N-am stiut ce scrie...ajunul de an nou imi aglomereaza prea mult zicerile, iar ideile-mi sunt intr-un ambuteiaj teribil pe autostrada inspiratiei.
Asa ca, nu fac decat sa-l citesc pe Andrei Plesu din ultimul numar al Dilemei Vechi. Dl.Plesu ne vorbeste despre (ne)linisti ale sarbatorilor.
" In vremuri asezate, apropierea sarbatorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o incetinire a trepidatiei zilnice, mergand pana la suspendare. Sarbatoarea e odihna, anticipare a Imparatiei Ceresti, despre care Apostolul Pavel spunea ca inseamna, intre altele, o iesire din cadenta muncii, destinderea bine meritata dupa efort. Alergarea cotidiana ajunge la un liman recuperator, se deschide pe verticala, catre statica incoruptibila a stelelor fixe.
Ceea ce traim astazi e, insa, rasturnarea raportului traditional dintre zilele lucratorare si cele sarbatoresti. Munca a devenit rutiniera, repetitiva, asa incat ea seamana mai mult cu imobilitatea non-actiunii, iar sarbatorile aluneca spre agitatie si nevroza. Odihna devine o corvoada. Iar "petrecerea" capata febrilitatea spasmodica a unui istovitor carnaval."
Fragment din articolul "Ne-linistea sarbatorilor" de Andrei Plesu - Dilema Veche, nr.359 din 30 decembrie 2010
vineri, 31 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
Ziua 277 Despre diverse si Glutoni
Glutonii sunt niște animăluțe în forma de urs, mai mici, cu coadă blănoasă...
De 1 Decembrie am plecat la Sofia. Sofia e discretă, sfioasă, uneori tacută, nițel cam trecută...dar încă vie. Nu e nici prea departe...nici prea frumoasă...nici prea caldă.
Am plecat cu mașina, pe o ploaie torențială, ascultând la radio cât de mult își iubesc românii țara și cum îi vor sărbători ei ziua.
La Giurgiu puține mașini. Doar picături de ploaie. În vamă, un cuplu de pensionari veseli:
"Mergeți la Ruse?"..."Ne treceți și pe noi podu'?" Primul impuls a fost de evitare, dar zâmbeau așa de fain!...că WTF!..."Urcați!"
Domnul în față, doamna în spate..."Suntem la niște neamuri în Giurgiu...și ne-am gândit să vizităm Ruse. Ce dacă plouă?... să vedem și noi cum e la bulgari" se justifică domnu' de ce erau ei pe jos, în ploaie la punctul de trecere a frontierei.
Am trecut podul încet. Coloană de tir-uri. Domnu' se hlizea, doamna chicotea...doi școlari în excursie. Domnu' ne explică că-i născut la Dunăre și c-ar trece și acum înot apa dacă i-ar da ăștia voie...Doamna îi admiră curajul și forța. Părea că se cunoscuseră de puțină vreme...îmbătrâniseră separat.
Controlul actelor e pe partea bulgărească, peste fluviu. Domnu' scoase un buletin tip vechi, carnețel de hârtie. Domnu' n-avea voie să treacă. Buletinul nu e valabil...tre' d-ăla de plastic. Doamna avea...
"Ce facem? icni doamna.." Cum ce facem? Ne întoarcem" răspunse domnu' de la Dunăre, "asta e...mergem altă dată"...Doamna se puse pe șotii: "Dragă tu poți rămâne...merg eu cu domnul acesta drăguț că noi avem voie"...Râseră amândoi cu poftă de poantă...doar eu eram un pic iritat căci trebuia să-i parchez înapoi. N-aveau cum sa treacă podul pe jos. Ploua și la bulgari.
I-am lăsat pe malul românesc, la fel de veseli..."Lasă dragă, vizitam Giurgiul...ce, ăsta nu e oraș?!" zise tot domnu' cu un aer optimist. Au coborât cu râsete cu tot din mașină mulțumindu-mi din inimă pentru amabilitate. În special doamna, profund impresionată de gestul meu...
Ne-am luat rămas bun și m-am întors spre drumul meu recitând :
"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..."
Glutonii sunt solitari...nu hibernează precum urșii iarna, viața e ca o luptă...
Pindica pleacă de sarbatori în Austria cu iubitul la schi. N-a precizat dacă e același cu care a fost în Tenerife...dar cică chiar pleacă. Mi-a promis că n-o să-i mai vad mașina prin oraș. Ea nu schiază pe pârtii, doar prin zăpada din magazine. Dacă o va ține punga.
Glutonii au picioare scurte, cap mare, ochi mici și urechi scurte, rotunde. Blana lor este bogată, cu dungi gri-maro deschis, care se întind de–a lungul corpului, pe ambele părți. Unele exemplare au blana albă pe spate sau pe picioare.
Lu' s-a dat la fund. Totul s-a lămurit printr-un scurt offline pe mess: "pindic scuze dar m am cuplat iarasi dupa cum bine ai preconizat. te pup si ai grija de tine"
Iar o să-i "rupă unu' capu' "...dar cel putin știe să iubească până la epuizare. Să sufere până la ultima picătură. Bravo Lu'!...
Glutonii nu se împerechează numai cu un singur partener. Se maturizează sexual după doi sau trei ani. Împerecherea se face în lunile mai-august. Femelele nasc în perioada ianuarie-aprilie, având între unu și șase pui.
Vine Crăciunul...și-n cap îmi zăngăne doar clopoței. Deja curg email-uri cu urări prefabricate...niciunul personalizat. Vineri iar o să se blocheze telefonul cu zeci de SMS-uri... ce sărbătoare!
Glutonii trăiesc în emisfera nordică, în locuri precum Scandinavia, Europa de Est, Asia, Rusia, Siberia, în pădurile boreale din Canada, Alaska și în partea nordică a Munților Stâncoși.
Eu nu plec. Stau acasă să-mi ascult clopoțeii din cap. N-am nici bani și nici chef de schi în Austria. Poate la vară... aș bifa un Tenerife. Dacă nu la vară, într-o toamnă. Până atunci o să gust nițică piftie de la mama'n.
Glutonii (Gulo luscus) sunt animale carnivore, care se hrănesc cu rozătoare moarte sau vii, cum ar fi veverițele și iepurii. Pot omorî și o pradă mai mare cum ar fi oaia sălbatică, căprioara și elanul, fiind foarte rapizi și având gheare lungi.
duminică, 7 noiembrie 2010
Ziua 232 De ce nu-l plâng pe Adrian Păunescu
Mă bucur că azi în cenușă se va duce!
Va fi scăpat de toate umorile fizice și morale care l-au chinuit în ultimii ani. Îi rămâne spiritul, îi rămâne poezia pentru generațiile ce vor să vină.
Mă bucur pentru eliberarea lui. Istoria îl va judeca mai blând și mai generos decât noi, contemporanii lui.
Nu s-a dezis de partidul comunist și nici de iubitul său conducător. Cel puțin a fost sincer.
Ca orice adolescent, ascultam la radio în fiecare joi, la opt seara, Poezia Muzicii Tinere. PMT-ul cum i se zicea atunci. Ne adunam în gașcă și fredonam "C-așa-mi vine câteodată..." sau Andrii Popa. Când Păunescu o băga pe aia cu "Trăiască Ceaușescu, trăiască tricoloru' " ne băgam p...lile pe loc, aprindeam câte-o țigară și sporovăiam despre fotbal. Ăsta era prețul! Cum ar fi pauzele publicitare acum.
Am fost și la cenaclu odată, la Costinești. Prin '81 - '82. Se ținea lângă hotel Forum, într-un amfiteatru natural, pe o culme, lângă Golful Francez. De fapt n-am fost, am asistat. Căci stăteam cu părinții în hotel și n-am făcut decât să ies pe balcon. Amfiteatrul era plin de tineri studenți în vacanță la mare, foarte veseli, unii beți cui. Îmi amintesc cum se strofoca bardul să transmită suflul patriotic și dragostea față de geniul Carpaților iar spectatorii huiduiau și îi cereau să treacă la poezie și muzică. Fără nicio teamă. Nu prea pricepeam eu atunci ce și cum, eram mai mult fascinat de mulțimea de tineri, văzută de la etaj, decât de ce se întampla pe scenă.
La revoluție, Adrian Păunescu era să fie linșat de oameni. S-a refugiat în ambasada Americii acoperit de flegmele libertății. Și-a făcut un "mea culpa" zicând apoi " Am fost un porc". Nu s-a potolit. În loc să se retragă discret și să-și scrie poeziile, a intrat în politică.
Alte mii de flegme ale societății civile îl spălară instantaneu. Eram indignat. Prea subiectiv, ca martor al acelor vremuri, să nu-l "scuip" și eu cu poftă și cu plăcere.
Dar tot el, "porcul", "lingăul de găoaze comuniste", "menestrelul lui Ceaușescu", tot el scrise:
"Ce Frumoasă Ești!
Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurturii în plete vor suna.
...........................
Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc
..............................
Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.
...............................
Ce frumoasă ești în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta ușoară,
Tu, cu muguri, bluza ți-o închei."
Și alte zeci de poezii de geniu.
Și-mi rămâneau flegmele în gât. Tot cu poftă și tot cu plăcere.
Nu-l voi plânge pe Adrian Păunescu. Mă bucur că se duce. Scapă de lumea pe care n-a înteles-o, scapă de flegmele contemporanilor săi.
Posteritatea îi va găsi cu siguranță locul pe care îl merită. Flegmele de astăzi nu vor mai fi relevante. Doar poezia lui, cea care ne va supraviețui nouă.
Îl voi plânge pe Tata. Se face anul de când se duse și am chef să-l plâng nițel. Mă voi duce acum la Mama, o voi lua în brate și o voi ține strâns...
Sărut mâna, Tatăl Meu!....Sărut mâna, Mama Mea!
luni, 1 noiembrie 2010
Ziua 226 Niște Cenușă și Un Zâmbet
M-am gândit la fluturi și ce vor ei. M-am gândit apoi la fericire și cu ce se mănâncă. Mă gândii și totuși că încă mai pot. Și că dragostea nu trece prin stomac, dar pe unde oare? M-am gândit și la foile albe nescrise, la zilele fără numar, la rutina prozaică și apăsătoare ale zilelor albe nescrise. Și pedalez! Cum o fi ultima zi de gândit? Dar ultima zi albă?
Pindica face bine. Ea nu are pagini albe. Și-a luat ultimele lucrușoare de iarnă care mai erau prin casă. A lăsat un pardesiu maro, ciudat, de modă veche. Un costum, nu e maro, dar tot demodat pare și câteva perechi de pantofi pe care a uitat să-i poarte. Resturi, atârnă pe umerașe sau în cutii. Nevăzute și nebăgate în seamă.
Mi-a trimis un email cum că ar dori să ia cele două tablouri și cuptorul electric încastrat în mobila de bucătărie. Motivația: tablourile să le vânda, căci are nevoie de bani, iar cuptorul, pentru că tot nu-l folosesc, să și-l instaleze la ea. Să facă prăjituri probabil sau cartofi franțuzesti sau rasol.
I-am răspuns politicos să ia toată casa. I-o ofer gratis, cu tablouri și cuptor inclus. N-am primit niciun răspuns, cugetă încă probabil.
Ultimele duminici m-am preumblat pe la palatul din Mogoșoaia. Prin parc. E lume mai puțină, nunți mai discrete, soare lenos de toamnă.
Mă uitam la oameni. Am citit. Jim Crace- "Cămara diavolului". Șaizeci și ceva de povestioare despre mâncare, dragoste și fantezii. Cea mai potrivită lectură de parc. Cărticica nu e prea greu de digerat, poveștile n-au legatură una cu alta. Drept urmare pot fi citite în orice ordine aleasă, doar deschizând paginile aleator. Între doua festinuri gastronomice și fantasme telurice aveam răgaz să privesc oamenii sau sa mă plimb, să trag o țigară sau să respir. Apoi răsfoiam iar pagini din Cămară cu o văduvă care-și punea în cafea nițică cenușă a răposatului soț, să și-l simtă aproape. Priveam frunzele colorate de toamnă, numărându-le pe cele încă verzi. Tot o cenușă or să se facă!
Am plecat din parc. Mă oprii la o benzinărie să-mi iau apă și un pachet de țigări. Era coadă. Nimeni nu cumpăra benzina. Ba o ciocolată, ba un pateu, ba o revistă. Duduia de la tejghea era cam agitată și nervoasă. Iritată pe viață. Pe viața care o trimisese la o benzinărie să muncească duminica, în timp ce alții se plimbă prin parc și numără frunze verzi.
Vorbea răstit la clienți și la telefon în acelasi timp. Se tânguia că n-are mărunt de rest. Mă gândeam eu, șezând așa la coadă, ce gust o avea cenușa ei în cafea? Picantă? Aromată? Dulce? Când mi-a venit randul eram topit de emoție și teamă. I-am dat sticlele de apă să le înregistreze. "Altceva?" se răsti ea. "Un pachet de Dunhill"..." De care?" "Albastru..."
"Altceva?" "Un zâmbet" Se opri o clipă din agitație. Tăcu. "Un ceeeee?" "Un zâmbet și asta e tot" Și-a zâmbit, brusc, natural, surprinsă. Ce frumoasă era! N-avea cod de bare pentru așa ceva. L-am primit pe gratis. I-am zambit și eu. Ieșind i-am auzit zâmbetul din glas. Era un pic de duminică și pentru ea. Număra frunze...
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Ziua 203 Dragostea nu trece prin stomac
...și nici prin ficat...
Dragostea trece pe oriunde, dar nu pe acolo.
Prin stomac trec doar porcăriile pe care le mâncăm noi zilnic.
Ieri am văzut la televizor cel mai convingător mesaj că e musai să ne alimentăm mai cu grijă și în cantități rezonabile.
Dragostea trece, dar în niciun caz prin stomac.
Documentarul inclus în postarea originală era tot din seria Eat To Save Your Life, în care se prezenta o disecție pe cadavrul unui bărbat obez.
Legistul nu putea să-i găsească inima. Era ascunsă de grăsimi. Posibil ascunsă și de dragoste.
Imaginile erau destul de șocante, dar sugestive. Nu mai sunt pe YouTube.
Dragostea uneori poate trece prin stomac, dacă nu vede inima ascunsă printre șunci.
luni, 4 octombrie 2010
Ziua 198 Ce e fericirea?...si ce vrea ea?...
Ce e fericirea? Probabil că e cel mai definit concept de la facerea lumii. Din antichitate, până la filozofii neo-moderniști, de pe pereții peșterilor cu desene rupestre, până la coperțile revistelor glossy, toată lumea s-a scremut din străfunduri să explice ce e fericirea...și ce vrea ea de la noi...
În dicționarul de psihologie am găsit următorul enunț: "Fericirea e o stare deosebită de împlinire a ceva ce s-a realizat și a provocat un succes neașteptat sau mult așteptat sau așteptat tensionat. Se manifestă ca o stare euforică încărcată de trăiri intense ce nu numai că provoacă un fel de trăire recuperatorie puternică, ci și o energizare, o stare de receptivitate și toleranță, creșterea dorinței de a face ca și alții să fie fericiți"
Nu că n-aș fi de acord neapărat cu această descriere. Dar de ce n-ar fi și o stare a ceea ce urmează să se realizeze și provoace?...adică și la trecut și în prezent și la viitor...
E o chestie complicată fericirea asta...fir'ar ea să fie. Toți vorbim de ea, puțini cică o trăiesc cu adevărat...
Oare? Care e diferența dintre fericire și bucurie? Dar între fericire și extaz? E o temă aprigă de discuție pentru filozofii și psihologii contemporani.
Eu doar ce am răsfoit în ultima vreme două cărți, diferite dar puternic legate de fericire.
Prima este "Peripețiile bravului soldat Švejk" de Jaroslav Hašek. E o cărțulie pe care o știe toată lumea. Mi-a luminat și înveselit copilăria. Švejk devenise sinonim cu "tâmpit"..."redus mintal"..."prostovan"....etc. Citindu-l acum, după atâția ani, am râs cu aceeași poftă, am gustat cu aceeași savoare paginile cu tâlc ale autorului. Dar Švejk săracu' nu mi s-a părut la fel de cretin și bătut în cap.
Švejk mi-a apărut ca un om fericit.
Deși o ține din arest în arest, deși toți îl iau peste picior, până la urmă personajul e pur și simplu spumos: hazliu, zâmbăreț, sfătos, sincer, disciplinat în felul lui, autentic. Regimul cazon, războiul, atitudinea grosolană a celor din jur, nimic nu-l face pe bravul Švejk să iasă din fericirea lui. La cele mai insultătoare observații din partea superiorilor, Švejk zâmbește suav și găsește explicații lungi și obositoare pentru orice tâmpenie făcută.
Un optimist idiot, ar scrie un critic.
Hašek n-a apucat să termine povestea. A murit înainte să-i găsească un sfârșit glorios bravului soldat. Dar cu siguranță că Švejk ar fi supraviețuit războiului cu succes și s-ar fi întors de la viața fericită din armată la viața fericită din civilie.
Eu nu cred că Švejk e un idiot fericit. E un fericit visător. Sunt milioane de nefericiți idioți care trăiesc pe lumea asta. Așa cum sunt și milioane de nefericiti deștepti care trăiesc tot pe lumea asta.
Dar nici n-aș lega idioțenia sau lipsa de cunoaștere cu celebra zicere: "Fericiți cei săraci cu duhul"...căci prin duh a vrut să se spună păcat sau patimă sau gânduri negre, nicidecum spirit cunoscător.
"Fericiti cei săraci cu duhul, că a lor e Împărăția Cerurilor".
În concluzie, Isus contrazice flagrant definiția domnilor psihologi și pune Fericirea ca fiind acea stare care va să vină...care va să se realizeze. Adică nu-ți îmbogăți duhul cu lăcomie, cu dușmănie și alte rele, căci lăsându-l în sărăcie, Împărăția Cerurilor va fi a ta. Sună frumos, nu-i așa?
Așa și bravul (bunul) soldat Švejk...avea un duh sărac în răutăți. El este de fapt bun chiar dacă pare caraghios și dus cu pluta.
Astfel am citit despre ce înseamnă sa fi fericit. La propriu.
Dacă psihologii definesc fericirea ca ceva ce s-a realizat, iar Isus promite fericirea viitoare, m-am gândit că n-ar strica să descopăr și ce înseamnă fericirea prezentului, alta decât cea înconștientă a lui Švejk.
Fericirea conștientă și exersată.
Iată că am dat peste o lucrare cu titlul "Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropshihologiei de azi" de Stefan Klein.
Dl. Klein este un cercetător german care a încercat să definească mecanismele fericirii așa cum un medic ar defini mecanismele digestiei.
Ce zice el?... Că fericirea poate fi antrenată la fel cum am face flotări să ne dezvoltăm bicepșii sau genuflexiuni să ne rotunjim pulpițele.
A identificat părțile creierului care generează dopamina, izvorul fericirii, și ne explică destul de direct cum putem fi fericiți zi de zi. Să zâmbim autentic, să ne gândim la cei dragi, să facem sex cât mai des, să ne înconjurăm de prieteni, să facem exercitii fizice, etc. Niște chestii simple care să ne țină creierul atât de ocupat încât să nu-i dăm timp sa fie melancolic sau trist.
Adică, în fiecare zi, ne putem face un fitness la creier în care să transpirăm dopamină.
Cel mai fericit a fost dl. Klein. Pentru că a primit drepturi de autor pentru aceste idei.
Ce este fericirea? Ce vrea ea de la noi?...
Până ne vom umple cu fericiri, vom continua să trăim în lumea asta concretă în care cel mai bine se vinde nefericirea, durerea, negativismul, promiscuitatea și deșteptăciunea nemăsurată a idioților care ne înconjoară.
Mi-e dor de un Švejk!
vineri, 1 octombrie 2010
Ziua 195 Pot....
Mda...ce greu e sa invingi lenea!...C-asa-mi vine cateodat'...lenea. Ma doare fix in lene.
Maman' ma suna sa vada ce fac. Pana si Pindica...dar la ea textul e..."pot sa trec sa-mi iau niste lucrusoare de iarna?"...ia vezi...Poti? Vine...se uita...verifica...face observatii...bea un suc...fumeaza o tigara...isi ia doua-trei textile din ce-a ramas si pleaca la fel de triumfatoare.
Sunt bune si pauzele...mai ales cele dese si lungi...te mai spala la spirit.
Dar sunt bine...viata mea fara nevasta nu-i chiar asa de rea. Dimpotriva. Am uitat deja dezavantajele...traiesc doar intr-un continuu avantaj.
Pot sa numar fluturi, de exemplu. Mai ales fluturii de lampa...asa zisele molii. Pot sa fac cate firmituri si firimituri doresc...fara numar. Pot sa-mi las chilotii si sosetele insirate pe unde vreau. Pot sa stau lesinat, labartzat si dezmembrat cat vreau eu...fara ca nimeni sa-mi dea sarcini inoportune. Pot sa fac lacaraie in baie...sa uit lumina aprinsa...geamurile deschise sau inchise si florile neudate. Pot sa admir oricand chiuveta plina de vase soioase...Ca sa nu mai amintesc de cate ragaieli si flatulatii ma pot bucura intr-o intimitate pura. Pot multe...Pot sa nu raspund la telefon daca nu am chef sa vorbesc, sa nu merg la nunti, botezuri sau taieri de motz. Nu mai am lista de cumparaturi...daca uit ceva sa cumpar si nu am...imi dau seama ca, chiar nu am nevoie. Pot sa nu fac nimic si sa stau intr-o lesinatura continua.
Pot sa ma bucur de toamna linistit...Octombrie imi place la nebunie...si cand ploua...
Cred ca as putea sa ma duc si la nunta Pindicai daca chiar s-o marita...
Maman' ma suna sa vada ce fac. Pana si Pindica...dar la ea textul e..."pot sa trec sa-mi iau niste lucrusoare de iarna?"...ia vezi...Poti? Vine...se uita...verifica...face observatii...bea un suc...fumeaza o tigara...isi ia doua-trei textile din ce-a ramas si pleaca la fel de triumfatoare.
Sunt bune si pauzele...mai ales cele dese si lungi...te mai spala la spirit.
Dar sunt bine...viata mea fara nevasta nu-i chiar asa de rea. Dimpotriva. Am uitat deja dezavantajele...traiesc doar intr-un continuu avantaj.
Pot sa numar fluturi, de exemplu. Mai ales fluturii de lampa...asa zisele molii. Pot sa fac cate firmituri si firimituri doresc...fara numar. Pot sa-mi las chilotii si sosetele insirate pe unde vreau. Pot sa stau lesinat, labartzat si dezmembrat cat vreau eu...fara ca nimeni sa-mi dea sarcini inoportune. Pot sa fac lacaraie in baie...sa uit lumina aprinsa...geamurile deschise sau inchise si florile neudate. Pot sa admir oricand chiuveta plina de vase soioase...Ca sa nu mai amintesc de cate ragaieli si flatulatii ma pot bucura intr-o intimitate pura. Pot multe...Pot sa nu raspund la telefon daca nu am chef sa vorbesc, sa nu merg la nunti, botezuri sau taieri de motz. Nu mai am lista de cumparaturi...daca uit ceva sa cumpar si nu am...imi dau seama ca, chiar nu am nevoie. Pot sa nu fac nimic si sa stau intr-o lesinatura continua.
Pot sa ma bucur de toamna linistit...Octombrie imi place la nebunie...si cand ploua...
Cred ca as putea sa ma duc si la nunta Pindicai daca chiar s-o marita...
miercuri, 8 septembrie 2010
Ziua 172 Să vorbim despre fluturi...
Nu mă pricep la fluturi, doar să-i admir privindu-i.
N-am avut insectar la zoologie cu fluturi trași pe ace. Și nici dorința să-i înțep.
Știu că se trag din molii, c-ar fi mai vechi decât noi pe planetă și că-s jde mii de specii care mai de care mai colorate.
Precis există o stiință pentru aceste insecte frumoase. Unii și-or fi luat doctorate pe tema asta, referate științifice, congrese și seminarii internaționale.
Probabil ființează multe Asociații și Comisii pentru Protejarea Fluturilor. N-am chef să caut acum detalii.
Doar să vorbesc nițel de fluturi...căci nu vorbește nimeni.
Azi am îngălbenit cu limonadă alte căsuțe din excel-ul 'cela dificil și complicat. Dacă din sânge apă nu se face, limonada uite că se făcu. Toate-s bune și frumoase...lumea mulțumită.
Asa că, ce să fac?...M-am apucat să mă gândesc la fluturi, sau la ce m-aș fâlfâi și eu printr-o poieniță cu floricele.
Uite ce pățești dacă lucrezi la bugete.
Era un cântec celebru pentru preșcolari:
"Fluturaș nu mai ai aripioare"
"Nu mai ești fluturașul din soare,
Care zboară din floare în floare,
Fluturaș nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.
Fluturaș nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.
Fluturaș când aveai aripioare,
Culegeai miere din floare-n floare,
Dar acum nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.
Dar acum nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat."
Îl fredonam voios pe la vreo 6 anișori sărind în pasul ștrengarului, fără să pricep mesajul ascuns, cu-n ușor iz de amenințare. Dacă-ți place mierea prea tare, rămâi fără aripioare.
Dar chiar mi-ar fi plăcut azi să fiu un fluture la propriu, să zburd așa printr-o poieniță și să mă joc cu petale de floricele sălbatice...Fără alte griji și stresuri.
Fără căsuțe complicate în excel...departe de lumea nevrotică în care traiesc.
Ce m-aș flutura nițel!...
marți, 7 septembrie 2010
Ziua 171 Cand sangele are gust de limonada
La bulgari daca ceri limonada sau lemon juice, nimeni nu intelege ce vrei. Daca ceri citronada, atunci totul e clar.
Citronada lor e foarte diferita. E un adevarat fresh de lamaie. Adica iau oamenii 3-4 lamai, le storc gospodareste intr-un pahar obisnuit, pun nitica miere, adauga si-un pai si poti sa-ti delectezi papilele.
Limonada este insa diferita. Un fel de apa cu iz de lamaie, se adauga la misto niste resturi din lamaia consumata, nitel zahar si cam gata. Doar paiul seamana.
In Romania daca ceri citronada, nimeni nu pricepe ce vrei.
Cand eram mic, tin minte vag, ca se vindea citronada la cofetarie. Era un dozator din sticla si se vedeau niste elice cum amesteca lenes lichidul. Si parca era mai citronada aia...decat limonada de acum.
Pana la urma am inteles ca limonada este un soft drink al citronadei. Asta daca nu are gust de sange...
Sa tot fie luna de cand lucrez la bugete. La ce?...mda..bu-ge-te...Multinationalele astea isi fac temele devreme...din vara... vor bugete precise pe anul care tocmai va sa vina...in plus cer si cifre...tot precise pe anii urmatori...ca de'...planul cincinal n-a fost inventia comunistilor.
Si da-i si fa bugete...Nu e asa simplu cum pare. Se pun tot felul de cifre...in diferite casute ale unui excel super complicat. Daca ceva pare ilogic...casuta se face rosie...ca sangele...Daca totul e ok...casuta e galbena...ca limonada.
Sedinte de buget...pe telefon...pe email...live...in reluare...reveniri...intrebari...
Am asudat din greu sa le desenez maharilor cati bani vor avea de castigat in 2011 si evident in anii de dupa. Sa stea si sa citeasca casutele galbene in forma de casuta rosie.
Cand am zis ca gata...am ispravit...iarasi...nu e bine...nu e politically corect. Trebuie sa fiu mai optimist. Trebuie sa pun cifre mai mari, care inseamna bani mai multi. Mai multe casute logice...adica mai mult galben...adica mai multa limonada...
Pindica nu cred ca se marita anul asta. N-a mai zis nimic. Zicea ca pleaca in august in Tenerife intr-o luna de miere in avans...dar i-am vazut fundul masinii prin oras exact in aceeasi perioada.
Abia daca am observat. Aveam prea multe casute rosii in ochi...prea mult sange de facut limonada.
Cand a trecut sa-si ia niste hartii de acasa nici nu m-am obosit s-o intreb cum a fost. De fapt nici atunci n-am observat-o foarte bine.
Toamna e pe vine. Se screme...dar tot limonada o sa bem si luna asta. Poate nitel si in octombrie.
Iar eu vad doar galben...casute galbene, vesele, optimiste. Si cand credeam ca eu vad doar rosu...m-am inselat.
duminică, 22 august 2010
Ziua 155 Dumnezeu si moliile
 |
| Rene Magritte - The Son of Man |
Voi muri și nu voi ști mirarea Prințesei când a primit ghiveciul cu gerbere. Nu voi fi aflat nici zâmbetul siderat, nici măcar mulțumirea ei.
Zilele s-au petrecut ca într-un dans fierbinte de vară...pline sau goale...vesele sau triste...spirituale sau stupide...
Aș putea povesti lucruri mărețe...Despre mănăstirile Neamțului - Neamț, Bistrița, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec și câte multe ori mai fi nevăzute de mine...Despre Sfânta Teodora de la Sihla, o pustincă care a trăit spre slava Domnului patruzeci de ani într-o peștera în rugăciuni... Despre mormântul străbunicilor mei din orășelul viselor mele de copil din Bucovina... Despre ce țară binecuvântată avem și ce oameni frumoși trăiesc în ea, ascunși printre nemernici...
Aș putea povesti și lucruri mai puțin mărețe, dar n-o voi face...
Voi spune câte ceva despre o carte, "Calomnii Mitologice" a lui Octavian Paler. De fapt o culegere de discursuri pentru un public imaginar.
"Cu zeii și cu moliile am cam aceleași relații. Și la fel de vechi. poate mai vechi sunt cele cu zeii, dar acum asta nu mai are nici o importanță. Eventual, interesante și diferite au fost începuturile, deși am sfârșit prin a crede că moliile au fost create de Dumnezeu pentru a le ține de urât celor singuri."
Pledoaria unei femei pentru Don Juan este unul dintre discursuri.."Paradis fără șarpe"...Daca aș fi femeie, aș invidia "femeia" din Paler...un simplu moșneag de 80 de ani, asa cum se descrie, în care îi pare rău ca n-are un dram de senilitate pentru a-și trăi firescul anilor de amurg al vieții. Ce spirit!...Ce geniu! La fel de măreț precum mănăstirile Neamțului...
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/octavian-paler-paradis-fara-sarpe-pledoarie-rostita-de-o-femeie
Dumnezeu a creat moliile pentru a le ține de urât celor singuri.
luni, 9 august 2010
Ziua 142 Prin Bucuresti si Ghiveciul cu gerbere
Joia trecuta m-am executat si am intreprins expeditia pentru ridicarea cazierelor cu pricina.
Dimineata am lasat masina la revizie. Asa ca am folosit metroul si propriile-mi picioare pentru restul de deplasari inter-caziere.
Metroul - cata nostalgie...mi-am adus aminte de anii studentiei...cand l-am folosit vreme de 5 ani bunisori...zilnic si la maxim.
Arata la fel...doar ca au aparut tot felul de plasme cu reclame si informatii. Plus jde mii de chioscuri si buticuri cu ziare, covrigi, gogosi, susan, inghetate...si multe cele. Nu mori de foame in subteran...la orice coltisor miroase a ceva...cu bani putini...te poti indopa cu oaresce produse.
Dimineata Bucurestiul e somnoros. E si vacanta. Putina lume pe strada...bate si soarele destul de aspru...Doamne sumar imbracate, domni in slapi si bermude...cate unu' ratacit la cravata...iesit din vreo banca...in rest nimic.
M-am oprit in centrul vechi la City Grill...sa iau micul dejun. Doua ochiuri, niste branzica, o limonada si o cafea. 23,70 lei - o avere...cel mai mult limonada...aproape 10 lei. Adica niste apa cu o vaga aroma de lemon data de cele doua felii subtirele de lamaie, nitica gheata si o lingurita de miere. Mi-a adus ochiurile dupa 20 de minute. Cred ca au stat si au asteptat sa se oua gaina. Ospatarita cu o alura de mare sictir...adormita si nemultumita.
I-am dat o hartie de 50 de lei...si-mi aduce restul 16 lei. Bine ca m-am uitat..."Heloooo...am strigat dupa ea...ia fa scaderea"...Se uita la mine tamp si nu intelegea ce vreau"...
"Cat ti-am dat?" "50 de lei"...zice..."Si cat e restul"?...numara..."16 lei"..."Si e bine?"...
"Nu stiu...astia mi i-a dat de la bar"...""I-auzi...nu verifici?...daca te pacaleste?"
"Hai...ia nota...restul si pune-l pe barman sa mai scada odata"
S-a intors cerandu-si mii scuze...ca din greseala...M-am enervat...n-ar gresi in plus nici de-ai naibii...City Grill - de EVITAT...scump...mancare simpla...serviciu prost...mai bine Mac.
In fine...prima oprire Politia Capitalei pe Calea Victoriei...sa ajungi acolo tre' traversata Calea...e un semafor chiar colt cu magazinul Victoriei...lume...trec masini in viteza...mai e cate o pauza...semaforul tot rosu pentru pietoni... hait...cine credeti ca alerga pe rosu...sa treaca strada?...Pensionarii cu carucioare pentru piatza...astia erau cei mai grabiti si cei mai "civilizati"...Halal...unii trageau si niste nepoti de mana...frumoase invataturi...
E o vorba...cine n-are batrani sa si-i cumpere...Vazand faza asta...si multe de alt gen...as zice..." Eu i-as vinde pe unii, nu pe toti, doar pe unii...sa se procopseasca si altii cu tovarasi cu profesionala la ff, cu facultate muncitoreasca la distanta iar dupa facultate cu liceul la seral...ca cica asa era prin anii 50...intai facultatea si apoi liceul...stiu din surse sigure...deh era nevoie de cadre noi.
Ei...cadrele alea noi de atunci...traverseaza invariabil pe rosu...stau la cozi la orice ora din zi...peste tot...fac observatii neintrebati...si sunt primii moralisti pentru orice problema...dau din coate...stau lesinati prin metrou sau autobuz...doar-doar le-o da cineva locul...darrr...traverseaza in pas alergator pe rosu. Sprintarii de ei...
Primul cazier fu rezolvat dintr-o clipita.
Pana la cel de-al doilea...m-am plimbat prin oras. Nu-i rau orasul...prin centru...arata chiar bine...curat...borduri aliniate..cladiri renovate...fain.
Se apropia ora de celalalt cazier...cazierul lu' Printesa. M-am oprit la florarie...si m-am uitat... Ce sa-i iau eu Printesei si sa nu para prea erotic?...Aia nu...aia nu...am vazut niste gerbere in ghiveci...par inofensive...nu semnifica nimic suspect...si-s frumoase. Am luat ghiveciul si pas alert catre sectia de politie.
Cand am intrat cu ghiveciul...ofiterul de serviciu se holba la mine. In acelasi timp, pe plasma deasupra scafarliei sale scria " In aceasta sectie nu se primesc 'atentii'"...Am stat nitel la coada...si apoi am intrat tzantzos...wowww...nu era Printesa la birou...ci o tanti draguta...bruneta cu un zambet fermecator...zambea la ghiveci probabil...
I-am dat nr. de inregistrare...si s-a pus pe cautat...
"Luati loc domnu'"..."Ce flori frumoase!!.." Nu stiam ce sa zic...
Doamna bruneta rasfoia de zor prin caziere sa ajunga la al meu...
Mi-am luat inima in dinti, am inspirat si apoi expirai..." Doamna blonda nu e azi?"
"E la Capitala"...Ohhh saracutza de ea...tot n-a scapat...seful cel rau...a expediat-o si azi acolo...
" Puteti sa-i dati florile astea?...Va rog...Sunt pentru dansa". Bruneta se holba uimita...
"Pentru .....(si-i zise numele)?...Oaauu..."
"Da....pentru ea"..."Dar de ce?" ma spiona ea..."Asa mi-a venit...sper sa se bucure"
Mi-a dat cazierul...si am luat-o spre usa..."Din partea cui sa-i zic ca-s florile?"...striga ea dupa mine...M-am oprit...m-am gandit...si am zis..."De la un admirator"...."Oaaaauu" cotcodaci bruneta....
Mi-a parut rau ca nu era Printesa...mi-ar fi placut sa-i vad privirea si poate si un zambet. Orice femeie zambeste cand primeste flori. Cineva zicea ca e cel mai autentic zambet al unei femei. Restul ar fi doar ranjete...
Mi-am luat masina de la revizie...si am vazut Bucurestiul asa cum il vad de obicei...de la volan...Pare mai nevrotic...
Dimineata am lasat masina la revizie. Asa ca am folosit metroul si propriile-mi picioare pentru restul de deplasari inter-caziere.
Metroul - cata nostalgie...mi-am adus aminte de anii studentiei...cand l-am folosit vreme de 5 ani bunisori...zilnic si la maxim.
Arata la fel...doar ca au aparut tot felul de plasme cu reclame si informatii. Plus jde mii de chioscuri si buticuri cu ziare, covrigi, gogosi, susan, inghetate...si multe cele. Nu mori de foame in subteran...la orice coltisor miroase a ceva...cu bani putini...te poti indopa cu oaresce produse.
Dimineata Bucurestiul e somnoros. E si vacanta. Putina lume pe strada...bate si soarele destul de aspru...Doamne sumar imbracate, domni in slapi si bermude...cate unu' ratacit la cravata...iesit din vreo banca...in rest nimic.
M-am oprit in centrul vechi la City Grill...sa iau micul dejun. Doua ochiuri, niste branzica, o limonada si o cafea. 23,70 lei - o avere...cel mai mult limonada...aproape 10 lei. Adica niste apa cu o vaga aroma de lemon data de cele doua felii subtirele de lamaie, nitica gheata si o lingurita de miere. Mi-a adus ochiurile dupa 20 de minute. Cred ca au stat si au asteptat sa se oua gaina. Ospatarita cu o alura de mare sictir...adormita si nemultumita.
I-am dat o hartie de 50 de lei...si-mi aduce restul 16 lei. Bine ca m-am uitat..."Heloooo...am strigat dupa ea...ia fa scaderea"...Se uita la mine tamp si nu intelegea ce vreau"...
"Cat ti-am dat?" "50 de lei"...zice..."Si cat e restul"?...numara..."16 lei"..."Si e bine?"...
"Nu stiu...astia mi i-a dat de la bar"...""I-auzi...nu verifici?...daca te pacaleste?"
"Hai...ia nota...restul si pune-l pe barman sa mai scada odata"
S-a intors cerandu-si mii scuze...ca din greseala...M-am enervat...n-ar gresi in plus nici de-ai naibii...City Grill - de EVITAT...scump...mancare simpla...serviciu prost...mai bine Mac.
In fine...prima oprire Politia Capitalei pe Calea Victoriei...sa ajungi acolo tre' traversata Calea...e un semafor chiar colt cu magazinul Victoriei...lume...trec masini in viteza...mai e cate o pauza...semaforul tot rosu pentru pietoni... hait...cine credeti ca alerga pe rosu...sa treaca strada?...Pensionarii cu carucioare pentru piatza...astia erau cei mai grabiti si cei mai "civilizati"...Halal...unii trageau si niste nepoti de mana...frumoase invataturi...
E o vorba...cine n-are batrani sa si-i cumpere...Vazand faza asta...si multe de alt gen...as zice..." Eu i-as vinde pe unii, nu pe toti, doar pe unii...sa se procopseasca si altii cu tovarasi cu profesionala la ff, cu facultate muncitoreasca la distanta iar dupa facultate cu liceul la seral...ca cica asa era prin anii 50...intai facultatea si apoi liceul...stiu din surse sigure...deh era nevoie de cadre noi.
Ei...cadrele alea noi de atunci...traverseaza invariabil pe rosu...stau la cozi la orice ora din zi...peste tot...fac observatii neintrebati...si sunt primii moralisti pentru orice problema...dau din coate...stau lesinati prin metrou sau autobuz...doar-doar le-o da cineva locul...darrr...traverseaza in pas alergator pe rosu. Sprintarii de ei...
Primul cazier fu rezolvat dintr-o clipita.
Pana la cel de-al doilea...m-am plimbat prin oras. Nu-i rau orasul...prin centru...arata chiar bine...curat...borduri aliniate..cladiri renovate...fain.
Se apropia ora de celalalt cazier...cazierul lu' Printesa. M-am oprit la florarie...si m-am uitat... Ce sa-i iau eu Printesei si sa nu para prea erotic?...Aia nu...aia nu...am vazut niste gerbere in ghiveci...par inofensive...nu semnifica nimic suspect...si-s frumoase. Am luat ghiveciul si pas alert catre sectia de politie.
Cand am intrat cu ghiveciul...ofiterul de serviciu se holba la mine. In acelasi timp, pe plasma deasupra scafarliei sale scria " In aceasta sectie nu se primesc 'atentii'"...Am stat nitel la coada...si apoi am intrat tzantzos...wowww...nu era Printesa la birou...ci o tanti draguta...bruneta cu un zambet fermecator...zambea la ghiveci probabil...
I-am dat nr. de inregistrare...si s-a pus pe cautat...
"Luati loc domnu'"..."Ce flori frumoase!!.." Nu stiam ce sa zic...
Doamna bruneta rasfoia de zor prin caziere sa ajunga la al meu...
Mi-am luat inima in dinti, am inspirat si apoi expirai..." Doamna blonda nu e azi?"
"E la Capitala"...Ohhh saracutza de ea...tot n-a scapat...seful cel rau...a expediat-o si azi acolo...
" Puteti sa-i dati florile astea?...Va rog...Sunt pentru dansa". Bruneta se holba uimita...
"Pentru .....(si-i zise numele)?...Oaauu..."
"Da....pentru ea"..."Dar de ce?" ma spiona ea..."Asa mi-a venit...sper sa se bucure"
Mi-a dat cazierul...si am luat-o spre usa..."Din partea cui sa-i zic ca-s florile?"...striga ea dupa mine...M-am oprit...m-am gandit...si am zis..."De la un admirator"...."Oaaaauu" cotcodaci bruneta....
Mi-a parut rau ca nu era Printesa...mi-ar fi placut sa-i vad privirea si poate si un zambet. Orice femeie zambeste cand primeste flori. Cineva zicea ca e cel mai autentic zambet al unei femei. Restul ar fi doar ranjete...
Mi-am luat masina de la revizie...si am vazut Bucurestiul asa cum il vad de obicei...de la volan...Pare mai nevrotic...
marți, 3 august 2010
Ziua 136 Printesa de la cazier...
Doar martea vad ca-mi inspira oaresce scrieri...Imi inventez eu un ceas, sa acopere cel putin unul din cele trei ceasuri rele, si ma pun de povesti...
Afara-s 35 de grade...reali vreo 44-45...ne coacem la gratar la propriu...Si ca sa fie treaba, treaba...musai trebuii sa alerg cu niste "docomente" de importanta colosala.
De la ce a pornit alergatura?...pai onor guvernu' nostru...se gandi el sa inventeze, acu vreo luna, registrul operatorilor intracomunitari cu incepere de la 1 august. Asta e un registru in care apar firmele calificate sa faca operatiuni de import-export intracomunitare, adica inauntru comunitatii europene.
Ce trebuie pentru a te califica?...sumedenie de caziere judiciare pentru toate persoanele fizice si/sau juridice posibile, rezidente sau nerezidente.Nu spun cate hartii, cate timbre fiscale, plus plata la trezorerie a sumei de 10 lei...etc. Treaba serioasa.
Eu mi-am scos cazierul acum vreo doua saptamani. In 5 minute s-a rezolvat, am cazierul curat. Dar mai sunt si actionarii...cum e mai dificil...o persoana fizica straina si o firma straina.
Buuuuun...imputerniciri, apostile, traduceri legalizate, trezorerii iar...dezbracare la pielea goala...
Ce se intampla daca nu obtii cazierele? Nasoooool...n-ai cod de TVA valid si nu poti importa si exporta in UE. Adica poti, dar TVA-ul nu se deduce.
Cata scremeli sa inventeze prostia asta de la niste functionari bugetari...cata inspiratie sa pui termen 1 august - adica prea repede si prea vacanta pentru obtinut acte. In fine...le-a iesit si asta...au reusit sa complice viata a zeci de mii de firme care si asa abia respira saracele sa supravietuiasca.
Zis si facut...azi era ziua de depus dosarelele pentru caziere.
Pentru firma la politia capitalei, iar pentru persoana fizica la politia de sector.
Dimineata la 9 erau deja 30 de grade. Primul popas - politia capitalei...Asta e pe Calea Victoriei...m-am invartit juma' de ora sa gasesc loc de parcare. Am gasit un nene cu maieu in forma de mare burta care pazea niste borduri...taman bune de parcat masina....5 lei-10 lei...depinde de masina si de moaca...m-am scos la 8 lei. Suparat ca n-am moaca si masina de 10 lei...m-am indreptat sfios catre beciurile politiei. Baremi sa fi fost un beci veritabil ca era racoare...nuuu...era un culoar unde canicula de afara se multiplica cu un coeficient serios de 1,25.
Doua cozi imense. Una pentru ridicat...alta pentru depus. La depus era mai putina lume...dar tot greu mergea. M-am prins si de ce era asa lunga coada la ridicat. Militienii de acolo...in loc sa-ti dea un nr. de inregistrare si sa caute cazierul dupa numar...nu-ti dau nimic...vii cu buletinul...si cauta cazierul dupa numele firmei...Cum ei nu prea stiu ordinea alfabetului foarte bine...e o adevarata magie sa gaseasca hartia in mai putin de 5 minute. Super organizare politieneasca...
Cozile, desigur, inghesuite...Romanilor le place sa stea unul in altul la coada...parca spatiul si aerul dintre ei le-ar lua-o inainte. Ohhh...ce mirosuri!!...ce miasme!!...Mai era si un bancomat in zona, evident acoperit de coada...aparea cate un militian in civil...sa scoata bani...."Alooo...domnu', se gasea o cumatra din urma cozii sa strige...un'te bagi in fatza?"..."Scot si eu niste marunt duduie...ca n-am bani de parizer"...mai tragea un picior la bancomat sa se miste...bancomatul icnea...uneori tziuia vreo 5 minute....unii urlau la telefon sau unii la altii...iar ecoul culoarului tip beci de parnaie...arunca decibelii cu o putere mirobolanta...
Cosmar...am scapat din sauna in trei sferturi de ora...supt de vlaga...stors de orice vointa de a mai trai vreodata pe aceste meleaguri si in aceste vremuri.
"Veniti cu buletinul joi dimineata"...ma expedie nenea de la masa tip birou, improvizata special pentru aceasta actiune de mare efect.
Dezhidratat, ametit dar ogoit ca am reusit realizarea...cautam nauc masina...nu mai stiam unde e nenea cu maieul in forma de mare burta...Caldura mare moncher...nu-i lesne sa te orientezi.
Etapa a doua...politia de sector...Am gasit parcare usor, vis a vis, unde un garcon de la un hotel pazea asfaltul incins ca un gratar de mici. Am transferat doar 5 lei...caci erau multe locuri libere...si m-am avantat cu mai multa incredere catre etapa a doua a problemei.
Sediul sectiei e modern, sticla si termopane, nitel aer conditionat cat sa nu te sufoci, coada mai domoala...eeee...p-astia ii fac repede...Da de unde? Intra cineva...si statea-si statea-si tot statea-...Doamne Dumnezeule...ce tot face?...usa era deschisa...se mai auzeau tzipete..."N-ai aia...asta nu e...aia unde e?"...O voce stridenta si ascutita domina peisajul sonor...M-am asezat pe un scaun...desi toata lumea statea desigur inghesuita sa nu scape locul din aer al evolutiei vietii.
La un moment dat...vocea stridenta si ascutita iese din "berou" sa vorbeasca cu cineva....si am vazut-o....era Printesa...printesa ghicitorilor din Giulesti...printesa florareselor din Dorobanti...visul nemasurat de a nu fi cu ea pe o insula pustie in caz de apocalipsa...
O tanti blonda...cam de 54-55 de ani...neoficial 49 daca o intrebai...cu parul strans...rubensiana la trup si la caracter...avand o moaca cu pometi cazuti ca a unui buldog...pe care nu se vazuse zambetul de o suta de ani.
Se vedea o mare suparare pe chipul ei...probabil scaderea salariului cu 25% coloborat cu alte tristeti personale si fiziologice.
Vorbea rastit...se vaicarea...ca nu mai face fatza...ca ea nu mai merge la Capitala sa stea ca proasta acolo...sa trimita sefu' pe altcineva...Sedinta de pe hol dura vreo 10 minute cu tanguieli...smiorcaieli...tzafnosenii...chicoteli si molfaneli...timp in care nu s-a eliberat niciun cazier si nici nu s-a primit niciun dosar - coada fiind una si buna pentru ambele operatiuni.
Mon Dieu...Printesa m-a cucerit...personaj de povesti perverse...
Mi-a venit si mie randul intr-un final.
Am intrat, recunosc timorat de personalitatea ei...
"Buna ziua"
Pauza...la sectie nu se raspunde la salut
Statea cu ochii pe hartii si dadea limbi la greu la niste timbre fiscale pe care le aplica cu constiinciozitate..
"Ce aveti? De depus? sau de ridicat?"
"Depus"..ingaimai eu timid...
"Aha...moment"...timp in care mai trase niste limbi pe 3 timbre...
"Ia sa vedem...aveti doua cereri?
"Nu...una"
"Pai de ce sunt doua?"
Offf...colega imi facuse doua din prea mult exces de zel..."Mai bine sa ai la tine decat sa n-ai"
"Rupeti-le"
Cele doua cereri erau pe niste formulare A5, unul sub altul pe o foaie A4.
Trebuia sa indoi hartia si sa le dezbin.
Eram transpirat tot...daca rup aiurea din greseala...fac iar coada..
"N-aveti o linie?"...ma gandeam sa pun o rigla sa le rup elegant.
"Noi aicea la politie n-avem nimic...nu vedeti in ce conditii lucram? Nici agrafe n-avem"
Am rupt gingas foaia in doua...destul de frumos sa nu-mi fie refuzata...
Printesa citea actele..."Unde scrie numele tatalui?"..Nu scria..." Asa am primit...poate n-are tata.."...
"Cum sa n-aiba? Toata lumea are tati"...filozofa ea lipindu-si limba de alt timbru...
"Pai n-are...n-am primit...si nu stiu"
"Eu v-o iau asa...dar sa nu-mi ziceti dupa aia ca daca nu va da cazieru' e din vina mea"
"Mai bine ii dam un nume"...mormai ea..."Ce nume sa-i dam?"...
Intre timp intra sefu'...unu mare...in camasa cu carouri grena si pantaloni verzi.
"Ce zici? ca nu mai mergi la capitala?"
Printesa se schimonosi brusc...obrajii ii cazura la pamant...si incepu sa se vaite iar...
"Sefu' sunt terminata...uite cate dosare...ce de timbre...sa mearga soferu'...ce? el nu stie sa stea acolo? Eu nu mai pot...de dimineata n-am pus nimic in gura"...nu ca ar fi fost si bine sa se mai indoape...
Sefu isi incorda muschii:"Termini aici si iti iei viteza la capitala...da? Termina cu prostiile...dau cu tine de pamant..sa nu mai aud vociferari" Si iese vijelios...
Printesa ramasa nemiscata privind aerul dislocat de plecarea sefului...si incepu sa-i curga doua lacrimi...doua lacrimi perfecte...pe obrajii ei de buldog...se prelingeau egal...pana spre barbie...
Ohhh...mi s-a facut mila de ea....Printesa mea...dupa ce ca era suparata...mai venii si sefu si o puse la punct...
Nu stiam ce sa fac. Mai bine tac...cine stie cum reactioneaza Printesa si-mi respinge dosarul...
S-a asezat trista la birou...se sterse la ochi cu degetzelele ei rotunde...inghiti in sec...si zise
"Ii punem un nume sau il lasam asa?"...aaa..imi reveni din vraja...uitasem...daa...numele tatalui..
"Il lasam asa"
"Bineee"...Trase cate o limba pe fiecare timbru...aplica o stampila cu numar de inregistrare si zise...
" Puteti veni joi intre 16 si 18...V-am programat mai devreme ca sunteti finutz"
Ohhhh...Printesa ma umplu de respect si admiratie..."Cata bunatate!"
"Va gasesc tot pe dvs? Sau o sa fiti la capitala?..."
"Pe mine...tot pe mine"
I-am zambit recunoscator...si parca-parca...se vazu un mic rictus de zambet pe fatza ei...
O doamna cu suflet bun...suparata pe viata...trista...obosita...as fi vrut s-o imbratisez...s-o fac sa uite cateva secunde de umorile ei...
Mi-am lasat Printesa limbacind la timbre...cu lacrimile transformate in saliva...
Joi cand vin...ii iau niste flori...sa-i vad zambetul si sa-i ofer un moment de fericire...
Afara-s 35 de grade...reali vreo 44-45...ne coacem la gratar la propriu...Si ca sa fie treaba, treaba...musai trebuii sa alerg cu niste "docomente" de importanta colosala.
De la ce a pornit alergatura?...pai onor guvernu' nostru...se gandi el sa inventeze, acu vreo luna, registrul operatorilor intracomunitari cu incepere de la 1 august. Asta e un registru in care apar firmele calificate sa faca operatiuni de import-export intracomunitare, adica inauntru comunitatii europene.
Ce trebuie pentru a te califica?...sumedenie de caziere judiciare pentru toate persoanele fizice si/sau juridice posibile, rezidente sau nerezidente.Nu spun cate hartii, cate timbre fiscale, plus plata la trezorerie a sumei de 10 lei...etc. Treaba serioasa.
Eu mi-am scos cazierul acum vreo doua saptamani. In 5 minute s-a rezolvat, am cazierul curat. Dar mai sunt si actionarii...cum e mai dificil...o persoana fizica straina si o firma straina.
Buuuuun...imputerniciri, apostile, traduceri legalizate, trezorerii iar...dezbracare la pielea goala...
Ce se intampla daca nu obtii cazierele? Nasoooool...n-ai cod de TVA valid si nu poti importa si exporta in UE. Adica poti, dar TVA-ul nu se deduce.
Cata scremeli sa inventeze prostia asta de la niste functionari bugetari...cata inspiratie sa pui termen 1 august - adica prea repede si prea vacanta pentru obtinut acte. In fine...le-a iesit si asta...au reusit sa complice viata a zeci de mii de firme care si asa abia respira saracele sa supravietuiasca.
Zis si facut...azi era ziua de depus dosarelele pentru caziere.
Pentru firma la politia capitalei, iar pentru persoana fizica la politia de sector.
Dimineata la 9 erau deja 30 de grade. Primul popas - politia capitalei...Asta e pe Calea Victoriei...m-am invartit juma' de ora sa gasesc loc de parcare. Am gasit un nene cu maieu in forma de mare burta care pazea niste borduri...taman bune de parcat masina....5 lei-10 lei...depinde de masina si de moaca...m-am scos la 8 lei. Suparat ca n-am moaca si masina de 10 lei...m-am indreptat sfios catre beciurile politiei. Baremi sa fi fost un beci veritabil ca era racoare...nuuu...era un culoar unde canicula de afara se multiplica cu un coeficient serios de 1,25.
Doua cozi imense. Una pentru ridicat...alta pentru depus. La depus era mai putina lume...dar tot greu mergea. M-am prins si de ce era asa lunga coada la ridicat. Militienii de acolo...in loc sa-ti dea un nr. de inregistrare si sa caute cazierul dupa numar...nu-ti dau nimic...vii cu buletinul...si cauta cazierul dupa numele firmei...Cum ei nu prea stiu ordinea alfabetului foarte bine...e o adevarata magie sa gaseasca hartia in mai putin de 5 minute. Super organizare politieneasca...
Cozile, desigur, inghesuite...Romanilor le place sa stea unul in altul la coada...parca spatiul si aerul dintre ei le-ar lua-o inainte. Ohhh...ce mirosuri!!...ce miasme!!...Mai era si un bancomat in zona, evident acoperit de coada...aparea cate un militian in civil...sa scoata bani...."Alooo...domnu', se gasea o cumatra din urma cozii sa strige...un'te bagi in fatza?"..."Scot si eu niste marunt duduie...ca n-am bani de parizer"...mai tragea un picior la bancomat sa se miste...bancomatul icnea...uneori tziuia vreo 5 minute....unii urlau la telefon sau unii la altii...iar ecoul culoarului tip beci de parnaie...arunca decibelii cu o putere mirobolanta...
Cosmar...am scapat din sauna in trei sferturi de ora...supt de vlaga...stors de orice vointa de a mai trai vreodata pe aceste meleaguri si in aceste vremuri.
"Veniti cu buletinul joi dimineata"...ma expedie nenea de la masa tip birou, improvizata special pentru aceasta actiune de mare efect.
Dezhidratat, ametit dar ogoit ca am reusit realizarea...cautam nauc masina...nu mai stiam unde e nenea cu maieul in forma de mare burta...Caldura mare moncher...nu-i lesne sa te orientezi.
Etapa a doua...politia de sector...Am gasit parcare usor, vis a vis, unde un garcon de la un hotel pazea asfaltul incins ca un gratar de mici. Am transferat doar 5 lei...caci erau multe locuri libere...si m-am avantat cu mai multa incredere catre etapa a doua a problemei.
Sediul sectiei e modern, sticla si termopane, nitel aer conditionat cat sa nu te sufoci, coada mai domoala...eeee...p-astia ii fac repede...Da de unde? Intra cineva...si statea-si statea-si tot statea-...Doamne Dumnezeule...ce tot face?...usa era deschisa...se mai auzeau tzipete..."N-ai aia...asta nu e...aia unde e?"...O voce stridenta si ascutita domina peisajul sonor...M-am asezat pe un scaun...desi toata lumea statea desigur inghesuita sa nu scape locul din aer al evolutiei vietii.
La un moment dat...vocea stridenta si ascutita iese din "berou" sa vorbeasca cu cineva....si am vazut-o....era Printesa...printesa ghicitorilor din Giulesti...printesa florareselor din Dorobanti...visul nemasurat de a nu fi cu ea pe o insula pustie in caz de apocalipsa...
O tanti blonda...cam de 54-55 de ani...neoficial 49 daca o intrebai...cu parul strans...rubensiana la trup si la caracter...avand o moaca cu pometi cazuti ca a unui buldog...pe care nu se vazuse zambetul de o suta de ani.
Se vedea o mare suparare pe chipul ei...probabil scaderea salariului cu 25% coloborat cu alte tristeti personale si fiziologice.
Vorbea rastit...se vaicarea...ca nu mai face fatza...ca ea nu mai merge la Capitala sa stea ca proasta acolo...sa trimita sefu' pe altcineva...Sedinta de pe hol dura vreo 10 minute cu tanguieli...smiorcaieli...tzafnosenii...chicoteli si molfaneli...timp in care nu s-a eliberat niciun cazier si nici nu s-a primit niciun dosar - coada fiind una si buna pentru ambele operatiuni.
Mon Dieu...Printesa m-a cucerit...personaj de povesti perverse...
Mi-a venit si mie randul intr-un final.
Am intrat, recunosc timorat de personalitatea ei...
"Buna ziua"
Pauza...la sectie nu se raspunde la salut
Statea cu ochii pe hartii si dadea limbi la greu la niste timbre fiscale pe care le aplica cu constiinciozitate..
"Ce aveti? De depus? sau de ridicat?"
"Depus"..ingaimai eu timid...
"Aha...moment"...timp in care mai trase niste limbi pe 3 timbre...
"Ia sa vedem...aveti doua cereri?
"Nu...una"
"Pai de ce sunt doua?"
Offf...colega imi facuse doua din prea mult exces de zel..."Mai bine sa ai la tine decat sa n-ai"
"Rupeti-le"
Cele doua cereri erau pe niste formulare A5, unul sub altul pe o foaie A4.
Trebuia sa indoi hartia si sa le dezbin.
Eram transpirat tot...daca rup aiurea din greseala...fac iar coada..
"N-aveti o linie?"...ma gandeam sa pun o rigla sa le rup elegant.
"Noi aicea la politie n-avem nimic...nu vedeti in ce conditii lucram? Nici agrafe n-avem"
Am rupt gingas foaia in doua...destul de frumos sa nu-mi fie refuzata...
Printesa citea actele..."Unde scrie numele tatalui?"..Nu scria..." Asa am primit...poate n-are tata.."...
"Cum sa n-aiba? Toata lumea are tati"...filozofa ea lipindu-si limba de alt timbru...
"Pai n-are...n-am primit...si nu stiu"
"Eu v-o iau asa...dar sa nu-mi ziceti dupa aia ca daca nu va da cazieru' e din vina mea"
"Mai bine ii dam un nume"...mormai ea..."Ce nume sa-i dam?"...
Intre timp intra sefu'...unu mare...in camasa cu carouri grena si pantaloni verzi.
"Ce zici? ca nu mai mergi la capitala?"
Printesa se schimonosi brusc...obrajii ii cazura la pamant...si incepu sa se vaite iar...
"Sefu' sunt terminata...uite cate dosare...ce de timbre...sa mearga soferu'...ce? el nu stie sa stea acolo? Eu nu mai pot...de dimineata n-am pus nimic in gura"...nu ca ar fi fost si bine sa se mai indoape...
Sefu isi incorda muschii:"Termini aici si iti iei viteza la capitala...da? Termina cu prostiile...dau cu tine de pamant..sa nu mai aud vociferari" Si iese vijelios...
Printesa ramasa nemiscata privind aerul dislocat de plecarea sefului...si incepu sa-i curga doua lacrimi...doua lacrimi perfecte...pe obrajii ei de buldog...se prelingeau egal...pana spre barbie...
Ohhh...mi s-a facut mila de ea....Printesa mea...dupa ce ca era suparata...mai venii si sefu si o puse la punct...
Nu stiam ce sa fac. Mai bine tac...cine stie cum reactioneaza Printesa si-mi respinge dosarul...
S-a asezat trista la birou...se sterse la ochi cu degetzelele ei rotunde...inghiti in sec...si zise
"Ii punem un nume sau il lasam asa?"...aaa..imi reveni din vraja...uitasem...daa...numele tatalui..
"Il lasam asa"
"Bineee"...Trase cate o limba pe fiecare timbru...aplica o stampila cu numar de inregistrare si zise...
" Puteti veni joi intre 16 si 18...V-am programat mai devreme ca sunteti finutz"
Ohhhh...Printesa ma umplu de respect si admiratie..."Cata bunatate!"
"Va gasesc tot pe dvs? Sau o sa fiti la capitala?..."
"Pe mine...tot pe mine"
I-am zambit recunoscator...si parca-parca...se vazu un mic rictus de zambet pe fatza ei...
O doamna cu suflet bun...suparata pe viata...trista...obosita...as fi vrut s-o imbratisez...s-o fac sa uite cateva secunde de umorile ei...
Mi-am lasat Printesa limbacind la timbre...cu lacrimile transformate in saliva...
Joi cand vin...ii iau niste flori...sa-i vad zambetul si sa-i ofer un moment de fericire...
marți, 27 iulie 2010
Ziua 131 Preumblari...
N-a fost o saptamana usoara, dar nici din aia apasatoare...
M-am preumblat prin tara, cand pe stanga, cand pe dreapta, de se adunara o mie saptesute de kilometri...uite asa...dintr-un foc...
Martea trecuta am luat drumul Moldovei...si am innoptat la Suceava - dulce oras al Bucovinei.
Hotel Bucovina, corect, ok, dar cam gol. Orasul e plin de mamici plimband carucioare pe trotuare sau prin parcuri. Masini de masini...lume bogata prin zona...liniste, atmosfera suava si domoala.
Seara, niste domni bastinasi, in numar de doi, m-au dus la terasa Padrino - cica se mananca bine.
" E isha aproapi...mierjam pi jos...uiti coliea"...Ce indragostit sunt de graiul moldovenesc!...de oameni...de aroma locului. Bucovina, de fiecare data, mi-a daruit liniste si relaxare...
Nu era cazul acum...caci fiind in delegatie, n-aveam timp sa trag pe nari mirosul spiritului manastiresc si duhovnicesc din zona.
Am degustat o ciorba radauteana - un fel de ciorba de burta, dar din pui si un platou impartit in trei cu diverse gratarele si legume. Totul udat cu niscai bere...nu multa, atata cat sa pice ghinishor..In concluzie, Padrino e o carciuma ok, doar chelneritele sunt cam zapacite, nu prea stiu cum sa serveasca, uita de comenzi, etc...dar de ce sa fiu acum carcotas?...a fost ok.
Dimineata am luat-o la trap alert, caci aveam mai multe de facut. Am plecat din Cetatea de Scaun luand drumul Iesilor...prin Falticeni, Pascani, Tg Frumos.
Iasi-ul este alt oras de suflet pentru mine. Multe amintiri frumoase, prieteni buni, chefuri in Tudor in studentie...fain. Se vedea cu ochiul liber ca e vacanta studentilor - orasul mai liber, fete frumoase mai putine, sau mai putin vizibile la ora aia.
Am tot zabovit pana spre dupa amiaza. A doua zi trebuia sa fiu la Tg Mures...asa ca m-am grabit sa ajung unde oi ajunge seara aia...dar lumina sa fie.
Am ales traseul prin Piatra Neamt - Cheile Bicazului. Nu fusesem de mult, iar vremea ma indemna la drumetie. Planuisem sa innoptez la Gheorghieni unde stiam eu un hotel cu restaurant super fain si elegant.
Dar m-am oprit la Lacul Rosu la hotelul cu acelasi nume. Nu-i mai bine sa respir nitel aer de munte o noapte? Zis si facut...
Am trecut prin Cheile Bicazului...drumul partial rupt de ape...se circula pe anumite portiuni doar pe o banda. Negustorii de papushele, palarii si alte kitch-uri isi inchideau tarabele...nu prea era lume...doar stancile semetze pazeau trecatoarea stramta, aplecate usor si cu cheile in mana...e deschis...poti trece....calea spre secuime e libera.
Tzara se topea in calduri...la Lacul Rosu seara temperatura scazuse spre 9-10 grade. Nu aveam decat tricouri sau camasi cu maneca scurta. Restaurantul e separat de hotel, asa ca plimbarea de seara s-a rezumat la doar atat. Era prea racoare pentru mai mult, cu ce aveam pe mine.
Ca sa fiu in ton cu zona, am gustat o supa secuiana de gaina cu taitei de casa...o minunatie...
Serviul impecabil...chelnerul avea o alura de cel putin ministru de externe. Impecabil, la papion, inalt, cu o voce placuta si fara pic de accent unguresc. Foarte prezentabil, amabil si dragut. A meritat bacsisul cu prisosinta.
Joi dimineata am coborat pe drumul Gheorghienilor, apoi spre Sovata si Tg Mures.
De la Mures am luat-o spre Tarnaveni-Blaj-Alba Iulia-Vintu de Jos-Deva-Lugoj-Timisoara.
De la Timisoara m-am intors acasa prin Caransebes-Hateg-Petrosani ( cu popas la Hotelul Rusu din Parang) - Lainici (cu popas la manastirea de acolo)-Tg Jiu-Rm. Valcea- Pitesti si acasa.
Fuse o preumblare indestulatoare...cu multe peripetii...prea multe sa fie povestite. Poate doar profilul soferului de Logan sa-l deapan...e de poveste. Candva...
M-am preumblat prin tara, cand pe stanga, cand pe dreapta, de se adunara o mie saptesute de kilometri...uite asa...dintr-un foc...
Martea trecuta am luat drumul Moldovei...si am innoptat la Suceava - dulce oras al Bucovinei.
Hotel Bucovina, corect, ok, dar cam gol. Orasul e plin de mamici plimband carucioare pe trotuare sau prin parcuri. Masini de masini...lume bogata prin zona...liniste, atmosfera suava si domoala.
Seara, niste domni bastinasi, in numar de doi, m-au dus la terasa Padrino - cica se mananca bine.
" E isha aproapi...mierjam pi jos...uiti coliea"...Ce indragostit sunt de graiul moldovenesc!...de oameni...de aroma locului. Bucovina, de fiecare data, mi-a daruit liniste si relaxare...
Nu era cazul acum...caci fiind in delegatie, n-aveam timp sa trag pe nari mirosul spiritului manastiresc si duhovnicesc din zona.
Am degustat o ciorba radauteana - un fel de ciorba de burta, dar din pui si un platou impartit in trei cu diverse gratarele si legume. Totul udat cu niscai bere...nu multa, atata cat sa pice ghinishor..In concluzie, Padrino e o carciuma ok, doar chelneritele sunt cam zapacite, nu prea stiu cum sa serveasca, uita de comenzi, etc...dar de ce sa fiu acum carcotas?...a fost ok.
Dimineata am luat-o la trap alert, caci aveam mai multe de facut. Am plecat din Cetatea de Scaun luand drumul Iesilor...prin Falticeni, Pascani, Tg Frumos.
Iasi-ul este alt oras de suflet pentru mine. Multe amintiri frumoase, prieteni buni, chefuri in Tudor in studentie...fain. Se vedea cu ochiul liber ca e vacanta studentilor - orasul mai liber, fete frumoase mai putine, sau mai putin vizibile la ora aia.
Am tot zabovit pana spre dupa amiaza. A doua zi trebuia sa fiu la Tg Mures...asa ca m-am grabit sa ajung unde oi ajunge seara aia...dar lumina sa fie.
Am ales traseul prin Piatra Neamt - Cheile Bicazului. Nu fusesem de mult, iar vremea ma indemna la drumetie. Planuisem sa innoptez la Gheorghieni unde stiam eu un hotel cu restaurant super fain si elegant.
Dar m-am oprit la Lacul Rosu la hotelul cu acelasi nume. Nu-i mai bine sa respir nitel aer de munte o noapte? Zis si facut...
Am trecut prin Cheile Bicazului...drumul partial rupt de ape...se circula pe anumite portiuni doar pe o banda. Negustorii de papushele, palarii si alte kitch-uri isi inchideau tarabele...nu prea era lume...doar stancile semetze pazeau trecatoarea stramta, aplecate usor si cu cheile in mana...e deschis...poti trece....calea spre secuime e libera.
Tzara se topea in calduri...la Lacul Rosu seara temperatura scazuse spre 9-10 grade. Nu aveam decat tricouri sau camasi cu maneca scurta. Restaurantul e separat de hotel, asa ca plimbarea de seara s-a rezumat la doar atat. Era prea racoare pentru mai mult, cu ce aveam pe mine.
Ca sa fiu in ton cu zona, am gustat o supa secuiana de gaina cu taitei de casa...o minunatie...
Serviul impecabil...chelnerul avea o alura de cel putin ministru de externe. Impecabil, la papion, inalt, cu o voce placuta si fara pic de accent unguresc. Foarte prezentabil, amabil si dragut. A meritat bacsisul cu prisosinta.
Joi dimineata am coborat pe drumul Gheorghienilor, apoi spre Sovata si Tg Mures.
De la Mures am luat-o spre Tarnaveni-Blaj-Alba Iulia-Vintu de Jos-Deva-Lugoj-Timisoara.
De la Timisoara m-am intors acasa prin Caransebes-Hateg-Petrosani ( cu popas la Hotelul Rusu din Parang) - Lainici (cu popas la manastirea de acolo)-Tg Jiu-Rm. Valcea- Pitesti si acasa.
Fuse o preumblare indestulatoare...cu multe peripetii...prea multe sa fie povestite. Poate doar profilul soferului de Logan sa-l deapan...e de poveste. Candva...
marți, 20 iulie 2010
Ziua 124 Holashli, India si Morcheeba
Tocmai ce ma uitai la faimosul serial India...sa vad cine e norocosul care seamana cu mine...cred ca detergentul Ariel din reclamele lungi si dese...mai degraba...Whatever...
Ieri m-am intors de la Timisoara...cu aterizare tot pe Otopeni...totul fu bine...chiar fucking de bine...sa ma exprim asa...
Ce inseamna fucking de bine?...Hmmm...ar fi multe de spus...dar as da un exemplu..
Sambata am vizitat frumosul oras Szeged...prin care trec destul de des in periplurile mele..Daaa, trec, nu prea ma opresc insa...Scopul deplasarii a fost o vizita la un faimos restaurant "Fehertoi Halaszcsarda es Panzio"...adica si cu pensiune. Nu ne interesa pensiunea...ci o faimoasa ciorba de peste mixta, prezenta pe absolut toate mesele.
Parcarea plinaaa...mese full...suna bine. Seful unitatii, dl. Sandor Fenes - Maestru in arta culinara - medialiat Venesz...ohoo...suna gustos...
Meniu in lb romana, ospatarul vorbea romaneste nitel...ciorba la poz. 094 Vegyes halaszle adica pe romaneste holashli...
E servita intr-o oala maricica...o portie...costa doar 2150 de forinti...dar trebuie sa fi un adevarat elefant sa poti manca singur toata portia. Asa ca, cunoscatorii o impart in doua portii de bun simt...
Ce sa zic...e o ciorba mixta de peste...cu somn, pastrav, crap, salau,somon, etc...cu un gust...ohhhhhhhhhh...Doamne...cu un gust divin de mmmmmmmmmmmmmmmmmbun. Nu pot sa descriu...dar vin oameni de la Timisoara si Arad...adica 100 de km pentru o portie doar.
O minunatie...Plus ca painea de pe langa ciorba, e paine...nu cerealele reciclate de la noi...
Dupa 1/2 portie de holashli...un om normal ca mine...adica un guvid...nu poate sa se bucure decat de o cafea si o bere-doua.
Am vazut in schimb tatal elefantilor. Un nene, ungur, mai mult rotund decat inalt si cu o privire decisa...Era la o masa alaturata, singur cu o galeata de holashli in fatza... A balbotat destul de repejor...ma uitam deja uimit sa vad daca tipu' o sa crape...Cand am vazut ca-i aduce cea de-a doua galeata de ciorba...sa-mi stea inima si berea pe gatlej... A pompat repede si a doua galeata impreuna cu vreun kil de paine...Am zis ca se opreste...Parea destul de obosit...si terminat dupa lupta dificila cu galetile la dublu. A comandat si felul doi...un castron urias cu nu conteaza ce...pe care l-a excavat...ceva mai incet, e adevarat, dar a lins tot...Imi venea sa vomit uitandu-ma la acel animal cat putea sa bage in el.
La alta masa, o pereche care ciripea romaneste...si-a comandat cea mai mare portie posibila. Am identificat-o dupa meniu.. La poz.098 Gratar pentru 2 persoane (n. red. in realitate pentru 6 persoane lejer) in farfurie de lemn. Ce contine aceasta grandioasa pozitie din meniu?
Asa...deci..file de crap la gratar cu sos de ciuperci, file de salau a la Orly, jumari de crap, file de somn la gratar cu usturoi si 2 buc. de salau intreg, totul asezonat cu un munte de pogacele de cartofi...Doamne...au ras tot...nu prea au vorbit...caci aveau gurile ocupate...
De fapt carciuma asta minunata ( cica categ a 2 a cum scria in meniu...cum naiba o fi categ a 1 a??? )...nu e un loc de socializare...adica sa vii cu "pretenii" sa mananci ceva, bei un suc, stai la povesti...nuuuu...e un loc in care se vine...te asezi la masa...studiezi lista imensa de bunatati...pana bei o apa...n-apuci sa vorbesti...caci vine haleala...si daca vine ce am vazut eu prin prejurul mesei, la vecini...n-ai cum sa socializezi...te pui pe mancat, balbotat, pompat, excavat, diguit, betonat, etc...alta sansa nu e. E o carciuma in care e multa liniste...toata lumea mananca...nu vorbeste.
Nota 10 cu felicitari pentru gazdele de pe malul Maros-ului...a nu se rata destinatia. Se ajunge foarte usor...cum se iese din Szeged spre autostrada spre Budapesta...la sensul giratoriu, se face dreapta...spre Kiskelek (soseaua nationala spre Budapesta), inca vreo 300 de metri si pe dreapta e holashloiul asta minunat de gustos.
Informatii suplimentare pe www.fehertoihalaszcsarda.hu
Pe drumul de intoarcere...la 30 de km de Timisoara, in comuna Sandra, avem si noi un loc dragutz, unde gurile rele care mai pot inca mesteca ceva dupa holashli...zic ca s-ar manca foarte bine. Am pus ochii doar pe o supa de fazan cu taitei de casa (14.50 lei), pe care o voi verifica cu incredere data viitoare cand trec. Locul se numeste Schwabenhaus...adica casa svabului...are si site...www.schwabenhaus.ro
De incercat si locul asta...merita. Ce usor devii balen in carciumi din astea...cu bucatari medaliati!
Nu e de mirare ca luni am fost cam nervos si iritat...cum naiba sa nu fii...dupa asa un fucking de bine...sa vii la "berou"...sa mai si muncesti...
Ma relaxez cu Morcheeba...care e divina...pluteste sub apa ca bucatile mele de peste din holashli...si canta si gustos de bine...
Ieri m-am intors de la Timisoara...cu aterizare tot pe Otopeni...totul fu bine...chiar fucking de bine...sa ma exprim asa...
Ce inseamna fucking de bine?...Hmmm...ar fi multe de spus...dar as da un exemplu..
Sambata am vizitat frumosul oras Szeged...prin care trec destul de des in periplurile mele..Daaa, trec, nu prea ma opresc insa...Scopul deplasarii a fost o vizita la un faimos restaurant "Fehertoi Halaszcsarda es Panzio"...adica si cu pensiune. Nu ne interesa pensiunea...ci o faimoasa ciorba de peste mixta, prezenta pe absolut toate mesele.
Parcarea plinaaa...mese full...suna bine. Seful unitatii, dl. Sandor Fenes - Maestru in arta culinara - medialiat Venesz...ohoo...suna gustos...
Meniu in lb romana, ospatarul vorbea romaneste nitel...ciorba la poz. 094 Vegyes halaszle adica pe romaneste holashli...
E servita intr-o oala maricica...o portie...costa doar 2150 de forinti...dar trebuie sa fi un adevarat elefant sa poti manca singur toata portia. Asa ca, cunoscatorii o impart in doua portii de bun simt...
Ce sa zic...e o ciorba mixta de peste...cu somn, pastrav, crap, salau,somon, etc...cu un gust...ohhhhhhhhhh...Doamne...cu un gust divin de mmmmmmmmmmmmmmmmmbun. Nu pot sa descriu...dar vin oameni de la Timisoara si Arad...adica 100 de km pentru o portie doar.
O minunatie...Plus ca painea de pe langa ciorba, e paine...nu cerealele reciclate de la noi...
Dupa 1/2 portie de holashli...un om normal ca mine...adica un guvid...nu poate sa se bucure decat de o cafea si o bere-doua.
Am vazut in schimb tatal elefantilor. Un nene, ungur, mai mult rotund decat inalt si cu o privire decisa...Era la o masa alaturata, singur cu o galeata de holashli in fatza... A balbotat destul de repejor...ma uitam deja uimit sa vad daca tipu' o sa crape...Cand am vazut ca-i aduce cea de-a doua galeata de ciorba...sa-mi stea inima si berea pe gatlej... A pompat repede si a doua galeata impreuna cu vreun kil de paine...Am zis ca se opreste...Parea destul de obosit...si terminat dupa lupta dificila cu galetile la dublu. A comandat si felul doi...un castron urias cu nu conteaza ce...pe care l-a excavat...ceva mai incet, e adevarat, dar a lins tot...Imi venea sa vomit uitandu-ma la acel animal cat putea sa bage in el.
La alta masa, o pereche care ciripea romaneste...si-a comandat cea mai mare portie posibila. Am identificat-o dupa meniu.. La poz.098 Gratar pentru 2 persoane (n. red. in realitate pentru 6 persoane lejer) in farfurie de lemn. Ce contine aceasta grandioasa pozitie din meniu?
Asa...deci..file de crap la gratar cu sos de ciuperci, file de salau a la Orly, jumari de crap, file de somn la gratar cu usturoi si 2 buc. de salau intreg, totul asezonat cu un munte de pogacele de cartofi...Doamne...au ras tot...nu prea au vorbit...caci aveau gurile ocupate...
De fapt carciuma asta minunata ( cica categ a 2 a cum scria in meniu...cum naiba o fi categ a 1 a??? )...nu e un loc de socializare...adica sa vii cu "pretenii" sa mananci ceva, bei un suc, stai la povesti...nuuuu...e un loc in care se vine...te asezi la masa...studiezi lista imensa de bunatati...pana bei o apa...n-apuci sa vorbesti...caci vine haleala...si daca vine ce am vazut eu prin prejurul mesei, la vecini...n-ai cum sa socializezi...te pui pe mancat, balbotat, pompat, excavat, diguit, betonat, etc...alta sansa nu e. E o carciuma in care e multa liniste...toata lumea mananca...nu vorbeste.
Nota 10 cu felicitari pentru gazdele de pe malul Maros-ului...a nu se rata destinatia. Se ajunge foarte usor...cum se iese din Szeged spre autostrada spre Budapesta...la sensul giratoriu, se face dreapta...spre Kiskelek (soseaua nationala spre Budapesta), inca vreo 300 de metri si pe dreapta e holashloiul asta minunat de gustos.
Informatii suplimentare pe www.fehertoihalaszcsarda.hu
Pe drumul de intoarcere...la 30 de km de Timisoara, in comuna Sandra, avem si noi un loc dragutz, unde gurile rele care mai pot inca mesteca ceva dupa holashli...zic ca s-ar manca foarte bine. Am pus ochii doar pe o supa de fazan cu taitei de casa (14.50 lei), pe care o voi verifica cu incredere data viitoare cand trec. Locul se numeste Schwabenhaus...adica casa svabului...are si site...www.schwabenhaus.ro
De incercat si locul asta...merita. Ce usor devii balen in carciumi din astea...cu bucatari medaliati!
Nu e de mirare ca luni am fost cam nervos si iritat...cum naiba sa nu fii...dupa asa un fucking de bine...sa vii la "berou"...sa mai si muncesti...
Ma relaxez cu Morcheeba...care e divina...pluteste sub apa ca bucatile mele de peste din holashli...si canta si gustos de bine...
vineri, 16 iulie 2010
Ziua 120 De la cefe late la India si inapoi la fruncea tarii
 |
“India” a Bollywood Telenovela |
De miercuri mă tot decolez și aterizez, de-mi crescură aripioare...
Săptămâna asta a fost să se năzărească un tur ciudat. Sofia și Timișoara.
Cum să le combin cel mai bine, în timpul cel mai scurt și cu costuri minime?
De săptămâna trecută am tot cerut oferte de zboruri combinate sau separate, căci cu mașina de bună seamă nu aveam cum să acopăr distantele repejor.
Primi cea mai 'eftină combinație...București-Sofia-Viena-Timișoara-București...la vreo 800 de euro. Să tot te duci la Miami cu banii ăștia...
Și atunci am găsit altă soluție...București-Sofia-București...și București-Timișoara-București. Am ieșit la jumătate de pret...Buuuun...băiat dăștept ce sunt.
Mă auto-umplu de admirație uneori...
Așa că, miercuri cu zborul de dimineață decolai spre vecinii noștri de la "parter"..
Avion mic, suplu și rapid. E un ATR cu elice, echivalentul lui AN24 ce zbura pe vremuri pe cursele interne. E ca la bungee jumping. Simți tot. Orice gol de aer, orice viraj, orice adiere de vânt. Senzații tari. Oricând subiect de documentar "Dezastre în aer".
Serviciul la bord obișnuit. De obicei Tarom-ul are stewardese faine. Doar una era. Cealaltă, un cașalot cu părul scurt, îți dădea o profundă stare de disconfort când își fâlfâia dorsalul pe culoarul îngust la avionului. Încotro se ducea, aveai impresia că jucăria de avion se lasă pe partea aia...ba în față, ba în spate. Bine ca zborul e doar de 45 de minute.
Sofia e un oraș nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Unele străzi au asfalt de pe vremea lui Jivkov, trotuare cu găuri și gropi. Lumea e cenușie și tristă. Iar femeile?...hmmm...la degetul mic al fetelor noastre. Urâte, îmbrăcate prost, dar mândre nevoie mare. Au un aer din ală, de dive. Au priviri strâmbe și oligofrenice, calcă apăsat, cu atenție să nu cadă în vreo gaură de canal. Excepțiile mereu confirmă regula. Evident, nimeni nu vorbește nimic în afară de bulgăreste și maxim rusește. Engleza pentru ei, cum e chineza pentru noi.
Whatever...cu cine mă vad eu acolo...ne intelegem bine...așa că nu prea contează.
Ce e foarte bine la Sofia este geografia...Localizată între munți, are o climă excelentă. Nici prea caniculă, nici prea ger...ca să nu zic că n-au avut cutremur niciodată. Din punctul ăsta de vedere e mult peste București - târgul pierdut printre ciulinii Bărăganului.
Am tras la hotel BudaPest.
Wow...la câte mașini cu plăcuțe românești erau în parcare, ar fi trebuit să-i zică BucaRest...În fine.
Managerul hotelului, care a avut amabilitatea să mă întâmpine, mi-a zis că de nuș' câți ani e hotelul n-avuseră niciun client din Ungaria. Normal, ce să caute ungurii la Sofia?
Hotel de 3 stele oficial. După experiența și motfturile mele pot să-i dau 4 stele lejer. Servicii impecabile. Toata lumea vorbește engleza sau franceză, toți zâmbesc și sunt la dispoziția clientului în orice moment. Recomand cu căldura oricui merge în capitala Bulgariei - hotel BudaPest.
Cina am luat-o la un restaurant tradițional...salată bulgarească...vită la plită încinsă...miel cu legume și niște tarte cu dulceață...hmmmm... Totul udat cu bere Zagorka, la fel de bună ca Ursus-ul nostru.
Scurt și cuprinzător...Joi dis de dimineață am decolat înapoi spre casă.
Ca și la dus, avionul jucarie plin, de români evident. Gălăgioși, veseli, hăhăiți...
Nu mai era cașalotul cu părul scurt ci două sirene. Șoldul rotund, glezna subțire...mersu' legănatu'....totul pentru bună portanță a aparatului de zbor.
Mașina o lăsasem în parcarea aeroportului. Prețul parcării? Jumătate din biletul zborului.
Am avut timp să-mi rezolv și câteva mici treburi, inclusiv să merg la frizer. După tunsoare intru la un magazin de cartier să iau o pâine.
Tuns, frezat, șamponat, ferchezuit. Prăvălia goală, doar vănzătoarea și o clientă. Două doamne ce băteau bine spre 50 și ceva de ani.
Când mă vede, vânzătoarea exclamă..."Auuu...ce semănați cu....(n-am reținut numele) din India!!"..."Nu-i așa dragă?" zise adresându-se clientei...Clienta, o cucoană roșcata și boită cu tone de ruj și fond de ten, mă măsură din priviri cu un aer expert..." Da, zice, El e...aceiași alură"..,
Eu confuzat..." Ce e India?"..." Aaaa...săriră amandouă să mă lămurească, e o telenovelă superbă"..."Pe ce canal?" întrebai eu interesat, curios să-mi descopăr tizul.."Pe Acasă", ciripiră în cor. "Diseară la 11, puteti să vă uitați"
"India? mormăi eu...arăt eu a indian? "....Nuuuuuuuuuu...actorul e brazilian...e alb..."
India cu actori brazilieni...mda...ceață totală...
Am zâmbit...și amândouă icniră în același timp..." Auuuu...zâmbește la fel"..."Ai văzut fată? Are același zâmbet!"...
Aiiii...ce bine mă simții! Din privirile lor pofticioase se observa că la cam plăcea de brazilian. Pentru un minut cât am luat pâinea și-am schimbat replicile...m-am simtit vedetă...
Tre' să mă uit diseară la serial...să mă identific...
Cele două domnițe, mă făcură să mă simt celebru. O fi de la tunsoare?
Seara am decolat spre Timișoara.
Avion mai mare...Airbus...stewardesele ca niște căprioare. Zbor lin și aterizare unt pe pâine.
Desi nu prea zbor des cu Tarom-ul, trebuie să recunosc: cei mai cei dintre piloți, cele mai faine zboruri. Mi-am adus aminte de colegii lor de la Malev...ce diferență!!...cu Tarom-ul nu se zboară, se plutește...
Am ratat "India" de la ora 11, căci m-am înglodat în niște spriț-uri adânci, bune și serioase.
E bine aici în Câmpia de Vest. Chiar daca e mai cald ca în București...și muuuuuuuult mai fierbinte decat la Sofia...E bine.
Ma simt în frunce...și plutesc.
Am adormit pe acordurile din "India", nelămurit.
Cine o fi actorul ăla brazilian, așa de norocos să semene cu mine?
marți, 13 iulie 2010
Ziua 117 Masina de spalat
Pindica si-a cumparat masina de spalat. Nu mai venise de mult sa-si clateasca bikineii la Ariston-ul conjugal, ranita in orgoliu de faptul ca i-am luat in mod brutal cheile de la casa. De fapt cheile au fost aruncate pe canapea, urmata de o iesire triumfala, glorioasa si intzepata.
Pauza...chiar ma gandeam...foloseste chiloteii de doua ori?...camasutele doua zile la rand?...ar fi imposibil...de neimaginat. Whatever...
Sambata imi intorceam lenea, cand pe stanga, cand pe dreapta...imprastiat ca o beshnitza pe canapea. Mai sugeam cate un gin de vara cu tonic, gheata si lamaie...si ma uitam la niste bursuci parosi pe Wild...Ma intrerupse telefonu'...Pindica...ha...ce-o vrea?
N-am raspuns din prima...sa vada ca-s ocupat. Dupa vreo ora, dupa ce ma lamurisem bine cu bursucii, cine sunt ei si ce vor, am sunat inapoi.
"Auzi?...zice...n-ai o canitza din aia care se da cu detergent pentru masina de spalat?"
"Am...de ce?"
"Pai, zice, mi-am luat masina, am montat-o in bucatarie sub blat si nu e loc sa bag detergentul in sertaras. Ma gandeam ca o canitza din aia ma ajuta".
"Ok...treci si ia-o...sunt acasa"
"Aaaa...nu pot...ca tre' sa fac scurgerea si sa montez un T pentru chiuveta"...
Hait...sa vezi ca de fapt ma sunase pentru T nu pentru canitza...M-am facut ca nu ma prind..
"Pai dupa ce termini...poti sa treci sa iei canitza"...susurai eu cu o voce lesinata...
"Nu stiu cand termin...ca ma chinui de vreo 2 ore sa fixez T-ul la scurgerea din perete..."
Nu m-am abtinut si am intrebat-o...
"Pai unde ti-e fuckeru' viitor sot sa te ajute?"...Ahhh...ce am tintit-o...m-am umplut de satisfactie...
S-a facut ca nu aude si a continuat:
"Teava de la scurgerea din perete e prea mica...si cacatu' asta de T are un manson de cauciuc si nu intra. Daca bag mansonu' pe teava sau pe T intra...dar impreuna, de-al dracu' nu vrea"
"Nasoala situatie...ce sa zic?"...mi-am dat eu cu parerea...Cheama si tu un instalator"
"Cine vine sambata dupa amiaza?" icni ea cu o voce cazuta, exprimand neputinta..
"Pai cheama luni, atunci"...
"Luni?...am tona de rufe de spalat..Poate nu tii minte...mi-ai luat cheia si n-am putut sa vin sa mai spal la tine"
Ce tupeu!...in loc s-o dreaga si sa ma roage sa vin s-o ajut, tot ea cu reprosurile.
"Ai sunat tu si am zis eu sa nu vii?"...ce legatura are cheia cu venitul?.Vii cand sunt acasa si totul e ok. De exemplu vino acum cu tona de rufe".
"Unde sa car muntele de boarfe?"...vocea era si mai cazuta. A schimbat solfegiu repede...cu o voce de rugaciune la altar..."Nu mai bine vii tu sa ma ajuti?" Si ca sa nu primeasca vreun refuz obraznic a continuat repede " Daca vii, iti fac spaghetti cu carne si sos din ala care-ti place...". Hmmm...tentatia era mare... Eram cam rupt in doua de foame...iar pastele alea chiar erau specialitatea ei...maximul din ce putea gati vreodata..
Excitat deja de miros de carnita tocata si sos...i-am raspuns afirmativ.
Parca eram bursucul cel lenes de la televizor care-si misca "cadavrul" lesinat de amorteala cand simte miros de mancarica.
Am rezolvat chestiunea cu T-ul, aplicand niste banda adeziva in loc de manson si s-a potrivit.
N-a fost mare scofala.
Am primit in schimb spaghetele promise...cu carnita si sosul aferent.
A fost o afacere cinstita bazata pe respect "reciporc" si incununata doar de succes(e)(uri).
Adica masina avea scurgerea de rigoare, iar stomacul meu era hranit corespunzator.
M-am dus acasa fericit si m-am uitat la semifinala Germania _Uruguay plin de satisfactie.
Nu are de ce sa mai vina sa spele aici. E minunat!
Pauza...chiar ma gandeam...foloseste chiloteii de doua ori?...camasutele doua zile la rand?...ar fi imposibil...de neimaginat. Whatever...
Sambata imi intorceam lenea, cand pe stanga, cand pe dreapta...imprastiat ca o beshnitza pe canapea. Mai sugeam cate un gin de vara cu tonic, gheata si lamaie...si ma uitam la niste bursuci parosi pe Wild...Ma intrerupse telefonu'...Pindica...ha...ce-o vrea?
N-am raspuns din prima...sa vada ca-s ocupat. Dupa vreo ora, dupa ce ma lamurisem bine cu bursucii, cine sunt ei si ce vor, am sunat inapoi.
"Auzi?...zice...n-ai o canitza din aia care se da cu detergent pentru masina de spalat?"
"Am...de ce?"
"Pai, zice, mi-am luat masina, am montat-o in bucatarie sub blat si nu e loc sa bag detergentul in sertaras. Ma gandeam ca o canitza din aia ma ajuta".
"Ok...treci si ia-o...sunt acasa"
"Aaaa...nu pot...ca tre' sa fac scurgerea si sa montez un T pentru chiuveta"...
Hait...sa vezi ca de fapt ma sunase pentru T nu pentru canitza...M-am facut ca nu ma prind..
"Pai dupa ce termini...poti sa treci sa iei canitza"...susurai eu cu o voce lesinata...
"Nu stiu cand termin...ca ma chinui de vreo 2 ore sa fixez T-ul la scurgerea din perete..."
Nu m-am abtinut si am intrebat-o...
"Pai unde ti-e fuckeru' viitor sot sa te ajute?"...Ahhh...ce am tintit-o...m-am umplut de satisfactie...
S-a facut ca nu aude si a continuat:
"Teava de la scurgerea din perete e prea mica...si cacatu' asta de T are un manson de cauciuc si nu intra. Daca bag mansonu' pe teava sau pe T intra...dar impreuna, de-al dracu' nu vrea"
"Nasoala situatie...ce sa zic?"...mi-am dat eu cu parerea...Cheama si tu un instalator"
"Cine vine sambata dupa amiaza?" icni ea cu o voce cazuta, exprimand neputinta..
"Pai cheama luni, atunci"...
"Luni?...am tona de rufe de spalat..Poate nu tii minte...mi-ai luat cheia si n-am putut sa vin sa mai spal la tine"
Ce tupeu!...in loc s-o dreaga si sa ma roage sa vin s-o ajut, tot ea cu reprosurile.
"Ai sunat tu si am zis eu sa nu vii?"...ce legatura are cheia cu venitul?.Vii cand sunt acasa si totul e ok. De exemplu vino acum cu tona de rufe".
"Unde sa car muntele de boarfe?"...vocea era si mai cazuta. A schimbat solfegiu repede...cu o voce de rugaciune la altar..."Nu mai bine vii tu sa ma ajuti?" Si ca sa nu primeasca vreun refuz obraznic a continuat repede " Daca vii, iti fac spaghetti cu carne si sos din ala care-ti place...". Hmmm...tentatia era mare... Eram cam rupt in doua de foame...iar pastele alea chiar erau specialitatea ei...maximul din ce putea gati vreodata..
Excitat deja de miros de carnita tocata si sos...i-am raspuns afirmativ.
Parca eram bursucul cel lenes de la televizor care-si misca "cadavrul" lesinat de amorteala cand simte miros de mancarica.
Am rezolvat chestiunea cu T-ul, aplicand niste banda adeziva in loc de manson si s-a potrivit.
N-a fost mare scofala.
Am primit in schimb spaghetele promise...cu carnita si sosul aferent.
A fost o afacere cinstita bazata pe respect "reciporc" si incununata doar de succes(e)(uri).
Adica masina avea scurgerea de rigoare, iar stomacul meu era hranit corespunzator.
M-am dus acasa fericit si m-am uitat la semifinala Germania _Uruguay plin de satisfactie.
Nu are de ce sa mai vina sa spele aici. E minunat!
miercuri, 7 iulie 2010
Ziua 111 Caprioarele de la Registrul Comertului si Biserica Normala...
Plaja fuse si se duse...Sambata seara ma grabi sa iau cale intoarsa, sa nu ma prinda aglomeratia de pe sosea.
Nu-mi place sa stau undeva la munte sau la mare duminica, decat daca ma intorc lunea.
Te trezesti dimineata...duminica adica...prost dispus ca trebuie sa te intorci acasa...toata ziua e pierduta...si apoi dupa amiaza...brusc..dupa ceas..toti se pornesc spre Bucuresti. Urmeaza sportul national...statul in coloana la Sinaia sau pe la Valu' lui Traian, dupa caz. In coloana se desavarseste spiritul national autohton. Smecherilor cu Q7 sau X5 le iau foc bucile pe scaun si n-au rabdare...merg pe contrasens...se baga...ies diferite degete pe geam...urlete..injuraturi...nu de multe ori batai in toata regula...Asta-i weekend-ul bucuresteanului obisnuit. Vinerea, la dus, transpira de nervi, sambata pauza, duminica nervi de transpiratie, la intors...
In concluzie, nu servesc experiente extreme...
Azi am fost la Registrul Comertului pentru oaresce acte. In 2 minute am aflat unde erau caprioarele si cerbii...Nu la playa din Mamaia, ci la Registru...m-am umplut de uimire. Raportul caprioare-balene sau guvizi-dromaderi era net in favoarea primilor...
Cat am stat si am asteptat, am tot privit la lume. Am incercat pe cat posibil sa fiu subiectiv si sa dezbrac din priviri indivizii pana la nivel de slip si sutien, astfel incat analiza situatiei sa fie cat mai aproape de adevar.
Ce de decoltee!...ce de pulpite si glezne de revista!...ce solduri arcuite!...ce pectorali si bicepsi!...ce funduletze apetisante!...Greu de imaginat...
Cozile si asteptarile la acest fel de oficii de stat ajuta imaginatia sa zburde cu voiosie...
Deci...clar..groso modo...balenii sunt la mare la soare...(adica bugetarii grasi cum zicea un inalt oficial nu de mult)...iar capriorii muncesc din greu ( adica slabanogii de la privat...care ii tin pe grasii aia in carca...cum zicea acelasi oficial)... Are dreptate...se vede cu ochiul liber...
Pentru ca asteptarea tindea sa dureze...am iesit la colt la o cafeluta si o tigarica...
Langa mine, la masutza alaturata, o doamna de vreo 35 de ani...cu fata de vreo 12 anisori...asteptau niste stampile de la o pravalie apropiata si beau cate un suc...
"Ce biserica o fi asta, mami?"
"O biserica ortodoxa" raspunse mami fara se sa intoarca, privind fix ecranul telefonului mobil.
In spate trona biserica Sfintii Constantin si Elena din Piata Muncii...
"Noi ce suntem?"
"Ortodocsi, draga"
Fata se uita pierduta la cladire...
"Adica e biserica de-a noastra, nu? Una normala..."
M-a pufnit rasul...pe mami nu...
S-a apucat sa-i explice fetii ca toate bisericile sunt normale, nu doar cea ortodoxa...
"Pai atunci hai sa ne mutam si noi la altii sa vedem cum e..."
"Nu se poate draga, suntem botezati ortodocsi...nu merge sa ne mutam asa cu una cu doua..."
" Pai si nu ne putem boteza din nou?...la altii..??"
Mami tot butona telefonul scriind un sms...Problemele copilului erau intr-adevar capitale.. Incerca sa para calma si sa-i explice...ca daca ne-am nascut asa, apai asa murim...
" Dar de ce e obligatoriu sa murim la fel...?? de ce sa nu murim altfel?"...
Mami se uita brusc la ceas si intrerupse brutal marile dileme ale fiicei...
" Gata...hai sa mergem ca-s gata stampilele"...
Ma trezii si eu din film si ma pornii dupa acte...sa vad daca-s gata.
Nu-mi place sa stau undeva la munte sau la mare duminica, decat daca ma intorc lunea.
Te trezesti dimineata...duminica adica...prost dispus ca trebuie sa te intorci acasa...toata ziua e pierduta...si apoi dupa amiaza...brusc..dupa ceas..toti se pornesc spre Bucuresti. Urmeaza sportul national...statul in coloana la Sinaia sau pe la Valu' lui Traian, dupa caz. In coloana se desavarseste spiritul national autohton. Smecherilor cu Q7 sau X5 le iau foc bucile pe scaun si n-au rabdare...merg pe contrasens...se baga...ies diferite degete pe geam...urlete..injuraturi...nu de multe ori batai in toata regula...Asta-i weekend-ul bucuresteanului obisnuit. Vinerea, la dus, transpira de nervi, sambata pauza, duminica nervi de transpiratie, la intors...
In concluzie, nu servesc experiente extreme...
Azi am fost la Registrul Comertului pentru oaresce acte. In 2 minute am aflat unde erau caprioarele si cerbii...Nu la playa din Mamaia, ci la Registru...m-am umplut de uimire. Raportul caprioare-balene sau guvizi-dromaderi era net in favoarea primilor...
Cat am stat si am asteptat, am tot privit la lume. Am incercat pe cat posibil sa fiu subiectiv si sa dezbrac din priviri indivizii pana la nivel de slip si sutien, astfel incat analiza situatiei sa fie cat mai aproape de adevar.
Ce de decoltee!...ce de pulpite si glezne de revista!...ce solduri arcuite!...ce pectorali si bicepsi!...ce funduletze apetisante!...Greu de imaginat...
Cozile si asteptarile la acest fel de oficii de stat ajuta imaginatia sa zburde cu voiosie...
Deci...clar..groso modo...balenii sunt la mare la soare...(adica bugetarii grasi cum zicea un inalt oficial nu de mult)...iar capriorii muncesc din greu ( adica slabanogii de la privat...care ii tin pe grasii aia in carca...cum zicea acelasi oficial)... Are dreptate...se vede cu ochiul liber...
Pentru ca asteptarea tindea sa dureze...am iesit la colt la o cafeluta si o tigarica...
Langa mine, la masutza alaturata, o doamna de vreo 35 de ani...cu fata de vreo 12 anisori...asteptau niste stampile de la o pravalie apropiata si beau cate un suc...
"Ce biserica o fi asta, mami?"
"O biserica ortodoxa" raspunse mami fara se sa intoarca, privind fix ecranul telefonului mobil.
In spate trona biserica Sfintii Constantin si Elena din Piata Muncii...
"Noi ce suntem?"
"Ortodocsi, draga"
Fata se uita pierduta la cladire...
"Adica e biserica de-a noastra, nu? Una normala..."
M-a pufnit rasul...pe mami nu...
S-a apucat sa-i explice fetii ca toate bisericile sunt normale, nu doar cea ortodoxa...
"Pai atunci hai sa ne mutam si noi la altii sa vedem cum e..."
"Nu se poate draga, suntem botezati ortodocsi...nu merge sa ne mutam asa cu una cu doua..."
" Pai si nu ne putem boteza din nou?...la altii..??"
Mami tot butona telefonul scriind un sms...Problemele copilului erau intr-adevar capitale.. Incerca sa para calma si sa-i explice...ca daca ne-am nascut asa, apai asa murim...
" Dar de ce e obligatoriu sa murim la fel...?? de ce sa nu murim altfel?"...
Mami se uita brusc la ceas si intrerupse brutal marile dileme ale fiicei...
" Gata...hai sa mergem ca-s gata stampilele"...
Ma trezii si eu din film si ma pornii dupa acte...sa vad daca-s gata.
luni, 5 iulie 2010
Ziua 109 Vamos a La Playa! La Mamaia...
Joia trecută am ajuns cu treburi urgente și importante la Constanța.
O deplasare simplă dar robustă de doar 2 zile. Așa se anunță.
Cum ar zice Birlic: "aaaa, doar o gaură de spriț"...
Rezervare la hotelul Oxford.
Gurile rele zic că ar aparține primarului. Cum care primar? Un șmecher din București ce și-a perfectionat obrăznicia la Constanța: paradisul proastelor maniere.
La o primă vizionare a meniului de la hotel se constată ușor că prețurile sunt duble față de cârciumile din capitală. Adică o ceafă de porc bate spre 28 de lei, o ciorbică vreo 15, etc.
La ăștia TVA-ul mereu a baleiat spre 80-90%. Nu e nicio surpriză. Deviza este atâta timp cât fraierii care ajung la noi mai și mănâncă, de ce să nu-i prostim de tot!!
Să trecem peste. Ambianța litorală e mult mai profundă ca să ne împiedicăm de mici amănunte.
Mi-am rezolvat treburile cele urgente și importante degrabă. Briza mării mă chema. Degeaba, o ploaie nesătula se porni pe după amiază, că-mi amorțiră toate dorințele.
Vineri m-am mutat în Mamaia.
Dacă tot eram în zonă și dacă tot niște "preteni" erau în vacanță cu plozi și neveste, de ce să nu vedem meciurile împreună?
Bună idee, bună organizare!
Destinație: Hotel Tomis, locație: înainte de Iaki la o aruncătură de alee, pe dreapta.
Pe drum, desigur prima neplăcere: plata taxei de barieră.
N-ar fi așa un mare deranj dacă toată lumea ar plăti. Mașinile cu număr de Constanța trec la pas prin barierele deschise, pe gratis, că na' cine să-i mai voteze?
În schimb, celelalte autoturisme, din tot restul patriei trebuie să oprească, să se scobească de mărunt și să decarteze: 3 lei o intrare, 4 lei multiple intrări în 24 de ore, nu mai știu ce 12 lei și 250 lei tot sezonul.
Bună treabă!...Cum ar fi să punem și noi barieră la Voluntari și taxă de șmechereală doar pentru mașinile de Constanța? 5 lei o intrare, 10 lei intrări multiple și 500 de lei tot sezonul?
Că noi ăștia din Bucuresti suntem curve mai scumpe, nu?
Mda, dau 4 lei pentru că vreau intrări multiple. Să simt ceva.
După nici 50 de metri două autoturisme cu număr de CT rulau în paralel, fiecare pe banda ei. Se puteau vedea niște brațe bronzate rău cum ies pe geam.
Prima dată am crezut ca sunt prieteni și se salută la viteza de 10 de km pe oră.
În spatele lor, coadă luuuungă de mașini căci n-aveai cum să-i depășești.
A doua impresie, destul de rapidă, a fost complet diferită. Băștinașii nu se salutau, se înjurau. Ieșeau capete pe geam, se scuipau și aruncau cu diferite obiecte invitându-se care pe care să oprească și să se înfrunte în stil dobrogean.
Frumos! Vii la mare și deja te umpli de uimire în cîteva minute.Și totul doar cu 4 lei.
Hotel Tomis, 250 lei camera pe noapte cu mic dejun și sezlong inclus pe plajă. Buuun!
Normal ca aveau camere libere, că nu-i plin. Normal că nu-s reduceri, că mai bine stau cu ele goale decat să ademenească clienți noi.
Dar nu-i bai, o noapte ce mai contează!
Bine ca e fain înăuntru. N-arată chiar rău. Cam ca un hotel de 25 de euro la greci sau la bulgari. Cu all inclusive, evident.
Până să ajung la șezlongul de pe plajă inclus în preț, iar s-a pornit ploaia. Torențial!!
Așa că am așteptat meciurile la interior, însoțiți de un chardonnay de Segarcea numa' mmmmmmbuuuuuuun. Torențial de bun. Ca ploicica.
Între meciuri, șezând blând la bar, am avut prilejul să privesc peisajele interioare ce mi se derulau.
În general turiștii sunt tineri, cupluri, cu cel puțin o odraslă. Până aici totul bine. Doar că perechile astea depășesc orice imaginație de dimensiuni și kilograme pe centimetru pătrat.
Ori ea era balenă și el guvid, ori el elefant și ea căprioară, ori amândoi ca rinocerii.
Lipsa hainelor dezvăluie în profunzime forme și linii greu de imaginat chiar și de un pictor suprarealist.
Parcă eram la un carnaval XXXL. La naiba!, cred că slăbănogii n-au bani să vină la mare. Altă explicație logică nu găsesc. Sau nu mai există slăbături.
În fine, după un recital de cefe groase, gușe, burți enorme și posterioare cât un teren de tenis, mi-am revenit privind niște băieți ceva mai supli care alergau o minge de mama focului.
A doua zi pe plajă, dacă nu prindeai loc în primele două rânduri de șezlonguri, nu se vedea marea de burți și funduri excesiv de bombate în toate direcțiile.
Spectacolul plajei e mirifizolobolant.
Eternele țigănci cu floricele se strecurau abil printre mamuți și hipopotami, strigând de zor: "Floricica de la mare
Face bine între picioare,
Apropie șoldul
Și îndreaptă glezna"
N-au găsit, carevasăzică, altă rimă...
Sau:
"Nu dați banii pe prostii
Luați porumbu' la copii!"
Din când în când acosta la mal faimosul vaporaș "Victoria".
Un nene gras cu bronz natur țipa în megafon:
"Veniți la o croazieră de 20 de minute în largul mării. Doar 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru copii, gratis pentru copiii până în 3 ani. Victoria merge cu 1200 metri pe secundăăăăăă...să nu depășească unda sonicăăăăăă... O plimbare în largul mării face plămânii copiilor ca un pepeneeee..."
N-am înțeles rima cu pepenele și plămânii, dar am apreciat textul cu unda sonică.
Ce bucurie!!! Ce desfătare...!!!...
Soare, cald, briză, oameni, vaporașe, elicoptere, porumb fiert, floricele, zmeură, scoici de ocean, nămol, iarăși oameni. Relaxare totală. Mmmmbineee!...
Toată lumea se ocupă cu câte ceva. Râde, bea bere, mănâncă chestii, joacă table sau cărți, citește sau face baie, se scarmănă între dinți, flatulează, râgâie, grohăie. Nimeni nu șede.
Doar o domnișorică, la două rânduri mai în față, stătea.
Era tristă.
Destul de măricică să fie plictisită de vacanța cu babacii, cu gândul departe, probabil la iubitu' din orașul de baștină, care-o fi ăla.
Nu făcea nimic. Stătea bolândă cu moaca bosumflată. Era tristă...
Mi-a adus aminte de celebra poezie: " Sunt tristă"
"Sunt tristă...
Mi-a intrat nisip în pi...
Și sunt mică și nu pot
Să bag mâna pân'la cot,
Ca să scot nisipu' tot"
Bacovian!
M-am bucurat de mare. De marea noastră. Nu fusesem demult și ce frumos e!!
Haide la plajă! Uită de belele! Le iau valurile oricum. Nimic nu este permanent.
Vamos a La Playa!
Ohhh, ce-o mai țopăiam pe când eram fecior de leică.
Frigeau tălpile la Ring în Costinești.
miercuri, 30 iunie 2010
Ziua 104 TVA-ul si Libidoul
Ca Pindica se marita se pare ca e un lucru la fel de cert cum e cresterea TVA-ului de maine.
Cum o sa faca treaba asta in septembrie, ramane de vazut, tinand seama ca tribunalele sunt in vacanta...whatever...
Traim vremuri tulburi si al naibii de umede. Inundatii, case luate de viituri, oameni morti sau evacuati. Adevarate tragedii...drame cumplite intamplate aproape de noi.
In Bucuresti nu-s inundatii, lumea are alte probleme. Cum sa navaleasca la Carrefour sa-si indese frigiderul cu cefe de porc la 19% TVA...ca si cum mare economie se mai poate face...
Dimineata la cafea am vazut imagini emotionante din Suceava si Neamt cu oameni plangand ca si-au pierdut bruma de avere si un inger de baietel cu lacrimi in ochi, nu mai mare de 5 ani, cum se ruga la Dumnezeu sa opreasca potopul.
Probabil ca la aceeasi ora cu reportajul..adica ieri pe dupa amiaza...potopul de aceeasi romani navaleau disperati la Carrefour...Atacul frontal la supermarket-uri a venit ca o viitura naprasnica pustiind rafturile de borcane, conserve si halci de carnuri cu slana si sorici.
Doua imagini contrastante...puhoiul de ape si oameni disperati...puhoiul de oameni si oameni disperati...disperati sa-si digere foamea la doar 19% TVA.
Spicuiesc din Evenimentul Zilei:
"Mulţi clienţi au mers la cumpărături pentru a-şi face stocuri de alimente, detergenţi sau cosmetice. Chiar dacă nu aveau nevoie să le cumpere, au decis să facă o "investiţie", de teamă că preţurile vor exploda de mâine.
'Carnea o punem în congelator, făina şi uleiul în cămară. Cine ştie cât ne vor cere pe ele de mâine? Să vedeţi ce va fi în piaţă, unde nu-i controlează nimeni', mărturişeşte Elena D., din Bucureşti. Femeia are 55 de ani şi îşi aminteşte cu frică de anii '90, când preţurile creşteau precum "Făt Frumos": se teme că nu va mai avea bani de pâine sau pentru a-şi plăti factura la lumină."
Imi apare in gand ingerul de baietel cu lacrimi in ochi si tanti Elena D., amandoi cu fricile si disperarile lor. Unul se gandea la Dumnezeu, celalalt la propriul intestin gros asigurat cu ceva provizii cateva zile.
Destine si drame diferite, dar si asemanatoare...
Si ma gandeam eu aseara, in timp ce ma uitam la meci cu ginu' in nari...care o fi impactul cresterii TVA-ului cu 5% asupra libidoului romanilor disperati, cu drame diferite, dar atat de asemanatoare...probabil un impact devastator, asemeni unei viituri naprasnice...
Ar trebui neaparat ca un Institut de cercetari, cu specialisti bugetari ai caror salarii vor fi la randul lor reduse cu 25%, sa studieze acest foarte important impact. Ce efecte vor aparea si cum vom lupta pentru stoparea scaderii secretiei hormonale la femei, ce poate duce neintarziat la tulburari hipoactive a dorintei sexuale si in acelasi timp la problemele disfunctiei erectile la barbati ce poate duce neintarziat la chestiuni tot hipoactive.
Ar trebui ca acest Institut de cercetari sa deseneze grafice, sa compuna formule matematice si sa traga degraba concluziile de rigoare.
Cum va afecta TVA-ul de 24% libidoul poporului roman?
Pana cand vom afla rezultatele...raman cu imaginea ingerului de baietel cu lacrimi in ochi..si in acelasi timp mi-o imaginez pe coana Elena D. din Bucuresti...cum va mesteca satisfacuta cotlete si pulpe cu TVA de 19%, timp in care noi ceilalti vom ciuguli fasole cu TVA de 24%.
Mi-o imaginez pe aceeasi doamna Leni, cu libidoul afectat,...cum se va scobi intre dinti dupa resturile din cotlete...cum le va pune la congelator...si cum le va mesteca din nou si-n luna august...cand noi deja vom fi morti de foame.
Cum o sa faca treaba asta in septembrie, ramane de vazut, tinand seama ca tribunalele sunt in vacanta...whatever...
Traim vremuri tulburi si al naibii de umede. Inundatii, case luate de viituri, oameni morti sau evacuati. Adevarate tragedii...drame cumplite intamplate aproape de noi.
In Bucuresti nu-s inundatii, lumea are alte probleme. Cum sa navaleasca la Carrefour sa-si indese frigiderul cu cefe de porc la 19% TVA...ca si cum mare economie se mai poate face...
Dimineata la cafea am vazut imagini emotionante din Suceava si Neamt cu oameni plangand ca si-au pierdut bruma de avere si un inger de baietel cu lacrimi in ochi, nu mai mare de 5 ani, cum se ruga la Dumnezeu sa opreasca potopul.
Probabil ca la aceeasi ora cu reportajul..adica ieri pe dupa amiaza...potopul de aceeasi romani navaleau disperati la Carrefour...Atacul frontal la supermarket-uri a venit ca o viitura naprasnica pustiind rafturile de borcane, conserve si halci de carnuri cu slana si sorici.
Doua imagini contrastante...puhoiul de ape si oameni disperati...puhoiul de oameni si oameni disperati...disperati sa-si digere foamea la doar 19% TVA.
Spicuiesc din Evenimentul Zilei:
"Mulţi clienţi au mers la cumpărături pentru a-şi face stocuri de alimente, detergenţi sau cosmetice. Chiar dacă nu aveau nevoie să le cumpere, au decis să facă o "investiţie", de teamă că preţurile vor exploda de mâine.
'Carnea o punem în congelator, făina şi uleiul în cămară. Cine ştie cât ne vor cere pe ele de mâine? Să vedeţi ce va fi în piaţă, unde nu-i controlează nimeni', mărturişeşte Elena D., din Bucureşti. Femeia are 55 de ani şi îşi aminteşte cu frică de anii '90, când preţurile creşteau precum "Făt Frumos": se teme că nu va mai avea bani de pâine sau pentru a-şi plăti factura la lumină."
Imi apare in gand ingerul de baietel cu lacrimi in ochi si tanti Elena D., amandoi cu fricile si disperarile lor. Unul se gandea la Dumnezeu, celalalt la propriul intestin gros asigurat cu ceva provizii cateva zile.
Destine si drame diferite, dar si asemanatoare...
Si ma gandeam eu aseara, in timp ce ma uitam la meci cu ginu' in nari...care o fi impactul cresterii TVA-ului cu 5% asupra libidoului romanilor disperati, cu drame diferite, dar atat de asemanatoare...probabil un impact devastator, asemeni unei viituri naprasnice...
Ar trebui neaparat ca un Institut de cercetari, cu specialisti bugetari ai caror salarii vor fi la randul lor reduse cu 25%, sa studieze acest foarte important impact. Ce efecte vor aparea si cum vom lupta pentru stoparea scaderii secretiei hormonale la femei, ce poate duce neintarziat la tulburari hipoactive a dorintei sexuale si in acelasi timp la problemele disfunctiei erectile la barbati ce poate duce neintarziat la chestiuni tot hipoactive.
Ar trebui ca acest Institut de cercetari sa deseneze grafice, sa compuna formule matematice si sa traga degraba concluziile de rigoare.
Cum va afecta TVA-ul de 24% libidoul poporului roman?
Pana cand vom afla rezultatele...raman cu imaginea ingerului de baietel cu lacrimi in ochi..si in acelasi timp mi-o imaginez pe coana Elena D. din Bucuresti...cum va mesteca satisfacuta cotlete si pulpe cu TVA de 19%, timp in care noi ceilalti vom ciuguli fasole cu TVA de 24%.
Mi-o imaginez pe aceeasi doamna Leni, cu libidoul afectat,...cum se va scobi intre dinti dupa resturile din cotlete...cum le va pune la congelator...si cum le va mesteca din nou si-n luna august...cand noi deja vom fi morti de foame.
miercuri, 23 iunie 2010
Ziua 97 Dansul Sanzienelor...
In noaptea asta... o sa intru in hora Sanzienelor...naluca o sa ma duca acolo...o astept sa-mi bata la geam.
In noaptea asta...o sa-mi dansez Sanzienele...iar ele ma vor saruta, ma vor mangaia si ma vor umple cu dragostea lor...
In noaptea asta...o sa-mi imbratisez visele, tainele, dorul, dragostea si voi pluti cu ele in dansul Sanzienelor...si ma voi ferici cu iubirea si gingasia lor...
In noaptea asta sunt invitat la petrecerea zanelor mele...Sanzienele...ma vor primi in dansul lor...si ma voi ferici...ma vor ferici...pentru ca stiu...ele ma iubesc...
E noaptea lor...a Sanzienelor...
Du-te Soare,
Vino Luna - Sanzienele imbuna...
In noaptea asta...o sa-mi dansez Sanzienele...iar ele ma vor saruta, ma vor mangaia si ma vor umple cu dragostea lor...
In noaptea asta...o sa-mi imbratisez visele, tainele, dorul, dragostea si voi pluti cu ele in dansul Sanzienelor...si ma voi ferici cu iubirea si gingasia lor...
In noaptea asta sunt invitat la petrecerea zanelor mele...Sanzienele...ma vor primi in dansul lor...si ma voi ferici...ma vor ferici...pentru ca stiu...ele ma iubesc...
E noaptea lor...a Sanzienelor...
Du-te Soare,
Vino Luna - Sanzienele imbuna...
marți, 22 iunie 2010
Ziua 96 Nevasta-mea Se Marita
Ieri a fost una din acele zile de luni departe de week end. Adica sambata si duminica de dinainte parca-ar fi fost cu un an in urma. Mda...
Am ajuns mai devreme sa prind meciul Chile-Elvetia.
Aparu si Pindica cu un telefon inainte. Nu mai vine neanuntata de frica sa nu ma prinda ca stiu sa fac vreo ciorba si sa moara de suparare ca ma descurc si singur.
Aparu falfaindu-si bikineii ca pe niste steaguri vikinge. Parea epuizata, incercanata, topita...dupa cursurile de peste week end. Eu banuiam ca de la prea mult sex. Avea carnea lasata pe ea...pufoasa...ca dupa niste reprize prelungite de tango prin asternuturi reci de matase.
Eu, autist, ma uitam la meci. Ea, titirez, sorta rufele, ture spre masina de spalat, inspectii severe la padurea de ghivece, observatii negative...whatever.
Incepu sa-mi povesteasca iar despre ce vraji a mai facut sefa ei...trebuia sa urmeze vreo juma de ora de turuiala, complet neinteresanta...Chile tocmai baga un gol...meciul se anunta incins...si ca sa-i tai elanul aruncai o vorba asa, la freza, fara sa-mi iau ochii de pe ecran:
"Auzi, nu ma intereseaza ce mai face, ce mai zice si ce ma gandeste sefa ta. Da? Doar cand te intorci acasa...poate o sa analizez optiunea sa-ti ascult aceste povesti eterne si cu final asteptat".
Am simtit un icnet furios dupa acest cutit infipt adanc in latura masculina a egoul-ui ei.
"Da?...Tin sa te anunt ca n-o sa mai vin acasa niciodata...ia-ti acest gand, daca mai ai sperante...obisnuieste-te fara mine. Sper sa-mi iau masina de spalat cat mai repede si sa nu mai calc pe aici...bla..bla...bla..." Nu se oprea...Elvetia tocmai ce avu o ratare...incins meci...buuun..
Si fara s-o mai intreb nimic continua la relanti pe aceeasi tema...pana cand...dupa o respiratie adanca, isi inghiti aerul si rasufla apoi..." Oricum ma marit in toamna asa ca ia-ti orice gand"..."Te mariti?...cum asa?...cu cine?"...eu cu ochii in televizor....totul parandu-mi-se o gluma..." Da...ma marit...cu un barbat". "Aha...pai si cum faci? E legal? O sa fi o bigama"...zisei mustacind relaxat, atent la un ofsaid la limita..." O sa rezolv si asta...o sa-ti trimit actele din timp"...Parca vocea nu mai suna a gluma...
Erau doua variante...ori s-a ofticat ca n-am lasat-o sa abereze iar de sefa si a pornit un atac la baioneta... ori chiar asa cum a zis si a ales momentul asta sa-mi serveasca stirea sub forma de Breaking News.
N-am citit-o...dar parca mi se paru ca vorbeste serios. Reusi sa ma faca sa intorc privirea de la meci...
"Si?... faci nunta?", ea " Nuuuu, in cerc restrans..." si enumera ce neamuri ar veni..." Aha deci...aveai un fucker mai de mult...ca nu te mariti cu unul pe care-l stii de 2-3 luni...si tu tipai la mine ca am amante in toate judetele patriei...ba chiar si peste hotare...unde ar fi norocu' asta?"..."Nu e treaba ta...ce si cum..."
"Pai daca e adevarat ce spui...ia lasa tu cheile frumusel ca n-ai nevoie de masina de spalat de aici si spala-ti lucrurile la fostul fucker viitor consort".
Punct ochit-punct lovit...S-a ridicat...a aruncat cheile pe canapea...si a iesit, ca de obicei, la fel de triumfatoare pe usa. Ma gandeam ca o sa ranjeasca si o sa mai faca o tura la masina de spalat, dar reactiona ca si cum ar fi spus adevarul...sau naiba stie ce mai alearga prin sinapsele ei.
N-am iesit dupa ea...n-am sunat-o.
Doar i-am pus la uscat bikineii si maieutzele in timp ce mi-o imaginam la primarie cum spune DA.
Nevasta te-as intreba...ce faci dupa "moartea" mea?...am deschis un spritz...si m-am uitat la Spania - Honduras.
Am ajuns mai devreme sa prind meciul Chile-Elvetia.
Aparu si Pindica cu un telefon inainte. Nu mai vine neanuntata de frica sa nu ma prinda ca stiu sa fac vreo ciorba si sa moara de suparare ca ma descurc si singur.
Aparu falfaindu-si bikineii ca pe niste steaguri vikinge. Parea epuizata, incercanata, topita...dupa cursurile de peste week end. Eu banuiam ca de la prea mult sex. Avea carnea lasata pe ea...pufoasa...ca dupa niste reprize prelungite de tango prin asternuturi reci de matase.
Eu, autist, ma uitam la meci. Ea, titirez, sorta rufele, ture spre masina de spalat, inspectii severe la padurea de ghivece, observatii negative...whatever.
Incepu sa-mi povesteasca iar despre ce vraji a mai facut sefa ei...trebuia sa urmeze vreo juma de ora de turuiala, complet neinteresanta...Chile tocmai baga un gol...meciul se anunta incins...si ca sa-i tai elanul aruncai o vorba asa, la freza, fara sa-mi iau ochii de pe ecran:
"Auzi, nu ma intereseaza ce mai face, ce mai zice si ce ma gandeste sefa ta. Da? Doar cand te intorci acasa...poate o sa analizez optiunea sa-ti ascult aceste povesti eterne si cu final asteptat".
Am simtit un icnet furios dupa acest cutit infipt adanc in latura masculina a egoul-ui ei.
"Da?...Tin sa te anunt ca n-o sa mai vin acasa niciodata...ia-ti acest gand, daca mai ai sperante...obisnuieste-te fara mine. Sper sa-mi iau masina de spalat cat mai repede si sa nu mai calc pe aici...bla..bla...bla..." Nu se oprea...Elvetia tocmai ce avu o ratare...incins meci...buuun..
Si fara s-o mai intreb nimic continua la relanti pe aceeasi tema...pana cand...dupa o respiratie adanca, isi inghiti aerul si rasufla apoi..." Oricum ma marit in toamna asa ca ia-ti orice gand"..."Te mariti?...cum asa?...cu cine?"...eu cu ochii in televizor....totul parandu-mi-se o gluma..." Da...ma marit...cu un barbat". "Aha...pai si cum faci? E legal? O sa fi o bigama"...zisei mustacind relaxat, atent la un ofsaid la limita..." O sa rezolv si asta...o sa-ti trimit actele din timp"...Parca vocea nu mai suna a gluma...
Erau doua variante...ori s-a ofticat ca n-am lasat-o sa abereze iar de sefa si a pornit un atac la baioneta... ori chiar asa cum a zis si a ales momentul asta sa-mi serveasca stirea sub forma de Breaking News.
N-am citit-o...dar parca mi se paru ca vorbeste serios. Reusi sa ma faca sa intorc privirea de la meci...
"Si?... faci nunta?", ea " Nuuuu, in cerc restrans..." si enumera ce neamuri ar veni..." Aha deci...aveai un fucker mai de mult...ca nu te mariti cu unul pe care-l stii de 2-3 luni...si tu tipai la mine ca am amante in toate judetele patriei...ba chiar si peste hotare...unde ar fi norocu' asta?"..."Nu e treaba ta...ce si cum..."
"Pai daca e adevarat ce spui...ia lasa tu cheile frumusel ca n-ai nevoie de masina de spalat de aici si spala-ti lucrurile la fostul fucker viitor consort".
Punct ochit-punct lovit...S-a ridicat...a aruncat cheile pe canapea...si a iesit, ca de obicei, la fel de triumfatoare pe usa. Ma gandeam ca o sa ranjeasca si o sa mai faca o tura la masina de spalat, dar reactiona ca si cum ar fi spus adevarul...sau naiba stie ce mai alearga prin sinapsele ei.
N-am iesit dupa ea...n-am sunat-o.
Doar i-am pus la uscat bikineii si maieutzele in timp ce mi-o imaginam la primarie cum spune DA.
Nevasta te-as intreba...ce faci dupa "moartea" mea?...am deschis un spritz...si m-am uitat la Spania - Honduras.
vineri, 18 iunie 2010
Ziua 92 Mintea unui bărbat cu imaginație bolnavă
.jpg!Blog.jpg) |
| Rene Magritte - Viol (1934) |
Mă prelinsei înapoi din hai huiereala de pe Câmpia de Vest...păstrându-mi fierbințelea pentru București.
N-am scris nimic, căci nimic nu era de scris.
Câmpia de Vest e la locul ei, Arad-ul și Timișoara se desfășoară semețe în continuare, ca două bastioane falnice a unei porți de ieșire și mai putin de intrare.
Deva cu a ei cetate, gemea sub aburii abulici a ploii de după caniculă, Sibiul era deja umezit de apa ce curgea ușor dinspre sus...iar orașul meu era deja udat de potop.
Ce era de scris? Doar că am adus fierbințeala Câmpiei de Vest la București...
Am primit și mesaje...de la "sunt nevoită să te șterg dintre prietenii mei....nu-mi trimiți nimic, dar nici măcar atâta bunăvoință nu ai în tine ca să accepți commurile mele....te crezi buricul pământului....adio"....până la..."Uite, m-am gândit la tine și as vrea să-ți doresc noapte bună și vise plăcute!Te pup..."...Legea acțiunii și reacțiunii, sau cum ar zice Birlic "a compensării" funcționează de minune...Și ce bine ma simt!
Aseară Pindica a venit cu niște bikinei și maieuțe la clătit și rostogolit în mașină...
Mi-a adus o carte...cumparată de pe net.."Ia-o și tu și citește...eu-s șocată!"...
O carte subțirică, "Mintea unui bărbat divorțat" de un anume Adrian Sahr.
Inițial a scris pe facebook, a adunat acolo peste 3000 de fani, apoi a tipărit cartea și-o vinde prin ebook. După cum se vede...cu succes.
Pindica părea tulburată de subiect. Am răsfoit-o de față cu ea. Textul e plin de cuvinte des întâlnite cu grafitti pe toate zidurile patriei.
N-a zăbovit mult...s-a învârtit ca un titirez...apoi plecă cu același aer triumfător, doar nițel tulburat de mintea acelui bărbat cu imaginație bolnavă...
Pe net am găsit suficiente referințe la această "operă".
Misiunea scrierii sale se pare că e: "Cea mai sinceră mărturie despre demonii și misiunea de a fi bărbat, cu bune și rele, dar mai ales cu riscurile pe care le implică dragostea cînd nu te lași călcat în picioare în numele iubirii pentru o femeie."
Câte ceva din această "cea mai sinceră mărturie" găsiți aici:
http://ko-kr.facebook.com/notes/mintea-unui-barbat-divortat/fragment-din-mintea-unui-barbat-divortat/202489031938
Amănunte, picanterii și alte abordări ale acestei minți se află din cuprinsul romanului. Se poate comanda pe net. Nu stiu cât costă...whatever...
E bine scrisă, cu nerv, te prinde...Mi-a luat o oră și ceva s-o parcurg...N-am fost nici șocat, nici tulburat...
Doar că m-am gândit la Pindica și la tulburările ei...
Am rămas doar nedumerit, căci această "cea mai sinceră mărturie" se constituie sigur într-o mărturie veritabilă. Noi ăștilalți...bărbați...de fapt gândim la fel. Dar n-avem curajul s-o spunem...s-a gândit nea' Sahr ăsta să le traducă la domnițe care e și ce e în mintea noastră...de divorțati, însurați, burlaci, părăsiți...părăsitori...și ce-o mai fi...
Și câtă audiență are...peste 3000 de fani. Eu abia dacă adun vreo 600, deși nu fac "mărturii sincere" ci doar vorbe de "amețit" și "vrăjit" doamne și domnișoare. Uneori și domni. Domnițele vor sinceritate. Sunt asa de invidios...și ofticat...!!...
Omu' ăsta nu plânge după nevastă...ci se bucură de milioanele de femei care îi sunt la dispozitie. Nu e rău deloc.
E tare...are "pula băț"...ceea ce desigur îi adună femeile, niște simple obiecte însuflețite, roi la picioarele sale. Se culcă cu oricine...minoră, preoteasă, șefă, nevastă de amic...toate îl sug cu pasiunea singurului penis, tip catarg, adevărat din istoria fiecăreia.
O să scriu un protest. Sunt revoltat. Această "cea mai sinceră mărturisire" poate să și-o bage în al său găoz. E doar "mărturia" lui, proprie și personală. Îl privește doar pe el.
Fetelor!...NU ESTE ADEVĂRAT!!!...tipul are doar o imaginație bolnavă. Totul s-a petrecut doar în visele sale, precis e impotent. Dar scrie bine...cei al lui, e al lui...
Cartea se termină cu..."Cred că am o beautiful mind"...adică are niște sinapse scurt circuitate, pe undeva în părțile esentiale.
O să merg în Piață, îmi voi găsi loc printre pensionarii care răcnesc la reducerea de pensii și poate îi conving să mi se alăture la protest...N-o să fie greu.
Până atunci, că tot vine Aerosmith, cea mai potrivită cântare la sminteala bărbatuluisupermisoginopedofil, dependent de trei masturbări pe zi, ar fi doar Crazy...
Hmmm...ce prozaică e fierbințeala mea!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)