Life After Wife ziua 1

    

                       

           Foto: Steve McDonough /Masterfile

Săptămâna asta nevastă-mea a plecat de acasă. 

M-a anunțat sec că nu mai ține la mine (nu că nu mă mai iubește), că-și ia lucrurile personale și se mută în apartamentul cel nou din cartier.

Apartamentul cel nou din cartier, o investiție de dinainte de "criză", a fost achiziționat oficial pentru închiriere, neoficial pentru părăsirea domiciliului conjugal când unu' nu mai ține la celălalt.

Mi-a zis să nu mă îngrijorez că nu ia televizorul (cumpărat de ea) de care nu mă pot dezlipi, nici mașina de spălat (cumpărată evident tot de ea), deși nu are idee la ce-mi poate folosi, nici plita, cuptorul, hota, etc., pen'că sunt încastrate și oricum apartamentul cel nou din cartier este deja dotat cu așa ceva.

Mda!

Zice că așteaptă o nouă deplasare a mea în țară, își va lua catrafusele și pleacă. De tot.

N-am zis nimic. Credeam că doar îsi exprimă cu voce tare gândurile și emoțiile ascunse, că n-are cum să plece, că vrea ca de obicei atenție maximă, că găsesc timp să rezolv problema cumva.

Așa că am plecat relaxat în biznis trip, sau varianta ei -  în vizită la amantă.

Când m-am întors după 2 zile, chiar plecase.

Azi, sâmbătă fiind, e prima zi fără ea. 

Afară e soare și cald. Mă gândesc că dacă ar fi fost acasă, cu siguranță n-aș fi avut niciun chef să ies. Acum, fără ea, mi s-a năzărit brusc cheful de plimbare. Cu ea. Că așa se năzare cheful, doar fără ea.

 
Am rămas în casă.

Am balotat ultimele provizii: o ciorbă de văcuță made in soacră-mea, niște mazăre cu pui și covrigi de la Comarnic luați la întoarcere.

Băgai și niste cămăși la spalat. Deh, mi-am adus aminte ce detergent să pun și ce program să folosesc. Mai am niște tricouri și rufe albe. Dar la naiba, habar n-am la ce program să le pun. Văd eu...

Iar mi-e foame. Înghit 2 covrigi. Așa deci... Hai să verific ce și-a luat, să fac o inspecție preliminară.

Filtru de cafea, o chestie în care se fierbe apa pentru ceai, niște căni...asta în bucătărie. De tigăi n-am idee, căci nu știu câte erau.

In baie, e gol. Acum îmi dau seama câte chestii avea. Sticluțe, tuburi, cutii, demachiante, creme, spume, foarfeci, uscător de păr, ondulator. E gol.

Văd că lipsesc și hainele de vară. Dulapul (adică dressingul cum îl numea ea) are 3 rafturi goale. Au rămas cizmele, câteva sute de poșete, genți și pantofi (n-are unde să le țină). Dacă mai dă o ninsoare n-o văd bine. Cam tot ce e de iarnă a rămas. Plus un răftuleț mobil plin cu parfumuri, rujulețe și alte chestii.

Probabil așteaptă deplasarea mea de săptămâna viitoare ca să ia restul. Ăsta e biznis trip și pentru ea. A văzut biletul de avion, căci urma să mă duca și să mă ia de la aeroport. O să mă ia taxi-ul.

Ies să iau ceva de păpică. Bag și rufele albe în mașină. Preventiv. Când mă întorc poate descopăr un desen de chiloți sau tricouri la programe. Nu m-am uitat niciodată cu atenție.