 | |
| #pindic |
Alege o clipă și fă-ți-o perfectă!
Un vin alb, sec, un cățel cu priviri blagoslovite, un cârd de gâște cu scandal, un cocoș revoltat.
Și-un cer!
Rețeta clipei magice.
- Angelicăăăă, vin' de m-ajută!
O femeie împinge un căruț c-un pui într-însul. Are nevoie de sprijin să-l urce pe scări.
Un soare se ițește printre niște nori mofturoși.
Gâștele se ceartă în continuare. Cocoșul nu face față.
Cățelul-și ține pleoapele întredeschise. Nu vrea nimic. Doar o clipă perfectă.
Un bărbat se oprește pe uliță. Salută ridicându-și pălăria.
- Mașina asta-îi a dumnevoastră?
-Tare-i faină! Sunteți de la București?
-Om fost și io'n armată...la casa poporului.
Pare mai bătrân decât casa poporului.
Se vaită de șale.
-Lucru la castru. Doișpemilioane salar...
Nu se apropie. Lipit de drum, vorbește tare și-și mișcă amplu brațele.
Zăbovește să-mi povestească de romanii care făcură castrul.
Și de hotarele țintuite pe dealurile din-mprejur.
-Ca americanii azi. Or clădit ziduri de zece metri să apere granița de barbari și de dacii liberi de peste pădure.
- O țigare aveți?
-Nu fumez. Doar când mă simt bine.
- Dacă veniți la castru vă zic mai multe. Lucră douăzeci de oameni doar. Ne ia sute de de ani să găsim toate comorile de aici.
- S-aveți drumuri bune. Salutați capitala!
Gâștele se tot ceartă.
Cățelul cască lenos.
Cocoșul s-a domolit.
O fată se apropie și mă întreabă duios dacă mai vreau vin.
Oamenii-s duioși. Le e teamă să iubească.
Timpul se opintește.
Primăvara se chinuie.
Totu-i în reluare. Cu încetinitorul.
Clipele-s dilatate în ore. Zâmbesc!
Femeia-și împinge căruțul mintenaș. Până și puiul e molcom. Abia dacă fornăie din buze.
Bărbatul își ridică pălăria și salută de plecare...
Se urnește și își coboară drumul.
Își alese clipa perfectă.
Merge mai departe. Agale.
Ce-ar iubi, de n-ar fi duios!
Iar primăvara se chinuie!
Să facă loc verii.
