N-am stiut ce scrie...ajunul de an nou imi aglomereaza prea mult zicerile, iar ideile-mi sunt intr-un ambuteiaj teribil pe autostrada inspiratiei.
Asa ca, nu fac decat sa-l citesc pe Andrei Plesu din ultimul numar al Dilemei Vechi. Dl.Plesu ne vorbeste despre (ne)linisti ale sarbatorilor.
" In vremuri asezate, apropierea sarbatorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o incetinire a trepidatiei zilnice, mergand pana la suspendare. Sarbatoarea e odihna, anticipare a Imparatiei Ceresti, despre care Apostolul Pavel spunea ca inseamna, intre altele, o iesire din cadenta muncii, destinderea bine meritata dupa efort. Alergarea cotidiana ajunge la un liman recuperator, se deschide pe verticala, catre statica incoruptibila a stelelor fixe.
Ceea ce traim astazi e, insa, rasturnarea raportului traditional dintre zilele lucratorare si cele sarbatoresti. Munca a devenit rutiniera, repetitiva, asa incat ea seamana mai mult cu imobilitatea non-actiunii, iar sarbatorile aluneca spre agitatie si nevroza. Odihna devine o corvoada. Iar "petrecerea" capata febrilitatea spasmodica a unui istovitor carnaval."
Fragment din articolul "Ne-linistea sarbatorilor" de Andrei Plesu - Dilema Veche, nr.359 din 30 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu