Ziua 33 Drumul spre Arad - Biserica din Gurasada

                                                                                     foto: www.mycountry.ro

După un mic dejun frugal luat la fabricanții de biciclete chinezi, mi-am mișcat fundul la un alt client din zonă unde am poposit vreo oră și ceva.
Nenea ar vrea să investească dar îi lipsesc banii.
Zi-mi ceva nou nene!
A urmat o oră de văicăreli și suspine, icnete și tânguieli vis a vis de porcăria asta de criză...de rahatu' de guvern care, nici nu face nimic să ajute, nici nu plătește lucrările...
"Ne sufoacăă criminalii ăștia!" urla furios clientul meu exasperat, bun prieten cu limba română.
Am reușit să mă retrag la timp până nu dădea în apoplexie.

M-am intors la chinezi să-mi iau bagajele si am mai lucrat nițel.
Profitam de faptul că pe lângă că sunt așa buni în toate, aveau și wi-fi iute. De abia țineam de laptop să nu alerge...hooooo!!!...hățurile lipseau.
Data viitoare îmi cumpăr și o bicicletă. Dacă e la fel de bună ca supa cu creveți și bambus, merită!

La Arad aveam prima întâlnire după ora 2 cu un potențial partener pe diverse chestii.
Ne auziserăm la telefon de câteva ori, am schimbat nește mail-uri, urmând ca, cu proxima ocazie la Arad să discutăm detalii.
Pe potentialul partener îl cheamă Titi zis "Zdreanță". Porecla i-am aflat-o de la altcineva din oraș, care îi cunoaște CV-ul și de unde am luat niscai referințe.

Așa că am avut vreme de două cafele la chineji și de ceva email-uri de trimis.
M-a prins  pauza de masă, când managerii de la fabrică vin sa ia prânzul de ora 11.
Chinezii ăștia vorbesc tare, cu variații mari de solo bas.
Parcă îi înjunghie cineva în carotidă la fiecare consoană.

Am plecat lejer pe la 12. Se făcu de-un soare, aerul se limpezi, șoseaua buuună, după decenii de reparații.

Aproape de fiecare dată când trec prin zonă, opresc în Gurasada.

Prima clădire pe dreapta după indicator, e o bisericuță cu doua turle, veche și spectaculoasă.
Niciodată n-am prins pe cineva acolo, așa că înteriorul n-am avut plăcerea să-l văd. Doar pe afară.
O poartă mică de fier te lasă să pătrunzi în curte.
Locul aparent stă nemișcat de secole. Biserica e  clădită din piatră și mortar și e înconjurată de un mic cimitir în mijlocul unei livezi de poveste.
Am întârziat pe băncuță vreme de 10 minunte și am respirat.
Cred că e a 'nșpea oară când mă opresc acolo, indiferent cât de grăbit sau nu sunt. Chiar și pe ploaie. Nu e nicio plăcuță cu vreo descriere istorică sau cu vreun hram.
Niciodată n-am fost curios să aflu ceva de monumentul ăsta...Că arată ca un monument.

Acum scriind, am intrat pe net și am citit câte ceva aici:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-gurasada-67973.html

Aflu că e una din cele mai vechi biserici (www.crestinortodox.ro/locasurile-de-cult/70760-cele-mai-vechi-biserici-crestine) de piatră din România.

Opriți voi pelerini ai pierzaniei dacă treceți pe aici!
Aprindeti o lumânare și respirați!