Glutonii sunt niște animăluțe în forma de urs, mai mici, cu coadă blănoasă...
De 1 Decembrie am plecat la Sofia. Sofia e discretă, sfioasă, uneori tacută, nițel cam trecută...dar încă vie. Nu e nici prea departe...nici prea frumoasă...nici prea caldă.
Am plecat cu mașina, pe o ploaie torențială, ascultând la radio cât de mult își iubesc românii țara și cum îi vor sărbători ei ziua.
La Giurgiu puține mașini. Doar picături de ploaie. În vamă, un cuplu de pensionari veseli:
"Mergeți la Ruse?"..."Ne treceți și pe noi podu'?" Primul impuls a fost de evitare, dar zâmbeau așa de fain!...că WTF!..."Urcați!"
Domnul în față, doamna în spate..."Suntem la niște neamuri în Giurgiu...și ne-am gândit să vizităm Ruse. Ce dacă plouă?... să vedem și noi cum e la bulgari" se justifică domnu' de ce erau ei pe jos, în ploaie la punctul de trecere a frontierei.
Am trecut podul încet. Coloană de tir-uri. Domnu' se hlizea, doamna chicotea...doi școlari în excursie. Domnu' ne explică că-i născut la Dunăre și c-ar trece și acum înot apa dacă i-ar da ăștia voie...Doamna îi admiră curajul și forța. Părea că se cunoscuseră de puțină vreme...îmbătrâniseră separat.
Controlul actelor e pe partea bulgărească, peste fluviu. Domnu' scoase un buletin tip vechi, carnețel de hârtie. Domnu' n-avea voie să treacă. Buletinul nu e valabil...tre' d-ăla de plastic. Doamna avea...
"Ce facem? icni doamna.." Cum ce facem? Ne întoarcem" răspunse domnu' de la Dunăre, "asta e...mergem altă dată"...Doamna se puse pe șotii: "Dragă tu poți rămâne...merg eu cu domnul acesta drăguț că noi avem voie"...Râseră amândoi cu poftă de poantă...doar eu eram un pic iritat căci trebuia să-i parchez înapoi. N-aveau cum sa treacă podul pe jos. Ploua și la bulgari.
I-am lăsat pe malul românesc, la fel de veseli..."Lasă dragă, vizitam Giurgiul...ce, ăsta nu e oraș?!" zise tot domnu' cu un aer optimist. Au coborât cu râsete cu tot din mașină mulțumindu-mi din inimă pentru amabilitate. În special doamna, profund impresionată de gestul meu...
Ne-am luat rămas bun și m-am întors spre drumul meu recitând :
"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..."
Glutonii sunt solitari...nu hibernează precum urșii iarna, viața e ca o luptă...
Pindica pleacă de sarbatori în Austria cu iubitul la schi. N-a precizat dacă e același cu care a fost în Tenerife...dar cică chiar pleacă. Mi-a promis că n-o să-i mai vad mașina prin oraș. Ea nu schiază pe pârtii, doar prin zăpada din magazine. Dacă o va ține punga.
Glutonii au picioare scurte, cap mare, ochi mici și urechi scurte, rotunde. Blana lor este bogată, cu dungi gri-maro deschis, care se întind de–a lungul corpului, pe ambele părți. Unele exemplare au blana albă pe spate sau pe picioare.
Lu' s-a dat la fund. Totul s-a lămurit printr-un scurt offline pe mess: "pindic scuze dar m am cuplat iarasi dupa cum bine ai preconizat. te pup si ai grija de tine"
Iar o să-i "rupă unu' capu' "...dar cel putin știe să iubească până la epuizare. Să sufere până la ultima picătură. Bravo Lu'!...
Glutonii nu se împerechează numai cu un singur partener. Se maturizează sexual după doi sau trei ani. Împerecherea se face în lunile mai-august. Femelele nasc în perioada ianuarie-aprilie, având între unu și șase pui.
Vine Crăciunul...și-n cap îmi zăngăne doar clopoței. Deja curg email-uri cu urări prefabricate...niciunul personalizat. Vineri iar o să se blocheze telefonul cu zeci de SMS-uri... ce sărbătoare!
Glutonii trăiesc în emisfera nordică, în locuri precum Scandinavia, Europa de Est, Asia, Rusia, Siberia, în pădurile boreale din Canada, Alaska și în partea nordică a Munților Stâncoși.
Eu nu plec. Stau acasă să-mi ascult clopoțeii din cap. N-am nici bani și nici chef de schi în Austria. Poate la vară... aș bifa un Tenerife. Dacă nu la vară, într-o toamnă. Până atunci o să gust nițică piftie de la mama'n.
Glutonii (Gulo luscus) sunt animale carnivore, care se hrănesc cu rozătoare moarte sau vii, cum ar fi veverițele și iepurii. Pot omorî și o pradă mai mare cum ar fi oaia sălbatică, căprioara și elanul, fiind foarte rapizi și având gheare lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu