 |
“India” a Bollywood Telenovela |
De miercuri mă tot decolez și aterizez, de-mi crescură aripioare...
Săptămâna asta a fost să se năzărească un tur ciudat. Sofia și Timișoara.
Cum să le combin cel mai bine, în timpul cel mai scurt și cu costuri minime?
De săptămâna trecută am tot cerut oferte de zboruri combinate sau separate, căci cu mașina de bună seamă nu aveam cum să acopăr distantele repejor.
Primi cea mai 'eftină combinație...București-Sofia-Viena-Timișoara-București...la vreo 800 de euro. Să tot te duci la Miami cu banii ăștia...
Și atunci am găsit altă soluție...București-Sofia-București...și București-Timișoara-București. Am ieșit la jumătate de pret...Buuuun...băiat dăștept ce sunt.
Mă auto-umplu de admirație uneori...
Așa că, miercuri cu zborul de dimineață decolai spre vecinii noștri de la "parter"..
Avion mic, suplu și rapid. E un ATR cu elice, echivalentul lui AN24 ce zbura pe vremuri pe cursele interne. E ca la bungee jumping. Simți tot. Orice gol de aer, orice viraj, orice adiere de vânt. Senzații tari. Oricând subiect de documentar "Dezastre în aer".
Serviciul la bord obișnuit. De obicei Tarom-ul are stewardese faine. Doar una era. Cealaltă, un cașalot cu părul scurt, îți dădea o profundă stare de disconfort când își fâlfâia dorsalul pe culoarul îngust la avionului. Încotro se ducea, aveai impresia că jucăria de avion se lasă pe partea aia...ba în față, ba în spate. Bine ca zborul e doar de 45 de minute.
Sofia e un oraș nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Unele străzi au asfalt de pe vremea lui Jivkov, trotuare cu găuri și gropi. Lumea e cenușie și tristă. Iar femeile?...hmmm...la degetul mic al fetelor noastre. Urâte, îmbrăcate prost, dar mândre nevoie mare. Au un aer din ală, de dive. Au priviri strâmbe și oligofrenice, calcă apăsat, cu atenție să nu cadă în vreo gaură de canal. Excepțiile mereu confirmă regula. Evident, nimeni nu vorbește nimic în afară de bulgăreste și maxim rusește. Engleza pentru ei, cum e chineza pentru noi.
Whatever...cu cine mă vad eu acolo...ne intelegem bine...așa că nu prea contează.
Ce e foarte bine la Sofia este geografia...Localizată între munți, are o climă excelentă. Nici prea caniculă, nici prea ger...ca să nu zic că n-au avut cutremur niciodată. Din punctul ăsta de vedere e mult peste București - târgul pierdut printre ciulinii Bărăganului.
Am tras la hotel BudaPest.
Wow...la câte mașini cu plăcuțe românești erau în parcare, ar fi trebuit să-i zică BucaRest...În fine.
Managerul hotelului, care a avut amabilitatea să mă întâmpine, mi-a zis că de nuș' câți ani e hotelul n-avuseră niciun client din Ungaria. Normal, ce să caute ungurii la Sofia?
Hotel de 3 stele oficial. După experiența și motfturile mele pot să-i dau 4 stele lejer. Servicii impecabile. Toata lumea vorbește engleza sau franceză, toți zâmbesc și sunt la dispoziția clientului în orice moment. Recomand cu căldura oricui merge în capitala Bulgariei - hotel BudaPest.
Cina am luat-o la un restaurant tradițional...salată bulgarească...vită la plită încinsă...miel cu legume și niște tarte cu dulceață...hmmmm... Totul udat cu bere Zagorka, la fel de bună ca Ursus-ul nostru.
Scurt și cuprinzător...Joi dis de dimineață am decolat înapoi spre casă.
Ca și la dus, avionul jucarie plin, de români evident. Gălăgioși, veseli, hăhăiți...
Nu mai era cașalotul cu părul scurt ci două sirene. Șoldul rotund, glezna subțire...mersu' legănatu'....totul pentru bună portanță a aparatului de zbor.
Mașina o lăsasem în parcarea aeroportului. Prețul parcării? Jumătate din biletul zborului.
Am avut timp să-mi rezolv și câteva mici treburi, inclusiv să merg la frizer. După tunsoare intru la un magazin de cartier să iau o pâine.
Tuns, frezat, șamponat, ferchezuit. Prăvălia goală, doar vănzătoarea și o clientă. Două doamne ce băteau bine spre 50 și ceva de ani.
Când mă vede, vânzătoarea exclamă..."Auuu...ce semănați cu....(n-am reținut numele) din India!!"..."Nu-i așa dragă?" zise adresându-se clientei...Clienta, o cucoană roșcata și boită cu tone de ruj și fond de ten, mă măsură din priviri cu un aer expert..." Da, zice, El e...aceiași alură"..,
Eu confuzat..." Ce e India?"..." Aaaa...săriră amandouă să mă lămurească, e o telenovelă superbă"..."Pe ce canal?" întrebai eu interesat, curios să-mi descopăr tizul.."Pe Acasă", ciripiră în cor. "Diseară la 11, puteti să vă uitați"
"India? mormăi eu...arăt eu a indian? "....Nuuuuuuuuuu...actorul e brazilian...e alb..."
India cu actori brazilieni...mda...ceață totală...
Am zâmbit...și amândouă icniră în același timp..." Auuuu...zâmbește la fel"..."Ai văzut fată? Are același zâmbet!"...
Aiiii...ce bine mă simții! Din privirile lor pofticioase se observa că la cam plăcea de brazilian. Pentru un minut cât am luat pâinea și-am schimbat replicile...m-am simtit vedetă...
Tre' să mă uit diseară la serial...să mă identific...
Cele două domnițe, mă făcură să mă simt celebru. O fi de la tunsoare?
Seara am decolat spre Timișoara.
Avion mai mare...Airbus...stewardesele ca niște căprioare. Zbor lin și aterizare unt pe pâine.
Desi nu prea zbor des cu Tarom-ul, trebuie să recunosc: cei mai cei dintre piloți, cele mai faine zboruri. Mi-am adus aminte de colegii lor de la Malev...ce diferență!!...cu Tarom-ul nu se zboară, se plutește...
Am ratat "India" de la ora 11, căci m-am înglodat în niște spriț-uri adânci, bune și serioase.
E bine aici în Câmpia de Vest. Chiar daca e mai cald ca în București...și muuuuuuuult mai fierbinte decat la Sofia...E bine.
Ma simt în frunce...și plutesc.
Am adormit pe acordurile din "India", nelămurit.
Cine o fi actorul ăla brazilian, așa de norocos să semene cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu