Ziua 25 devreme

Obosii... m-am intins pe spate. Asternuturile proaspete fosneau usor sub mine...
Mi-am aruncat privirea lenesa pe fereastra... Speram...
Noaptea isi tragea incet cortina...stelele licareau, parca facandu-mi cu ochiul...
Dansau ca niste flacari mici, albastre...
Deodata, o stea parca s-a desprins din inalt si venea catre mine...se facea din ce in ce mai mare si mai rosie...
Offf, era naluca mea...ce mult am asteptat-o...parul rosu inundase tot cerul...Parca luase foc si scantei multe dansau odata cu ea...
Se facu cald...vapaia ei ma inconjura, ma atragea,... dansa goala, asa cum danseaza ea numai noaptea... se lipea de mine, se indeparta si iar ma invaluia cu bratele... ma necajea si ei ii placea...isi dadea capul pe spate si chicotea... in vapaia luminii, pielea ei era plina de cristale mici de apa ce se prelingeau usor... doream sa o sarut, sa ii urmaresc cu degetele formele apetisante... mi-o inchipui in bratele mele, dansand un tango nerusinat,patimas...rotocoale de abur alunecau pe sub noi...
M-am apropiat de cercul de foc care o inconjura...
La fel de brusc cum a aparut, la fel se stinse...ma uitam lung cum urca inspre bolta, cu alaiul ei de scantei, privind inapoi, albastru...
Tot ce lasase in urma erau cristalele prelinse de pe corpul ei... M-am intins in locul acela si toata frumusetea lumii m-a invadat...
Acum pot sa dorm... naluca cu parul rosu e a mea....