri, niste branzica, o limonada si o cafea. 23,70 lei - o avere...cel mai mult limonada...aproape 10 lei. Adica niste apa cu o vaga aroma de lemon data de cele doua felii subtirele de lamaie, nitica gheata si o lingurita de miere. Mi-a adus ochiurile dupa 20 de minute. Cred ca au stat si au asteptat sa se oua gaina. Ospatarita cu o alura de mare sictir...adormita si nemultumita.
I-am dat o hartie de 50 de lei...si-mi aduce restul 16 lei. Bine ca m-am uitat..."Heloooo...am strigat dupa ea...ia fa scaderea"...Se uita la mine tamp si nu intelegea ce vreau"...
"Cat ti-am dat?" "50 de lei"...zice..."Si cat e restul"?...numara..."16 lei"..."Si e bine?"...
"Nu stiu...astia mi i-a dat de la bar"...""I-auzi...nu verifici?...daca te pacaleste?"
"Hai...ia nota...restul si pune-l pe barman sa mai scada odata"
S-a intors cerandu-si mii scuze...ca din greseala...M-am enervat...n-ar gresi in plus nici de-ai naibii...City Grill - de EVITAT...scump...mancare simpla...serviciu prost...mai bine Mac.
In fine...prima oprire Politia Capitalei pe Calea Victoriei...sa ajungi acolo tre' traversata Calea...e un semafor chiar colt cu magazinul Victoriei...lume...trec masini in viteza...mai e cate o pauza...semaforul tot rosu pentru pietoni... hait...cine credeti ca alerga pe rosu...sa treaca strada?...Pensionarii cu carucioare pentru piatza...astia erau cei mai grabiti si cei mai "civilizati"...Halal...unii trageau si niste nepoti de mana...frumoase invataturi...
E o vorba...cine n-are batrani sa si-i cumpere...Vazand faza asta...si multe de alt gen...as zice..." Eu i-as vinde pe unii, nu pe toti, doar pe unii...sa se procopseasca si altii cu tovarasi cu profesionala la ff, cu facultate muncitoreasca la distanta iar dupa facultate cu liceul la seral...ca cica asa era prin anii 50...intai facultatea si apoi liceul...stiu din surse sigure...deh era nevoie de cadre noi.
Ei...cadrele alea noi de atunci...traverseaza invariabil pe rosu...stau la cozi la orice ora din zi...peste tot...fac observatii neintrebati...si sunt primii moralisti pentru orice problema...dau din coate...stau lesinati prin metrou sau autobuz...doar-doar le-o da cineva locul...darrr...traverseaza in pas alergator pe rosu. Sprintarii de ei...
Primul cazier fu rezolvat dintr-o clipita.
Pana la cel de-al doilea...m-am plimbat prin oras. Nu-i rau orasul...prin centru...arata chiar bine...curat...borduri aliniate..cladiri renovate...fain.
Se apropia ora de celalalt cazier...cazierul lu' Printesa. M-am oprit la florarie...si m-am uitat... Ce sa-i iau eu Printesei si sa nu para prea erotic?...Aia nu...aia nu...am vazut niste gerbere in ghiveci...par inofensive...nu semnifica nimic suspect...si-s frumoase. Am luat ghiveciul si pas alert catre sectia de politie.
Cand am intrat cu ghiveciul...ofiterul de serviciu se holba la mine. In acelasi timp, pe plasma deasupra scafarliei sale scria " In aceasta sectie nu se primesc 'atentii'"...Am stat nitel la coada...si apoi am intrat tzantzos...wowww...nu era Printesa la birou...ci o tanti draguta...bruneta cu un zambet fermecator...zambea la ghiveci probabil...
I-am dat nr. de inregistrare...si s-a pus pe cautat...
"Luati loc domnu'"..."Ce flori frumoase!!.." Nu stiam ce sa zic...
Doamna bruneta rasfoia de zor prin caziere sa ajunga la al meu...
Mi-am luat inima in dinti, am inspirat si apoi expirai..." Doamna blonda nu e azi?"
"E la Capitala"...Ohhh saracutza de ea...tot n-a scapat...seful cel rau...a expediat-o si azi acolo...
" Puteti sa-i dati florile astea?...Va rog...Sunt pentru dansa". Bruneta se holba uimita...
"Pentru .....(si-i zise numele)?...Oaauu..."
"Da....pentru ea"..."Dar de ce?" ma spiona ea..."Asa mi-a venit...sper sa se bucure"
Mi-a dat cazierul...si am luat-o spre usa..."Din partea cui sa-i zic ca-s florile?"...striga ea dupa mine...M-am oprit...m-am gandit...si am zis..."De la un admirator"...."Oaaaauu" cotcodaci bruneta....
Mi-a parut rau ca nu era Printesa...mi-ar fi placut sa-i vad privirea si poate si un zambet. Orice femeie zambeste cand primeste flori. Cineva zicea ca e cel mai autentic zambet al unei femei. Restul ar fi doar ranjete...
Mi-am luat masina de la revizie...si am vazut Bucurestiul asa cum il vad de obicei...de la volan...Pare mai nevrotic...

Ziua 136 Printesa de la cazier...

Doar martea vad ca-mi inspira oaresce scrieri...Imi inventez eu un ceas, sa acopere cel putin unul din cele trei ceasuri rele, si ma pun de povesti...

Afara-s 35 de grade...reali vreo 44-45...ne coacem la gratar la propriu...Si ca sa fie treaba, treaba...musai trebuii sa alerg cu niste "docomente" de importanta colosala.
De la ce a pornit alergatura?...pai onor guvernu' nostru...se gandi el sa inventeze, acu vreo luna, registrul operatorilor intracomunitari cu incepere de la 1 august. Asta e un registru in care apar firmele calificate sa faca operatiuni de import-export intracomunitare, adica inauntru comunitatii europene.
Ce trebuie pentru a te califica?...sumedenie de caziere judiciare pentru toate persoanele fizice si/sau juridice posibile, rezidente sau nerezidente.Nu spun cate hartii, cate timbre fiscale, plus plata la trezorerie a sumei de 10 lei...etc. Treaba serioasa.
Eu mi-am scos cazierul acum vreo doua saptamani. In 5 minute s-a rezolvat, am cazierul curat. Dar mai sunt si actionarii...cum e mai dificil...o persoana fizica straina si o firma straina.
Buuuuun...imputerniciri, apostile, traduceri legalizate, trezorerii iar...dezbracare la pielea goala...
Ce se intampla daca nu obtii cazierele? Nasoooool...n-ai cod de TVA valid si nu poti importa si exporta in UE. Adica poti, dar TVA-ul nu se deduce.
Cata scremeli sa inventeze prostia asta de la niste functionari bugetari...cata inspiratie sa pui termen 1 august - adica prea repede si prea vacanta pentru obtinut acte. In fine...le-a iesit si asta...au reusit sa complice viata a zeci de mii de firme care si asa abia respira saracele sa supravietuiasca.
Zis si facut...azi era ziua de depus dosarelele pentru caziere.
Pentru firma la politia capitalei, iar pentru persoana fizica la politia de sector.
Dimineata la 9 erau deja 30 de grade. Primul popas - politia capitalei...Asta e pe Calea Victoriei...m-am invartit juma' de ora sa gasesc loc de parcare. Am gasit un nene cu maieu in forma de mare burta care pazea niste borduri...taman bune de parcat masina....5 lei-10 lei...depinde de masina si de moaca...m-am scos la 8 lei. Suparat ca n-am moaca si masina de 10 lei...m-am indreptat sfios catre beciurile politiei. Baremi sa fi fost un beci veritabil ca era racoare...nuuu...era un culoar unde canicula de afara se multiplica cu un coeficient serios de 1,25.
Doua cozi imense. Una pentru ridicat...alta pentru depus. La depus era mai putina lume...dar tot greu mergea. M-am prins si de ce era asa lunga coada la ridicat. Militienii de acolo...in loc sa-ti dea un nr. de inregistrare si sa caute cazierul dupa numar...nu-ti dau nimic...vii cu buletinul...si cauta cazierul dupa numele firmei...Cum ei nu prea stiu ordinea alfabetului foarte bine...e o adevarata magie sa gaseasca hartia in mai putin de 5 minute. Super organizare politieneasca...
Cozile, desigur, inghesuite...Romanilor le place sa stea unul in altul la coada...parca spatiul si aerul dintre ei le-ar lua-o inainte. Ohhh...ce mirosuri!!...ce miasme!!...Mai era si un bancomat in zona, evident acoperit de coada...aparea cate un militian in civil...sa scoata bani...."Alooo...domnu', se gasea o cumatra din urma cozii sa strige...un'te bagi in fatza?"..."Scot si eu niste marunt duduie...ca n-am bani de parizer"...mai tragea un picior la bancomat sa se miste...bancomatul icnea...uneori tziuia vreo 5 minute....unii urlau la telefon sau unii la altii...iar ecoul culoarului tip beci de parnaie...arunca decibelii cu o putere mirobolanta...
Cosmar...am scapat din sauna in trei sferturi de ora...supt de vlaga...stors de orice vointa de a mai trai vreodata pe aceste meleaguri si in aceste vremuri.
"Veniti cu buletinul joi dimineata"...ma expedie nenea de la masa tip birou, improvizata special pentru aceasta actiune de mare efect.
Dezhidratat, ametit dar ogoit ca am reusit realizarea...cautam nauc masina...nu mai stiam unde e nenea cu maieul in forma de mare burta...Caldura mare moncher...nu-i lesne sa te orientezi.
Etapa a doua...politia de sector...Am gasit parcare usor, vis a vis, unde un garcon de la un hotel pazea asfaltul incins ca un gratar de mici. Am transferat doar 5 lei...caci erau multe locuri libere...si m-am avantat cu mai multa incredere catre etapa a doua a problemei.
Sediul sectiei e modern, sticla si termopane, nitel aer conditionat cat sa nu te sufoci, coada mai domoala...eeee...p-astia ii fac repede...Da de unde? Intra cineva...si statea-si statea-si tot statea-...Doamne Dumnezeule...ce tot face?...usa era deschisa...se mai auzeau tzipete..."N-ai aia...asta nu e...aia unde e?"...O voce stridenta si ascutita domina peisajul sonor...M-am asezat pe un scaun...desi toata lumea statea desigur inghesuita sa nu scape locul din aer al evolutiei vietii.
La un moment dat...vocea stridenta si ascutita iese din "berou" sa vorbeasca cu cineva....si am vazut-o....era Printesa...printesa ghicitorilor din Giulesti...printesa florareselor din Dorobanti...visul nemasurat de a nu fi cu ea pe o insula pustie in caz de apocalipsa...
O tanti blonda...cam de 54-55 de ani...neoficial 49 daca o intrebai...cu parul strans...rubensiana la trup si la caracter...avand o moaca cu pometi cazuti ca a unui buldog...pe care nu se vazuse zambetul de o suta de ani.
Se vedea o mare suparare pe chipul ei...probabil scaderea salariului cu 25% coloborat cu alte tristeti personale si fiziologice.
Vorbea rastit...se vaicarea...ca nu mai face fatza...ca ea nu mai merge la Capitala sa stea ca proasta acolo...sa trimita sefu' pe altcineva...Sedinta de pe hol dura vreo 10 minute cu tanguieli...smiorcaieli...tzafnosenii...chicoteli si molfaneli...timp in care nu s-a eliberat niciun cazier si nici nu s-a primit niciun dosar - coada fiind una si buna pentru ambele operatiuni.
Mon Dieu...Printesa m-a cucerit...personaj de povesti perverse...
Mi-a venit si mie randul intr-un final.
Am intrat, recunosc timorat de personalitatea ei...
"Buna ziua"
Pauza...la sectie nu se raspunde la salut
Statea cu ochii pe hartii si dadea limbi la greu la niste timbre fiscale pe care le aplica cu constiinciozitate..
"Ce aveti? De depus? sau de ridicat?"
"Depus"..ingaimai eu timid...
"Aha...moment"...timp in care mai trase niste limbi pe 3 timbre...
"Ia sa vedem...aveti doua cereri?
"Nu...una"
"Pai de ce sunt doua?"
Offf...colega imi facuse doua din prea mult exces de zel..."Mai bine sa ai la tine decat sa n-ai"
"Rupeti-le"
Cele doua cereri erau pe niste formulare A5, unul sub altul pe o foaie A4.
Trebuia sa indoi hartia si sa le dezbin.
Eram transpirat tot...daca rup aiurea din greseala...fac iar coada..
"N-aveti o linie?"...ma gandeam sa pun o rigla sa le rup elegant.
"Noi aicea la politie n-avem nimic...nu vedeti in ce conditii lucram? Nici agrafe n-avem"
Am rupt gingas foaia in doua...destul de frumos sa nu-mi fie refuzata...
Printesa citea actele..."Unde scrie numele tatalui?"..Nu scria..." Asa am primit...poate n-are tata.."...
"Cum sa n-aiba? Toata lumea are tati"...filozofa ea lipindu-si limba de alt timbru...
"Pai n-are...n-am primit...si nu stiu"
"Eu v-o iau asa...dar sa nu-mi ziceti dupa aia ca daca nu va da cazieru' e din vina mea"
"Mai bine ii dam un nume"...mormai ea..."Ce nume sa-i dam?"...
Intre timp intra sefu'...unu mare...in camasa cu carouri grena si pantaloni verzi.
"Ce zici? ca nu mai mergi la capitala?"
Printesa se schimonosi brusc...obrajii ii cazura la pamant...si incepu sa se vaite iar...
"Sefu' sunt terminata...uite cate dosare...ce de timbre...sa mearga soferu'...ce? el nu stie sa stea acolo? Eu nu mai pot...de dimineata n-am pus nimic in gura"...nu ca ar fi fost si bine sa se mai indoape...
Sefu isi incorda muschii:"Termini aici si iti iei viteza la capitala...da? Termina cu prostiile...dau cu tine de pamant..sa nu mai aud vociferari" Si iese vijelios...
Printesa ramasa nemiscata privind aerul dislocat de plecarea sefului...si incepu sa-i curga doua lacrimi...doua lacrimi perfecte...pe obrajii ei de buldog...se prelingeau egal...pana spre barbie...
Ohhh...mi s-a facut mila de ea....Printesa mea...dupa ce ca era suparata...mai venii si sefu si o puse la punct...
Nu stiam ce sa fac. Mai bine tac...cine stie cum reactioneaza Printesa si-mi respinge dosarul...
S-a asezat trista la birou...se sterse la ochi cu degetzelele ei rotunde...inghiti in sec...si zise
"Ii punem un nume sau il lasam asa?"...aaa..imi reveni din vraja...uitasem...daa...numele tatalui..
"Il lasam asa"
"Bineee"...Trase cate o limba pe fiecare timbru...aplica o stampila cu numar de inregistrare si zise...
" Puteti veni joi intre 16 si 18...V-am programat mai devreme ca sunteti finutz"
Ohhhh...Printesa ma umplu de respect si admiratie..."Cata bunatate!"
"Va gasesc tot pe dvs? Sau o sa fiti la capitala?..."
"Pe mine...tot pe mine"
I-am zambit recunoscator...si parca-parca...se vazu un mic rictus de zambet pe fatza ei...
O doamna cu suflet bun...suparata pe viata...trista...obosita...as fi vrut s-o imbratisez...s-o fac sa uite cateva secunde de umorile ei...
Mi-am lasat Printesa limbacind la timbre...cu lacrimile transformate in saliva...
Joi cand vin...ii iau niste flori...sa-i vad zambetul si sa-i ofer un moment de fericire...