Adorm cu gândul la bătranii frumoși, Constantin și Elena, ce-și traiesc viața așa de firesc.
Și visul mă învăluie ușor.
Intru în casa bunicilor. Miros de roșu și de cozonac... nucă măcinată, ciocolată și stafide.
În bucătărie, năluca cu păr roșu. În cameșă albă, transparentă, stransă pe mijloc de un șorțuleț purpuriu...părul roșu adunat sub un batic alb, cu fire argintii... coapsele goale...tălpile goale...inima liberă...
În cuptor se rumenea un cozonac, pe masă merinde aburinde...în pahare vin roșu,... o lumânare albă tremura o lumină roșiatică...
Cînd m-a zărit, un zâmbet i-a înflorit fața... s-a lipit de mine tandră, calină...mirosind a proaspăt....
Îmi șopti " Bună seara dragoste"... și m-am inundat brusc de pace, calm, caldură.... Ochii ei m-au învăluit albastru.
Am luat-o în brațe și timpul s-a oprit.
Am strâns-o în mine....și am dansat pasiunea...
Cand mă voi fi trezit dimineața, tot cerul va râde odată cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu