 |
| pindicghiocel.blogspot.com |
De mult n-am primit o scrisoare la cutia poștală.
Să înceapă cu "Dragul meu!", "Ursulețul meu de pluș!", "Scumpetea mea infinită!", "Prietene!" sau alte asemenea vocative gingașe cu adresări la persoana a doua singular.
Ce scrisori frumoase primeam în armată! Cu inimioare desenate și floricele presate trimise în plicuri cu timbre ștampilate de Poșta Română.
Ce emoții aveam deschizându-le!
Ce de extrasistole, citindu-le!
Ce vremuri! Vremuri cenușii dar tinere.
Astăzi la cutia poștală găsesc doar facturi, înștiințări sau notificări. La persoana a treia plural cu subiecte prozaice de scos bani din buzunar.
Nu mai sunt un ursuleț de pluș. Doar un stimat domn cu cod numeric personal, dator la stat, bănci, furnizori.
Dator cu o viață. Dator vieții care nu trimite scrisori.
Inimioarele se trimit acum prin wi-fi. Fără timbru ștampilat.
Emoțiile nu au nevoie de plicuri. Nici măcar de cutie poștală. Răman mereu la fel.
Dragostea vine, pleacă precum păcatul.
Fericirea se iartă la spovedanie.
