 |
| pindicghiocel.blogspot.com |
Singurul lucru veșnic pe lumea asta este schimbarea.
Nimic nu se pierde, totul se transformă.
"-Tati, de unde vine soarele?"
Întrebările cu răspunsuri aparent dificile i le puneam întotdeauna tatei. Mamei, doar pe cele cu răspunsuri aparent simple. Nu știu de ce, aveam doar trei-patru ani. Așa credeam atunci, că doar tata știe a răspunde. Ea, de fapt, răspunde la cele mai grele întrebări...Ea, mama.
A stat o clipă să cugete:
"-Din Țara Soarelui Răsare..."
Evident că urmau șiruri nesfârșite de alte întrebări: "E departe țara asta?", "Și ce face el acolo?", .... El, soarele.
Mi-a zis o poveste cum că țara aia de departe, e casa lui. Trage draperiile și stă cuminte să se odihnească că nu-i deloc lesne să strălucească pe cer toată ziua.
Am aflat ceva mai tarziu, tot de la el, că pământul în realitate e rotund și se învârte ("Păi și noi de ce nu amețim?") și că soarele nu doarme niciodată...De la el, de la tata.
Dar încă îmi place prima poveste. Și acum mă gândesc la soarele somnos cum apare așa în zori de peste zări.
Ce poate fi mai frumos ca un Bolero de Răsărit?
Se întâmplă ca într-un vis cu năluci și iele dansând în cerc.
La început molcom și mlădios, apoi cu aceleași și aceleași mișcări, din ce în ce mai zbuciumat, zvârcolindu-și trupurile, emoțiile. Transpirându-și strălucirile.
Se mistuie apoi în Țara Soarelui Răsare. Să doarmă și ele... Ele, nălucile și ielele.
Singurul lucru veșnic pe lumea asta este schimbarea.
Chiar și răsăritul pe Bolero.
Mereu altfel!
