خنک
آن دم که نشینیم
در ایوان من و
تو
خوش
و فارغ ز
خرافات پریشان من و
تو
به
دو نقش و به
دو صورت به یکی
جان من و تو
من
و تو بیمن و تو
جمع شویم از سر
ذوق
Khonok ân dam ke neshîn-êm dar aywân Man-o Tô
Ba-dô naqsh-o ba-dô Sûrat ba-yakî jân Man-o Tô
Khwash-o fâregh ze khurâfât-é parêshân Man-o Tô
Man-o tô bê-man-o tô jam` shaw-êm az sar-é Zawq
Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī
Momentul acela binecuvântat, șezând pe prispă, Tu și Eu
Două trupuri, două chipuri, același suflet, Tu și Eu
Înlănțuiți în bucurie și extaz, Tu și Eu
Tu și Eu, departe de scorneli și rele, chemați de iubire... Rumi
Să fie aproape de-un mileniu de când Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī a scris aceste versuri.
Rumi este un poet persan ce a trăit în secolul al XIII lea.
Pentru Noi creștinii, al treisprezecelea după Christos. Pentru Voi ceilalți, același veac, cu alt număr.
O epocă a cruciadelor, a invaziilor mongole dar și a Divinei Comedii.
Rumi și Dante, două trupuri, două chipuri, același suflet.
Tu femeie, Eu bărbat
Tu femeie, Eu femeie
Tu bărbat, Eu bărbat
Tu alb, Eu negru
Voi creștini, Noi musulmani
Tu cu-n Dumnezeu, Eu fără
Voi săraci, Noi bogați
Tu întreg, Eu olog
Voi cumva, Noi altfel
N-avem același cer pe creștet?
Nu ne arde același soare?
Nu pășim pe același pământ ținuți de aceeași gravitație?
Nu împărțim același aer de respirat?
Nu iubim la fel? Nu zâmbim la fel?
Avem alte lacrimi? Alt dor?
Și atunci?
De ce e greșit să fii diferit?
De ce Voi și Noi?
