Ziua 387 Printre Flori...

                                                           foto: lialorena.blogspot.ro

Prea frig pentru luna mai, prea cald pentru martie, nicicum pentru aprilie...

Vroiam să mă scufund printre flori cu ochii la cer. 
Am găsit o pajiște la Mogoșoaia cu flori de mazăre, albe, cu frunze maiestuoase și muguri ca niște păstăi.
Un soare discret le mângâia cu privirea de după colțișorul vreunui nor. 
Mă așezai printre ele, privind la soarele lor. 
Printre flori soarele se simte altfel. Mai generos, mai luminos, mai bogat. 
M-am lăsat îmbrățișat de clorofilă.

Ce frumos e să fii floare! Ce frumos e printre flori!

Săptămâna trecută am fost la Cracovia pentru un kick-off meeting regional. Genul de sedințe în care se discută despre proiecte noi, se piaptănă bugetele și estimările, se așează cifrele în locuri precise pentru a părea mai atrăgătoare.
Sună prozaic, dar e realitatea în care trăim.

Am mers cu mașina, să mă însoțesc de gânduri.
Poposii la bisericuța din Gurasada. Am mai amintit de ea aici.

Nu fusesem de ceva vreme, drumurile spre vest fiind pe alte căi.

Nu eram grăbit, mergeam către nicăieri.
Mă aștepta doar hotelul din Arad. 
Așa că am zăbovit pe băncuța din curtea bisericii și în grădina din spate cu zambile.
Atunci m-am așezat prima oară printre flori. Și doar am stat un timp.

Ca de fiecare dată am încercat poarta bisericii, mereu încuiată. Acum se deschise ușor, lăsându-mă să pătrund în spațiul mic, mistic și tăcut al sfinților.
Am rămas acolo un timp, lăsându-mi gândurile în grija îngerilor.
Starea de grație fu oprită după ceva vreme de zgomotul ruginit al ușii.
Intrase un îngrijitor cu niște lumânări în mâini.
Ne speriasem unul de celălalt, neștiind cine cui îi călcase intimitatea.
Îi cumpărai tot snopul de lumânări. Le-am aprins pe rând, pentru viii și morții mei. Să le lumineze și încălzească calea.
Îngijitorul îmi zise să încing doar patruzeci de lumini și să îngân Rugăciunea lumânarilor aprinse.
Se căută prin jeburile vestei și scoase o hârțiuță mototolită cu textul rugăciunii. Era un scris de condei iar caligrafia dificil de descifrat.
Zâmbii și-i zisei  că sigur  Dumnezeu și îngerii lui știu sa mă asculte și înțelege oricum.
Să nu-l dezamăgesc, am luat hârtia și i-am promis c-o las pe măsuță după ce termin.
Am privit încă odată la zambile și-am plecat. Deja se înserase.

La Arad am tras la Hotel Ana. Primul lucru a fost să-mi procur două beri.
Aveam de terminat câteva pagini din prezentarea pentru ședință iar berile sigur mă inspirau să fac tabelele și graficele mirobolante.
Dimineața devreme mă pornii la drum cu graficele isprăvite, dar cu stomacul gol. Micul dejun se întâmplă de la șapte.

Parcul din Mogoșoaia e liber.
Lume puțină, doar florile de mazăre de pe pajiște adunate într-un covor fin de primăvară.
Printre flori am citit din Salinger, ultima istorisire din cele nouă povestiri ale sale - "O zi desăvârșită pentru peștii-banană". O poveste stranie și tristă.
Apoi am închis cartea și am stat printre flori.

La Budapesta mi-am lăsat mașina și am continuat cu o alta, împreună cu doi colegi. Tolănit în spate, priveam pe geam, mormăind când și când la vreo o întrebare.

Cu cât înaintam spre nord, primăvara era și mai departe.
Trecurăm prin Slovacia. Ne-am oprit la Donovaly, un fel de resort de schi, să mâncăm o halushka. Brânză de oaie cu jumări.

Cracovia este un oraș splendid.
De câte ori vin, îl descopăr altfel. O combinație de arhitectură clasică și modernă, cu populație tânără, extrem de vie și activă.
700 de baruri și cluburi, zeci de muzee, teatre, universități, un loc în care se poate trăi frumos.

Într-o seară, după cină, am ieșit într-un club cu muzică de blues "Stalowe Magnolie" - Magnolia de Oțel. Muzica bună, trupa excelentă. Aer boem, european.

Prezentarea a ieșit bine. Cifrele se așezară cum trebuie, graficele promițătoare.

Șed printre flori.
Le văd aplecările ușoare la adierile de vânt.
Ce-or gândi? Ce-or simți? Ce-or iubi?

Am părăsit frumoasa Cracovie, târziu spre după amiază.
Șapte ore până la Budapesta. Încă trei ore și ceva până la Arad.

Pierdut cu privirea pe fereastră, în regăsirea primăverii drumului spre sud, am uitat să-mi fac rezervare la Arad. Aveam una însă la Budapesta la care am renunțat. Vroiam să ajung la florile mele mai repede.
Cu o oră pierdută din cauza diferenței de fus orar, Arad-ul mă întâmpină proaspăt și liniștit la ora două ale dimineții.
Mă întâmpină și cu nu știu ce târg agricol ce umpluse toate hotelurile până la refuz. După un tur prin oraș, câteva locuri încercate cu parcări super pline, spre ora trei mi-am dat seama că nu voi găsi cameră liberă. Doar un apartament de fițe la Coandi cu mărețul preț de 600 de lei. Nu plătesc atât nici pe Lună, darămite pe noapte la Arad.
Așa că am continuat spre est, gândind că voi găsi eu pe undeva în drum un acoperiș. 
Găseam, dacă aș fi avut puterea să ajung la Deva, dar nu mai puteam!
Deja vedeam luminile mașinilor din sens opus cum se descompun în ochii mei.

Chiar și când nu mai pot, mai pot un pic! Să zâmbesc!

Am ochit un motel cu reclamă roșiatică în comuna Vladimirescu, nu departe de Arad. Ceva de juma'de stea numit pompos Hotel West. Dar ce mai conta?

Florile de mazăre cu sâmburii lor în formă de păstaie, arătau ca peștii-banană a lui Salinger.

M-aș ascunde printre flori!...m-aș ascunde pe sub flori!

Să simt îmbrățisarea rădăcinilor, și să stau așa...
Neștiut, nepomenit...

Ziua 358 Reguli de buna practica pentru barbatii ale caror neveste au plecat de acasa - ghid indrumar de semi-buzunar

Mi-a povestit odată Pindica, când încă era acasă, despre un tip la Billa, care deschidea cartoanele cu ouă și le controla pe fiecare în parte să nu fie sparte.
"Auzi dragă, ce mitocan!, stătea cu ditai căruțul, ocupa tot raionul și pipăia fiecare ou sa vadă dacă e întreg. Blocase tot culoarul...nu se putea apropia nimeni să-și ia ouă".
Parca o văd. Fuma cu un aer prețios, dădea din cap explicând cum mângâia ăla oule, imitând cu mâinile gestul. "Precis îl părăsise nevasta, parcă era drogat...Se uita pe toate părțile la fiecare ou, și dacă i se părea ceva suspect, lua alt carton...și tot așa. Cred că mânca doar omletă. N-avea cine să-i gătească. Așa o să pățesti și tu dacă o sa plec de acasă".

Gura divei, adevărat grăia.

Uitasem faza, dar azi, nu știu cum se făcu, la Carrefour fiind, apropiindu-mă de raionul de ouă, îmi amintii. M-am uitat sfios împrejur, să nu mă observe nimeni, și am deschis cartonul cu ouă să le verific. Erau în regulă. De fapt, îmi dădui eu seama, cu gândurile mele simple, că e natural să verifici oule din carton. De multe ori sunt deja crăpate. Așa că le mângâiai și eu pe toate părțile să le controlez de fisuri sau alte hibe ascunse.
Și m-am mai gândit eu că, de fapt, mângâiatul ăsta de ouă ține de instinctul de conservare și supraviețuire. Când mergi cu nevasta la shopping, ești un simplu împingător de cărucior. Ea se ocupă de încărcat. Tu, ca bărbat, doar de împins căruțul și de prezentat cardul la casă.

După ce nu mai există nevasta, apar schimbări importante.
În primul rând nu mai e nevoie de cărucior. Un coș de mână e de ajuns. Viața se simplifică major. Se complică doar atunci când trebuie să citești etichete, să faci diferența dintre detergent, înălbitor sau balsam de rufe, sau dintre soluția de curățat geamuri și cea de parchet.
Așa că, din proprie experiență. mi-am zis să întocmesc un scurt ghid cu reguli de bună practică pentru bărbații părăsiți de neveste.
Atenție!, acest îndrumar se adresează exclusiv bărbaților ale căror neveste au plecat de la domiciliul conjugal. Soții care-și lasă nevestele în casă, nu au nevoie de acest manual. Ei pleacă de obicei la amantă sau în cel mai rău caz la mama. Așa că, pentru ei nimic esențial nu se schimbă.

În concluzie, experiența mea de 358 de zile mă califică pentru întocmirea acestui mic îndrumar, jumătate de buzunar.

Așa că:

1. Controlează fiecare ou din carton încă de pe raft. Oule trebuie nu numai să nu fie sparte, dar nici măcar fisurate. Chiar dacă le pui în frigider, sunt șanse mari să se strice. Dacă nu știi să gătești altceva, faci foamea.
2. Imediat după ce nevasta se cară din casă, chiar din prima zi, vei simți un gol în suflet. E prea multă liniște, e prea mult spațiu, e prea mult vid. Ți se pare că ești trist, ți se pare că lumea nu are rost fără ea. Greșit. Dacă poți face ce vrei, nu înseamnă că e ceva rău. Fă tot ce nu puteai înainte. Schimbă canalele la televizor des și insistă pe programele de sport. Lasă-ti șosetele, chiloții, cămășile, pantalonii, înșirati de la ușă până unde vrei. Ai această libertate. Poți mânca liniștit pe canapea, turcește, cu ochii la fotbal, fără să te îngrijorezi că faci firimituri. Nu te băga în duș dacă n-ai chef. Poți sta nespălat o oră-două...nimeni nu stă să te miroase. Dacă tot te speli, fă mai bine o baie. Poți fuma în spuma din cadă, ia-ți și un coniac. Nu aprinde lumânărele prin jur, te vor deprima. Concentrează-te să faci cât mai mult fum și lăcăraie și trage cu sete din coniac. Dacă nu ești fumător, aprinde o țigară oricum. Te va face să te simți bine căci nu e nimeni să te certe că fumezi în baie.
3. Nu asculta melodiile legate de memoria relației. Schimbă registrul. Ascultă altceva, complet diferit. Interzis la melodiile siropoase, leneșe, cu subiect de amor neîmplinit. Îți va alimenta deprimarea. Nu asculta muzici în limba română sau în alte limbi pe care le știi bine. Toate cântecele au subiecte gen "Iubito ai plecat, sufletul mi-e împietrit..etc" Greșit total. Te încarcă cu așa zisa tristețe, cu gânduri negre...îți vei vedea brusc nevasta în brațele unui june brunet și focos...ziua va fi un coșmar. Asa că, cel mai bine e să asculti melodii în germană, în rusește, chiar sună ok. Cel mai safe e în ungurește. Sigur nu vei pricepe nimic, chiar dacă dizeuza(ul) plânge după iubirea neîmpărtășită. Important ca ritmul să fie cât mai săltăreț.
4. Dacă ai chef de un film, aplică principiile de la pct.3. Vezi titlul, verifică subiectul pe net, orice mică asemănare cu povestea ta dăunează. Alege filme cu cowboy, mafioți sau SF. Nici comediile nu-s de recomandat. În ziua de azi comediile sunt romantice, în care cuplurile trec prin tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin haioase, îar în final rămân împreună. Adică happy end. Pentru tine asta nu e o veste bună. Îți induce senzația că n-ai putut și tu la fel. Adică happy. Deci interzis și la comedii.
5. Nu te bucura că, odată nevasta plecată, poți face sex cu cine vrei, când vrei, cum vrei, mai ales că ai locul liber. Interzis să aduci o tipă în casă mai devreme de 6 luni. Nevasta când pleacă  nu-și poate lua toate lucrușoarele. Ai să fi uimit de cât timp are nevoie să și le care pe toate. Poate să dureze și ani. Când ai crezut că gata, și-a luat tot, mai rămâne câte un uscător sau ondulator de rezervă, rujulețe, pantofiori, poșetuțe, etc. Poate să apară inopinat oricând își va aduce aminte. Nu e deloc funny să te găsească făcând exerciții la sol sau la canapele cu vreo cadână. Așa că abține-te de la sex, cel puțin la domiciliu, o perioadă. Nu-i da motivul pe care ea eventual și-l închipuia când a plecat.
6. N-o suna niciodată s-o întrebi unde e nu știu ce lucru. Îi vei oferi satisfacția maximă știind ce chinuit trebuie să fii, pierdut în spațiu în propria-ți casă. Mai bine întoarce totul pe dos, dar N-O SUNA!
7. N-o suna în general. N-ai de ce. Să ce? Dacă suferi, mai bine să nu știe. Aplică spuma de baie, trabucul și coniacul de la pct.2.
8. Dacă te sună ea, fii amabil, utilizează o voce masculină și puternică, râzi sănătos, bagă câte o glumă, oferă-te să o ajuți. Același lucru dacă vă întâlniți. Schimbă tunsoarea dacă mai ai păr pe cap, lasă-ți perciuni mai lungi, sau barba de 1 cm. Îmbracă-te obligatoriu cu haine noi, pe care nu le știe, altă cămașă, alți pantaloni, alt parfum. Fii relaxat, zâmbește! Pune un prieten să te sune de 2-3 de ori cât timp ești cu ea. Să te audă că ai program, că mergi acolo...sau acolo...la club, la concert. "Aaaa...nu pot sâmbătă...merg la munte...Eee..cu cine? Vorbim mai încolo". Îi vei vedea fața contrariată. Femeile sunt curioase...o confuzezi. Ea se aștepta să fii dărâmat, trist, căzut. Nu epata prea mult, că se prinde. Femeia are miros fin. Între telefoanele aranjate, poți să-i zici că ți-a fost dor nițel, casa e goală fără ea...etc. Nu prea mult, să nu bată la ochi. Fii masculin, inspiră forță, să vadă ce a pierdut. Nu te ruga de ea. O femeie când pleacă, pleacă. Nu se mai întoarce. Dacă te milogești îi vei inspira milă. Dacă ești vesel, masculin și relaxat, o vei surprinde. Ce e mai fain ca o femeie zăpăcită de situație? Nu fi mitocan, evită reproșurile istorice, nu intra în capcana ei. Ea sigur te va ademeni în discuții în care să-ți și să-și motiveze acțiunea părăsirii domiciliului conjugal de care oricum tu te faci vinovat. Recomandat este ca acest tip de întâlniri să fie scurte, la o cafea și un suc. Interzis cine sau prânzuri cu nevestele care au plecat de acasă. Discuții prelungite și fără sens. În plus trebuie să plătești nota.
9. Chiar dacă o vrei cu disperare înapoi acasă, nu-i arăta!. Îți va trece cam în două luni. Dacă nu vine în două luni, nici n-o să mai vină. Dacă totuși se întoarce acasă, așteaptă-te să plece din nou. Peste un an, peste trei luni...dar va pleca. Nu poți să fi masculin și plin de forță în fiecare zi. Perciunii mai lungi sau barba tunsă scurt, cămășile și hainele noi nu pot fi altfel mereu. Și nici tu. Vei repeta fără să vrei greșelile care au făcut-o să plece prima dată. Și va pleca din nou.. Gândește-te că există alte zeci și sute de femei pentru care aceleași greșeli nu contează.
10. Prima lună e critică. Trebuie să rezolvi chestiuni logistice de importanță vitală. De exemplu, de unde se pornește mașina de spălat. Sau la ce se folosește Coccolino. În primele treizeci de zile vei avea convingerea sută la sută că ea se va întoarce. Că e doar un capriciu. Așa că nu te vei grăbi să anunți situația familiei tale sau prietenilor. Până când crezi tu că se va întoarce, trebuie să-ți speli cămășile și chiloții. Nu poți umbla jegos. Primul lucru urgent este să înveți să utilizezi mașina de spălat rufe. În maxim zece zile se epuizează textilele pe care le folosești la îmbrăcat. Nu poți să te duci la birou în camașa de ginerică care stă de ani de zile împachetată bine pe un raft, mai mult de o zi. Așa că studiază manualul de utilizare. Dacă nu-l găsești, ceea ce e foarte posibil, n-o suna! Îi vei auzi sigur la telefon rânjetul de satisfacție: "Ești mort fără mine!". Caută undeva pe mașina de spălat două lucruri. Cum se numește și ce model e. Găsești manualul pe net. Dacă nu-l găsești și nu te descurci...căutându-l vei intra fără să vrei pe forumuri de gospodine și mămici care stau acasă. Cere-le ajutorul. Vei fi uimit câte femei vor sări să te ajute.
Vei găsi la locul lor tot felul de detergenți și cutii din plastic. Îți va lua ceva timp să citești etichete și să descoperi fiecare la ce se folosește. Vei fi nițel confuzat de detergenții praf și de cei lichizi. Nu vei ști pentru ce e unul sau celălalt. Nu te speria. Îi poți folosi, dar pe rând. Pindica, de exemplu, îi folosea pe cei lichizi la îmbrăcăminte, iar pe cei solizi (praf) la așternuturi și prosoape. Recunosc că i-am moștenit obiceiul.
Nu amesteca detergentul cu balsamul. Au locașuri separate. Ce e balsamul? Nu știu, cică e bun să dea nu știu ce miros pufos. Dacă scrie Coccolino sau Lenor...ăsta e balsam. Scrie în manual cum se utilizează. Daca te încurci...nu-l folosi. Nu se întâmplă nimic.
Fii atent, în principiu nu se amestecă chiloții cu cămășile. Există programe separate. Mașinile de spălat au tot felul de programe, de temperaturi, butoane, led-uri...etc...toate proiectate pentru logica complexă a unei femei, nicidecum pentru creierul simplu și sintetic al unui bărbat. De aceea nouă ni se par complicate. Nu dispera! Gândește-te că dacă o femeie poate conduce un autoturism, și de multe ori foarte bine, poți și tu să învârți la butoanele unei mașini de spălat.
Altă regulă de bază, nu amesteca rufele albe cu cele colorate. Vei avea chiloti și maieuri roz sau după caz alte culori. Ceea ce nu e chiar o tragedie. În mod obișnuit n-ai cum să greșești. Rufa iese cumva spălată de acolo. Te mai pot confuza și alte recipiente tip Vanish. Unele albe, altele colorate. Nu le băga în seamă. Astea cică sunt pentru pete. Fițe feminine. Noi oricum nu vedem petele, așa că nu avem de ce sa le folosim. În principiu dacă rezolvi problema cu mașina de spălat, cam 50% din situație e ca și rezolvată.
11. Te uiți prin bucătărie să vezi ce scule mai sunt pe acolo. Cu frigiderul n-o să ai dificultăți. Ai deja experiență. L-ai deschis de mii de ori să-ți scoți berile de la rece.
Poti însă să descoperi o mașină de spălat vase. Nu te speria. E mult mai simplu decât la rufe. Vasele se bagă la grămadă, nu pe culori. Poți să bagi inox cu porțelan. Detergentul, de obicei, e tip pastilă. Trebuie să-l găsești pe undeva pe lângă mașină, prin bucătărie. Nu căuta în baie, că n-ai șanse. Gândește-te că nevastă-ta nu se ducea până în baie să ia o pastilă pentru mașina de spălat vase. Trebuie sa fie undeva pe lângă. Un sertăraș, o ușiță...un ceva. Pastila se introduce într-un locaș situat pe partea interioară a ușii mașinii. Nu-s programe așa multe. E doar unul de prespălare, unul de pahare și unul de vase. De obicei sunt niște figuri sugestive, cu un pahar, cu o farfurie. N-ai cum să ratezi. Butoanele de obicei sunt poziționate pe latura de sus a ușii, nu-s frontale. Așa că le vezi ușor de sus, nu trebuie să te apleci. O să te gândești, cum pana mea apăs?...pornește mașina cu ușa deschisă?...iese apa?. Nuu, ogoaie-te!...Apeși butonul, închizi ușa și mașina pornește automat. Când se termină, de obicei după doua ore și ceva, deschizi ușa, iese aburul și cu ocazia asta se usucă și vasele. Floare la ureche! Dacă nu te descurci, sau nu găsești mașina de spălat vase (să n-o confunzi cu cuptorul)...atunci n-ai ce face, trebuie musai să le speli de mână. Vezi că și aici sunt tot felul de soluții de spălat. De obicei nu-s amestecate. Nicio nevastă nu pune detergenții de vase împreună cu cei de rufe. Pe undeva pe langă chiuvetă trebuie să vezi un recipient pe care scrie Ajax sau Fairy...sau altceva. Citește eticheta să nu fie soluție de desfundat uitată pe acolo.
Ce mai poate fi? Un aragaz sau mașină de gătit electrică. Aici e simplu...nu intru in detalii.
Cuptor cu microunde. Mda...dacă vrei floricele, trebuie să consulți manualul sau modelul de la pct.10. Adica net, sau forumuri de mămici. De obicei niște floricele super ies la 600W cam în 5 minute și 30 de secunde. Verificat. În rest, nu prea ai nevoie de microunde, să ce? Să dezgheți carne? Nu cred.
Mai poate fi un cuptor pe gaze sau electric. Te sfătuiesc să nu te bagi. N-ai nevoie de el, cel puțin deocamdată. Nu te apuci să faci plăcinte sau friptură la cuptor. Mai bine iți iei o shaorma și o încălzești la microunde. Tot la 600 W ai nevoie de 2 minute, să fie fierbinte.
12. O să mai găsești tot felul de alte recipiente...Pronto, Mr.Muscolo, etc...lichid de geamuri...soluție de parchet. Nu te băga. Oricum nu vezi praful foarte bine. De ce să te complici? Mai bine iți iei o Tăntiță să facă curățenie și să calce rufe. Ea va ști ce și cum să folosească și îți va spune ce să cumperi. Ca să nu te încurci, mergi în supermarket cu recipientele goale să știi cum arată eticheta. Sau fă-le o poză.  Altfel, dacă mergi doar cu lista cu denumiri, la raft te zăpăcești. Sunt sute de tipuri de prostii de curățat. O să te enervezi...le lași baltă, te duci la raionul cu bere și umpli coșul cu sticle. Cu bere nu poți spăla pe jos.
13. Nu dispera că mori de foame. Se poate trăi foarte bine cu ouă cu șuncă, cu macaroane cu brânză, cartofi prăjiți, fasole la conservă, supă instant. O lună-două până află mama sau prietenii, te descurci. Recomand pate-ul de Sibiu de porc sau de pui, untul tartinabil Lurpak: a dispărut din Carrefour, cică e doar la Auchan, dacă nu, President, sau chiar unt românesc...e cam beton, dar merge. Cârnăciorii semiafumați de  la Aldis sunt altă delicatesă. Se pot mânca și cruzi, dacă foamea e mare, sau prăjiți la foc mic cu un pic de ulei. Cât timp se prăjesc, se pune fasolea la microunde cam 1 minut jumate la 600W. Se completează cu niște castraveciori cornișon Maxim's (cei mai buni). Pentru diversificare se poate lua fish fingers sau alte congelături de pește care se "gătesc" ușor la microunde. E simplu, pe cutie scrie la câți wați și câte minute. Ăștia merg foarte bine cu cartofi fierți. Se curăță cartofii, se spală și în loc de pus la prăjit, se pun la fiert în apă. După ce dau în clocot, se mai lasă câteva minute. Se pot mânca tăiați sau piure. Adică se pisează. Se poate adăuga și nițel unt, dar nu Lurpak că e scump (ăsta e pentru sendviș-uri)...ci unt de albalact sau de covasna...foarte buuun. Pentru ceva dulce și simplu, recomand budinca de la Mega Image- în pahare de plastic de 750 g împreuna cu Pinguin choco. La Carrefour găsești Danette sau altele.
Nu suna sub nicio formă nevasta să întrebi unde e sarea, piperul sau alte mirodenii. Trebuie să fie prin bucătărie undeva. De obicei pe un raft de sus. Uleiul sau oțetul se țin in dulapurile de jos. Pe acolo-s toate. Nu căuta în dressing, că nu le găsești. Dacă chiar nu găsești ceva, înseamnă că nu mai e...și nevasta a uitat să specifice când a plecat. Mergi la magazin și te aprovizionezi.

Acestea ar fi câteva reguli de bună practică pentru primele luni, cand încă mai crezi că vine înapoi. Când o să-ți fie clar că nu se mai întoarce, te vei relaxa. Între timp știi să folosești mașina de spălat rufe, să-ți faci fasole la microunde, să cumperi chestii...etc. Dacă mama locuiește în același oraș cu tine, îți poate face câte o ciorbică sau o mâncărică, ca la mama...Chiar mai bună, căci fiecare mamă autentică de băiat se va întrece să gătească bunătățuri mai gustoase decât cele făcute de mârșava care i-a părăsit băiețelul. Dacă nu, pe modelul manualului de la mașina de spălat rufe, vei căuta cărți de bucate, sau te vei conversa pe forumuri de mămici...și vei învăța să gătești. Vei ajunge cu siguranță un maestru, un super chef. Indubitabil te vei îndrăgosti din nou. Toate defectele majore din fața nevestei vor fi calități pentru noua ta iubită. Vei fi un vrednic, vei găti, vei spăla, vei fi atent, drăguț, tandru, scump...iar noua ta parteneră, nedumerită, va rămâne veșnic cu întrebarea "Cine o fi proasta care l-a părăsit pe acest bărbat desăvârșit?!!!"

Te vei târâ și tăvăli nițel pe jos

Dar apoi te vei ridica, vei iubi și vei fi iubit...viața se scurge ea cumva...

 

Aaa...am uitat... când gătești, te sfătuiesc să iei în brațe un taburet sau scăunel de bucătarie...și... dansează un tango!...Îti vor ieși cele mai gustoase macaroane cu branză...ever...

Ziua 334 Totul e minunaaaaat

Mi-am adus aminte ca sfarsitul povestii de la Pizza Hut a fost nitel diferit. Deh...trecura ceva ani...e greu sa se pastreze pe retina memoriei toate detaliile.
Dupa ce i-am explicat Sefei...de ce acele simboluri de cupluri celebre sunt total nepotrivite pentru un cuplu amorezat care vrea sa pape o pizza...caci povestile nu ca erau triste...erau de-a dreptul tragice...de fapt se numesc tragedii. Si cum sa alegi o tragedie ca simbol al dragostea vesnice, ca brand de marketing?...In fine...imi amintii ca Sefa...teribil de iritata dupa interventia mea...rautaciosa si plina de venin...de' eram singur si ofticat...si dupa un oftat general de dezamagire al publicului indragostit din sala...ohhhhhhhhhhhhhhh....:(:(:(...m-a intrebat intzepata..."Dar ce ar fi trebuit sa alegem ca denumire pentru meniurile noaste?"...
Am stat doua momente sa cuget, timp in care respiratiile se oprira...si din putzul gandirii proprii zisei: "Intrucat si avand in vedere ca toate povestile de dragoste celebre sunt adevarate drame, cel mai potrivit cuplu pentru pentru pizze-le dvs nu putea fi decat Fat Frumos si Ileana Consanzeana"..."Dar e o singura pereche...iar noi avem trei meniuri!!" icni Sefa contrariata. " Da, e dezarmant...dar e singura poveste cu final fericit din toate povestile din lume. Au trait fericiti pana la adanci batraneti...Asa ca...pentru a crea trei meniuri...se pot denumi...Fat Frumos si Ileana Consazeana la tinerete, Fat Frumos si Ileana Consanzeana la maturitate...si Fat Frumos si Ileana Consazeana la batranete.Totul e minunaaat...iar cuplurile isi pot alege meniul in functie de varsta si stadiul relatiei lor de dragoste...Meniul cu Fat Frumos cu a sa Ileana la tinerete...poate fi o pizza combinata cu blat pufos...cu sosuri picante si active...la maturitate...poate fi o pizza bine facuta...asezata...o reteta de succes...iar la batranete...un blat crocant...chiar ars pe margini...doar cu legume si masline...cu sos dulce...un meniu calm si linistit. Clientii romani care stiu povestea foarte bine se indentifica mult mai bine cu simbolul...si as pune pariu ca perechile in varsta ar cumpara meniul de la tinerete...sa-si guste din inceputurile iubirii...bla...bla...bla..."...Am facut pe desteptul la greu...ca na'...asa e cand esti singur de Valentine's si n-ai alta ocupatie...faci pe desteptu'. Sefa n-a zis nimic, ii pierise subit intzeparea...un murmur optimist s-a auzit prin prejur...iar apoi hohotele de ras si invitatia la masa cu Romeo, Desdemona si restul.
Totul e bine cand se termina cu bine...adica totul e minunaaaaaat.

Cum e sa vezi totul minunat cand in jur totul e o mizerie? De la deseurile aruncate peste tot, pana la murdaria din atitudinea celor din jur...De ce s-o observi?
Dimineata...la iesirea din Tg. Mures spre Sighisoara...o duba de la astia de la drumuri...scruta soseaua, cu un aparat special, sa-i prinda pe cei fara rovignieta. Mi-am adus aminte brusc...ca-mi expirase rovigneta taman ieri..hait...deja iesira baietii sa ma opreasca. Dar exista un Dumnezeu...Baietii erau dupa un Rompetrol...ce e un Rompetrol?...E un loc de unde se pot cumpara rovigniete. Am facut stanga...am intrat in benzinarie...inainte ca ei sa ma inhate si sa-mi aplice o amenda mirobolanta. Era si absurd...tot timpul platesc taxele de drum...era nedrept. La ghiseu o fata suparata tare...sau nedormita...sau trista..Pe ecuson scria: Erszebet...unguroaica suparata...
Stiu cateva cuvinte unguresti...e bine sa le folosesc cand si cand..Un zambet deschis si un...."Szia, mit csinalsz?"...Accentul de bucurestean m-a tradat...nu eram ungur..In doua secunde am avut parte de o Erszebet amuzata de accentul meu, incantata ca o salut pe ungureste desi sunt roman, zambitoare si amabila. O Erszebet frumoasa in doua secunde. A fost cea mai draguta rovigneta pe care am cumparat-o vreodata. Nu mi-a vandut rovigneta, ci zambetul si caldura de care aveam nevoie la ora aia. Nu e minunat? Am iesit apoi pe sosea...baietii de la drumuri m-au lasat in pace. Am scapat.
Mi-am facut treaba prin zona saseasca...si apoi am luat azimut Cluj din nou...si apoi spre Oradea. Un traseu intortocheat.
Pe drum...intr-un sat prin judetul Cluj...un nene a iesit din lateral dreapta fara se asigure...am pus o mare frana si era sa intru in shantz. Pe bancheta din spate stanga, era fetitza lui...in ea intram...si la ce Dacie avea...nu stiu daca scapa usor. Omu' s-a speriat...de faza...se astepta sa tzip la el...sa-l injur...Nu stia cum sa se scuze. I-am zambit si i-am zis sa-si imbratiseze fata...tocmai scapase teafara. Se uita la mine mirat de cererea mea. Am insistat...tot nu intelegea. I-am zis ca sun la politie si raportez incidentul...isi pierdea permisul. La asemenea argument, si-a luat fata in brate. Stangaci...nu cred ca o luase cu adevarat in brate vreodata. A tinut-o un moment si i-a dat drumul repede. I-am zis imperativ...sa o tina in brate mai mult. Are o fetitza vie si intreaga. A fost o scena cehoviana. Se adunase lume ca la circ. Omu' ca si nevasta lui erau niste bastinasi din satul cu pricina...nu pricepeau ce vreau. Iar fetitza...careia i-am fazut fatza inspaimantata, in timp ce ma apropiam cu masina intr-un carambol demn de stirile de la ora 5, fetitza s-a bucurat cel mai mult de aceasta imbratisare. Si-a tinut tatal strans de mijloc si nu s-ar fi desprins. I-am rugat nevasta...sa-si puna sotul sa-si ia fata in brate in fiecare zi...si sa se bucure ca o are. Nu e minunat?
Zece kilometri mai incolo...dupa ce iesisem din sat...cand deja trecusem de 120 la ora...mi-a iesit un alt roman in fatza, grabit sa depaseasca coloana. O miime de moment m-am vazut cu motorul rasturnat pe mine...si m-am gandit...ha...ia sa vad cat de tari sunt airbag-urile astea!!!...Am iesit cu rotile din dreapta pe marginea drumului...aproape ca ne-am atins in oglizile laterale...si ne-am vazut de drum. M-am oprit apoi intr-o parcare undeva pe sosea...mi-am aprins o tigara...si m-am uitat la apusul care cobora peste dealuri. Ce bine ca l-am prins. Nu e minunat?
Hmmm...la cat merg eu cu masina, am vazut multe...dar doua accidente iminente si potential grave, in cinci minute, n-am apucat sa experimentez. Nu e minunat caci pot privi apusul? E.
Am ajuns cu bine la Oradea...si e totul minunat.
Maine cu siguranta va fi o zi minunata.

Ziua 332 Trist(an) și I(fără)solda

De la începutul anului, când mă întreabă cineva ce mai fac, răspund invariabil: "Deja trăiesc în alt an". Am trecut de neliniștile sărbătorilor de iarnă și am dat de liniștea dragului Sfânt Valentin.

Sunt la Cluj de câteva ore bune. Am tras ca de obicei la Onix. Același meniu, stabil de ani de zile, doar prețurile sunt mai mari.
Mi-am recunoscut odaia. Aceeași 104, pe colț, cu două ferestre despărțite de isoscelul camerei.

În restaurant pustiu, e Sf. Valentin. Amorezii nu vin la Onix să ia cina. Poate sunt în camere să-și isprăvească iubirea neconsumată.
Erau doar trei cucoane, două cu coc, a treia  ochelaristă, între două vârste incerte, corpolente, cu alură de inspectoare la stat. Ședeau la o masă rotundă și savurau un vin alb, precis dulce. M-au dezbrăcat nițel din priviri aparent interesate. Așa credeam eu în primele momente. M-am înșelat amarnic. Când apăru ospătarul, abia atunci le-am văzut adevăratele bale din ochi. Băiatul e tinerel, înalt, brunet, cu cioc, un fel de Johnny Depp la tinerețe. Un cadou de top pentru orice duduie de Valentine's Day.
Pe mine mă priviseră neutru, instinctiv, căci doar ce intrasem și eram singurul bărbat din cârciumă. La "Johnny Depp" însă le ploua fix în gură. Și aveau dreptate. Chicoteau, comandau, se răzgândeau, alegeau, reveneau, doar să-l țină pe Toy Boy în preajmă. Gura mea pofticioasă de-o bere avea de așteptat.
Am devenit de-a dreptul surescitat când am observat că "Johnny" era mult mai cald și mai amabil cu mine decât cu "inspectoarele". Rânjea cu gura până la urechi, vocea-i vibra de emoție, iar privirile-i erau ucigător de cuceritoare. Îmi schimba scrumiera la fiecare chiștoc leșinat, îmi umplea paharul după fiecare semi-sorbire, mă chestionă atent de două ori cât de fierbinte să fie supa. M-a suprasolicitat prin atenția, grija și căldura lui masculină. 
Timp în care "inspectoarele" își turnau singure șpriț-ul în pahare. Una alteia.

Numai țin minte, oare când ziua Sfântului Valentin mă prinse singur la o masă, într-un restaurant, cu o bere adusă de un chelner cu ochi dulci, în zâmbete galeșe.

Cu Pindica deja era regulă. De Sf. Valentin luam o cină "romantică" undeva în oraș. Nu pricepeam de ce trebuie să fiu romantic musai de Sf. Valentin. Nici nu mi-am bătut capul prea tare. Cineva zice că trebuie să fim romantici  fix în 14 februarie, mai pe seară. Ca și cum în alte zile n-ar trebui. Dar ce te faci, când într-o astfel de zi, ești singur? Cum ce faci? Te uiți cum salivează "inspectoarele" sau cum se mișcă unduit ospătarul prin restaurant. Asta în 2011.

Și mă răscoliră amintirile.

Prin '96-'97, tot de-un Sf. Valentin, am intrat înfrigurat în singura Pizza Hut de la acea vreme (pe bulevard colț cu Calea Victoriei), să mănânc ceva.
Ca și acum, eram lihnit și solo.
La Pizza Hut era o regulă stranie pentru acele vremuri. Nu puteai da buzna, ca boul în grajd, să te zbengui pe unde vrei. Așteptai cuminte la intrare și cineva din personal te conducea la o masă. Doar dacă erau locuri libere. Când este aglomerat, se găsesc doar locuri proaste. Adică celebrele mese de două persoane de pe culoar, înghesuite între mesele generoase cu locuri bune de pe margine.
Deși se vedea de la o poștă că-s singur, protocolul este același: "Câte persoane?", "Una...adică eu"."Fumători? Nefumători?". Sunt condus la o măsuță din aceea de pe culoar. În stânga și-n dreapta plin de cupluri, sau găști de cupluri care-și sărbătoreau îndrăgosteala. Lumânărele, șampanie, muzică de amor în surdină, inimioare invizibile plutind prin aer.
Singur, într-o astfel de atmosferă, te simți ca un musafir nepoftit. Parcă i-ai deranja de la iubirea lor.
În fine, mie mi-era doar foame.

Imediat apare o fată cu lista de bucate și începe să-mi prezinte oferta.
"Avem meniuri speciale de Valentine's. Puteți alege din trei variante: "Romeo și Julieta", "Othello și Desdemona" sau "Tristan și Isolda"...apoi continuă să turuie cu detalii despre conținut, ce tip de pizza, aperitive și, surpriză...șampanieeeee!!
"Ups, dar eu sunt singur, domnișoară!". Fata zâmbi triumfător: "Nu-i nimic, avem soluție, există meniuri pentru o singură persoană"..."Și cum se numesc? Romeo, Othello?..."Nuuuu, se numesc la fel, au aceleași produse de bază, doar că șampania este la sticlă mică, de-o persoană".

Dacă Zeul Masturbării și al iubirii de sine nu fusese inventat, îl găsisem la Pizza Hut. De Valentine's Day.

În plus, în prețul meniului era inclusă  și o poză în doi, încadrată de o inimioară și de numele celor din perechea celebră de îndrăgostiți aleasă în functie de pachetul din ofertă. N-am mai întrebat dacă poza e valabilă si pentru meniul single. 
Cum ar fi fost o poză cu inimioară și "Romeo" tipărit în stânga sus, cu-n zâmbet tâmp și o șămpănică înghesuită într-o sticluță de 200 ml? Mirobolant!

Am studiat lista cu atenție să văd ce-mi aleg. Cel mai avantajos ca preț era să comand meniu la pachet.
De Valentine ăștia te cuplează cu tine însuți orice ai face.

Se întoarce fata să afle ce am ales. Mai pun vreo două întrebări, răspunde cu profesionalism. Știa toate compozițiile din pizze, toate aperitivele, tot.
"Mai am o curiozitate..." zic eu răsfoind meniul. "Da, poftiți!".
"Cine a avut ideea asta cu denumirile...Romeo și Julieta, Othello și Desdemona? Șampania mică?..."
Fata se fâstâci nițel: "Ăă...nu știu ce să vă spun. Mă depășește"...
Am luat o moacă nesatisfăcută. Mi-era mie foame, dar dacă tot m-au pus la măsuța aia pe culoar și mi se oferise șămpănică, am cerut să vorbesc cu un șef. Să mă lămurească, altminteri nu puteam  digera  meniurile speciale.

Vine o doamnă într-o uniformă de șefă, înaltă, cu părul strâns, cu-n aer și-un zâmbet profesionist.
Zice:"Cu ce pot să vă ajut?".
O întreb despre adâncul ideii cu denumirile cu pricina.
Șefa, mai sigură pe sine, răspunse: "Dacă nu știați, departamentul nostru de marketing creează oferte speciale pentru fiecare eveniment mai deosebit. Am avut promoții de Crăciun, o să avem și de Paște. Încercăm să fim aproape de clienții noștri și să le satisfacem toate dorințele".
Un răspuns standard, corporatist, adică bătut câmpii.
Repet întrebarea:"Ce semnificație au aceste denumiri de personaje celebre pentru meniurile de la Pizza Hut?".
Deja îndrăgostiții de la mesele cu locuri bune de pe margine și cu șampanii mari, de 750 ml., pe mese, ridicaseră capul, căci și tonul se ridicase un pic, fără a fi conflictual.
Șefa, simțind că lumea deja o observă, își luă o aură și mai profi': "După cum bine  știți, Romeo și Julieta, Othello și Desdemona, Tristan și Isolda semnifică dragostea absolută, dragostea necondiționată, pură, autentică...". Vorbea de parcă tânjea ea însăși după un Romeo, Othello sau chiar Tristan. "...Și ne-am gândit să transmitem acest sentiment unic și neprețuit clienților noștri cu ocazia acestei sărbători speciale". În vocea ei vibra curentul amețitor al iubirii, patima și pasiunea, candoarea și căldura amorului veșnic, nepieritor.
Îndrăgostiții de la mesele cu locuri bune de pe margine și cu șampanie mare, de 750 ml., deja erau curentați de fiorul vorbelor șefei, auzindu-se în public gingașe suspine de apreciere. Se uitară urât la mine gândindu-se: "Ce-o vrea și bursucul ăsta? Vine singur de Valentine's, se oftică și o stresează pe șefă."

Între timp veni fata și goli șămpănica, de 200 ml, într-un pahar. S-o vadă șefa că muncește.

"Și cum se transmite sentimentul ăsta unic? Prin blatul de la pizza? Sau prin sos? Romeo e mai dulce? Othello e mai picant?".
Șefa încerca din răsputeri să nu-și arate ușoara iritare. "Noi dorim doar să transmitem în felul nostru dragostea pe care o purtăm dragilor nostri clienți".

Ce frumos!! Lozinca asta mă făcu brusc sarcastic.
A ajutat și șămpănica de 200 ml  parcată toată în pahar, căreia bulele amețite îi formau deja perlajul.

"Totuși, zic, nu sunt sigur dacă dragii clienți vor să se identifice neapărat cu aceste simboluri".
"De ce credeți asta?" întrebă șefa contrariată. Îndrăgostiții din jur  uitaseră de pizza, de șampania mare de 750 ml și de lumânărele romantice.
"Păi...Romeo și Julieta s-au sinucis, Othello i-a tăiat gâtul Desdemonei din cauza unei batiste, iar Tristan și Isolda au decedat prematur, aproape împreună, într-una dintre cele mai triste povești scrise vreodată"

Îndrăgostiții au amuțit, șefa s-a blocat. A urmat un moment de liniște apăsător.

Deodată, dintr-un colț, a izbucnit un hohot de râs sănătos. "Vino frate la masa noastră, nu mai sta chircit acolo!...că ești simpatic".
Erau două perechi la o masă mare, de șase locuri. Cu șampanii omenești, de 750 ml.
S-au făcut prezentările: Romeo, Julieta, Desdemona și Othello. Pe masă erau aranjate frumos pozele cu ei.
"Tu?"
"Eu?...Păi...eu sunt Trist și Fără Soldă".
Au pufnit în râs și am rămas cu ei la povești.