Ziua 131 Preumblari...

N-a fost o saptamana usoara, dar nici din aia apasatoare...
M-am preumblat prin tara, cand pe stanga, cand pe dreapta, de se adunara o mie saptesute de kilometri...uite asa...dintr-un foc...

Martea trecuta am luat drumul Moldovei...si am innoptat la Suceava - dulce oras al Bucovinei.
Hotel Bucovina, corect, ok, dar cam gol. Orasul e plin de mamici plimband carucioare pe trotuare sau prin parcuri. Masini de masini...lume bogata prin zona...liniste, atmosfera suava si domoala.
Seara, niste domni bastinasi, in numar de doi, m-au dus la terasa Padrino - cica se mananca bine.
" E isha aproapi...mierjam pi jos...uiti coliea"...Ce indragostit sunt de graiul moldovenesc!...de oameni...de aroma locului. Bucovina, de fiecare data, mi-a daruit liniste si relaxare...
Nu era cazul acum...caci fiind in delegatie, n-aveam timp sa trag pe nari mirosul spiritului manastiresc si duhovnicesc din zona.
Am degustat o ciorba radauteana - un fel de ciorba de burta, dar din pui si un platou impartit in trei cu diverse gratarele si legume. Totul udat cu niscai bere...nu multa, atata cat sa pice ghinishor..In concluzie, Padrino e o carciuma ok, doar chelneritele sunt cam zapacite, nu prea stiu cum sa serveasca, uita de comenzi, etc...dar de ce sa fiu acum carcotas?...a fost ok.
Dimineata am luat-o la trap alert, caci aveam mai multe de facut. Am plecat din Cetatea de Scaun luand drumul Iesilor...prin Falticeni, Pascani, Tg Frumos.
Iasi-ul este alt oras de suflet pentru mine. Multe amintiri frumoase, prieteni buni, chefuri in Tudor in studentie...fain. Se vedea cu ochiul liber ca e vacanta studentilor - orasul mai liber, fete frumoase mai putine, sau mai putin vizibile la ora aia.
Am tot zabovit pana spre dupa amiaza. A doua zi trebuia sa fiu la Tg Mures...asa ca m-am grabit sa ajung unde oi ajunge seara aia...dar lumina sa fie.
Am ales traseul prin Piatra Neamt - Cheile Bicazului. Nu fusesem de mult, iar vremea ma indemna la drumetie. Planuisem sa innoptez la Gheorghieni unde stiam eu un hotel cu restaurant super fain si elegant.
Dar m-am oprit la Lacul Rosu la hotelul cu acelasi nume. Nu-i mai bine sa respir nitel aer de munte o noapte? Zis si facut...
Am trecut prin Cheile Bicazului...drumul partial rupt de ape...se circula pe anumite portiuni doar pe o banda. Negustorii de papushele, palarii si alte kitch-uri isi inchideau tarabele...nu prea era lume...doar stancile semetze pazeau trecatoarea stramta, aplecate usor si cu cheile in mana...e deschis...poti trece....calea spre secuime e libera.
Tzara se topea in calduri...la Lacul Rosu seara temperatura scazuse spre 9-10 grade. Nu aveam decat tricouri sau camasi cu maneca scurta. Restaurantul e separat de hotel, asa ca plimbarea de seara s-a rezumat la doar atat. Era prea racoare pentru mai mult, cu ce aveam pe mine.
Ca sa fiu in ton cu zona, am gustat o supa secuiana de gaina cu taitei de casa...o minunatie...
Serviul impecabil...chelnerul avea o alura de cel putin ministru de externe. Impecabil, la papion, inalt, cu o voce placuta si fara pic de accent unguresc. Foarte prezentabil, amabil si dragut. A meritat bacsisul cu prisosinta.
Joi dimineata am coborat pe drumul Gheorghienilor, apoi spre Sovata si Tg Mures.
De la Mures am luat-o spre Tarnaveni-Blaj-Alba Iulia-Vintu de Jos-Deva-Lugoj-Timisoara.
De la Timisoara m-am intors acasa prin Caransebes-Hateg-Petrosani ( cu popas la Hotelul Rusu din Parang) - Lainici (cu popas la manastirea de acolo)-Tg Jiu-Rm. Valcea- Pitesti si acasa.

Fuse o preumblare indestulatoare...cu multe peripetii...prea multe sa fie povestite. Poate doar profilul soferului de Logan sa-l deapan...e de poveste. Candva...

Ziua 124 Holashli, India si Morcheeba

Tocmai ce ma uitai la faimosul serial India...sa vad cine e norocosul care seamana cu mine...cred ca detergentul Ariel din reclamele lungi si dese...mai degraba...Whatever...

Ieri m-am intors de la Timisoara...cu aterizare tot pe Otopeni...totul fu bine...chiar fucking de bine...sa ma exprim asa...
Ce inseamna fucking de bine?...Hmmm...ar fi multe de spus...dar as da un exemplu..
Sambata am vizitat frumosul oras Szeged...prin care trec destul de des in periplurile mele..Daaa, trec, nu prea ma opresc insa...Scopul deplasarii a fost o vizita la un faimos restaurant "Fehertoi Halaszcsarda es Panzio"...adica si cu pensiune. Nu ne interesa pensiunea...ci o faimoasa ciorba de peste mixta, prezenta pe absolut toate mesele.
Parcarea plinaaa...mese full...suna bine. Seful unitatii, dl. Sandor Fenes - Maestru in arta culinara - medialiat Venesz...ohoo...suna gustos...
Meniu in lb romana, ospatarul vorbea romaneste nitel...ciorba la poz. 094 Vegyes halaszle adica pe romaneste holashli...
E servita intr-o oala maricica...o portie...costa doar 2150 de forinti...dar trebuie sa fi un adevarat elefant sa poti manca singur toata portia. Asa ca, cunoscatorii o impart in doua portii de bun simt...
Ce sa zic...e o ciorba mixta de peste...cu somn, pastrav, crap, salau,somon, etc...cu un gust...ohhhhhhhhhh...Doamne...cu un gust divin de mmmmmmmmmmmmmmmmmbun. Nu pot sa descriu...dar vin oameni de la Timisoara si Arad...adica 100 de km pentru o portie doar.
O minunatie...Plus ca painea de pe langa ciorba, e paine...nu cerealele reciclate de la noi...
Dupa 1/2 portie de holashli...un om normal ca mine...adica un guvid...nu poate sa se bucure decat de o cafea si o bere-doua.
Am vazut in schimb tatal elefantilor. Un nene, ungur, mai mult rotund decat inalt si cu o privire decisa...Era la o masa alaturata, singur cu o galeata de holashli in fatza... A balbotat destul de repejor...ma uitam deja uimit sa vad daca tipu' o sa crape...Cand am vazut ca-i aduce cea de-a doua galeata de ciorba...sa-mi stea inima si berea pe gatlej... A pompat repede si a doua galeata impreuna cu vreun kil de paine...Am zis ca se opreste...Parea destul de obosit...si terminat dupa lupta dificila cu galetile la dublu. A comandat si felul doi...un castron urias cu nu conteaza ce...pe care l-a excavat...ceva mai incet, e adevarat, dar a lins tot...Imi venea sa vomit uitandu-ma la acel animal cat putea sa bage in el.
La alta masa, o pereche care ciripea romaneste...si-a comandat cea mai mare portie posibila. Am identificat-o dupa meniu.. La poz.098 Gratar pentru 2 persoane (n. red. in realitate pentru 6 persoane lejer) in farfurie de lemn. Ce contine aceasta grandioasa pozitie din meniu?
Asa...deci..file de crap la gratar cu sos de ciuperci, file de salau a la Orly, jumari de crap, file de somn la gratar cu usturoi si 2 buc. de salau intreg, totul asezonat cu un munte de pogacele de cartofi...Doamne...au ras tot...nu prea au vorbit...caci aveau gurile ocupate...
De fapt carciuma asta minunata ( cica categ a 2 a cum scria in meniu...cum naiba o fi categ a 1 a??? )...nu e un loc de socializare...adica sa vii cu "pretenii" sa mananci ceva, bei un suc, stai la povesti...nuuuu...e un loc in care se vine...te asezi la masa...studiezi lista imensa de bunatati...pana bei o apa...n-apuci sa vorbesti...caci vine haleala...si daca vine ce am vazut eu prin prejurul mesei, la vecini...n-ai cum sa socializezi...te pui pe mancat, balbotat, pompat, excavat, diguit, betonat, etc...alta sansa nu e. E o carciuma in care e multa liniste...toata lumea mananca...nu vorbeste.
Nota 10 cu felicitari pentru gazdele de pe malul Maros-ului...a nu se rata destinatia. Se ajunge foarte usor...cum se iese din Szeged spre autostrada spre Budapesta...la sensul giratoriu, se face dreapta...spre Kiskelek (soseaua nationala spre Budapesta), inca vreo 300 de metri si pe dreapta e holashloiul asta minunat de gustos.
Informatii suplimentare pe www.fehertoihalaszcsarda.hu

Pe drumul de intoarcere...la 30 de km de Timisoara, in comuna Sandra, avem si noi un loc dragutz, unde gurile rele care mai pot inca mesteca ceva dupa holashli...zic ca s-ar manca foarte bine. Am pus ochii doar pe o supa de fazan cu taitei de casa (14.50 lei), pe care o voi verifica cu incredere data viitoare cand trec. Locul se numeste Schwabenhaus...adica casa svabului...are si site...www.schwabenhaus.ro
De incercat si locul asta...merita. Ce usor devii balen in carciumi din astea...cu bucatari medaliati!
Nu e de mirare ca luni am fost cam nervos si iritat...cum naiba sa nu fii...dupa asa un fucking de bine...sa vii la "berou"...sa mai si muncesti...
Ma relaxez cu Morcheeba...care e divina...pluteste sub apa ca bucatile mele de peste din holashli...si canta si gustos de bine...

Ziua 120 De la cefe late la India si inapoi la fruncea tarii

                                                                    “India” a Bollywood Telenovela

De miercuri mă tot decolez și aterizez, de-mi crescură aripioare...
Săptămâna asta a fost să se năzărească un tur ciudat. Sofia și Timișoara.
Cum să le combin cel mai bine, în timpul cel mai scurt și cu costuri minime?
De săptămâna trecută am tot cerut oferte de zboruri combinate sau separate, căci cu mașina de bună seamă nu aveam cum să acopăr distantele repejor.
Primi cea mai 'eftină combinație...București-Sofia-Viena-Timișoara-București...la vreo 800 de euro. Să tot te duci la Miami cu banii ăștia...
Și atunci am găsit altă soluție...București-Sofia-București...și București-Timișoara-București. Am ieșit la jumătate de pret...Buuuun...băiat dăștept ce sunt.
Mă auto-umplu de admirație uneori...

Așa că, miercuri cu zborul de dimineață decolai spre vecinii noștri de la "parter"..
Avion mic, suplu și rapid. E un ATR cu elice, echivalentul lui AN24 ce zbura pe vremuri pe cursele interne. E ca la bungee jumping. Simți tot. Orice gol de aer, orice viraj, orice adiere de vânt. Senzații tari. Oricând subiect de documentar "Dezastre în aer".
Serviciul la bord obișnuit. De obicei Tarom-ul are stewardese faine. Doar una era. Cealaltă, un cașalot cu părul scurt, îți dădea o profundă stare de disconfort când își fâlfâia dorsalul pe culoarul îngust la avionului. Încotro se ducea, aveai impresia că jucăria de avion se lasă pe partea aia...ba în față, ba în spate. Bine ca zborul e doar de 45 de minute.

Sofia e un oraș nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Unele străzi au asfalt de pe vremea lui Jivkov, trotuare cu găuri și gropi. Lumea e cenușie și tristă. Iar femeile?...hmmm...la degetul mic al fetelor noastre. Urâte, îmbrăcate prost, dar  mândre nevoie mare. Au un aer din ală, de dive. Au  priviri strâmbe și oligofrenice, calcă apăsat, cu atenție să nu cadă în vreo gaură de canal. Excepțiile mereu confirmă regula. Evident, nimeni nu vorbește nimic în afară de bulgăreste și maxim rusește. Engleza pentru ei, cum e chineza pentru noi.
Whatever...cu cine mă vad eu acolo...ne intelegem bine...așa că nu prea contează.
Ce e foarte bine la Sofia este geografia...Localizată între munți, are o climă excelentă. Nici prea caniculă, nici prea ger...ca să nu zic că n-au avut cutremur niciodată. Din punctul ăsta de vedere e mult peste București - târgul pierdut printre ciulinii Bărăganului.
Am tras la hotel BudaPest.
Wow...la câte mașini cu plăcuțe românești erau în parcare, ar fi trebuit să-i zică BucaRest...În fine.
Managerul hotelului, care a avut amabilitatea să mă întâmpine, mi-a zis că de nuș' câți ani e hotelul n-avuseră niciun client din Ungaria. Normal, ce să caute ungurii la Sofia?
Hotel de 3 stele oficial. După experiența și motfturile mele pot să-i dau 4 stele lejer. Servicii impecabile. Toata lumea vorbește engleza sau franceză, toți zâmbesc și sunt la dispoziția clientului în orice moment. Recomand cu căldura oricui merge în capitala Bulgariei - hotel BudaPest.
Cina am luat-o la un restaurant tradițional...salată bulgarească...vită la plită încinsă...miel cu legume și niște tarte cu dulceață...hmmmm... Totul udat cu bere Zagorka, la fel de bună ca Ursus-ul nostru.

Scurt și cuprinzător...Joi dis de dimineață am decolat înapoi spre casă.
Ca și la dus, avionul jucarie plin, de români evident. Gălăgioși, veseli, hăhăiți...
Nu mai era cașalotul cu părul scurt ci două sirene. Șoldul rotund, glezna subțire...mersu' legănatu'....totul pentru bună portanță a aparatului de zbor.

Mașina o lăsasem în parcarea aeroportului. Prețul parcării? Jumătate din biletul zborului.
Am avut timp să-mi rezolv și câteva mici treburi, inclusiv să merg la frizer. După tunsoare intru la un magazin de cartier să iau  o pâine.
Tuns, frezat, șamponat, ferchezuit. Prăvălia goală, doar vănzătoarea și o clientă. Două doamne ce băteau bine spre 50 și ceva de ani.
Când mă vede, vânzătoarea exclamă..."Auuu...ce semănați cu....(n-am reținut numele) din India!!"..."Nu-i așa dragă?" zise adresându-se clientei...Clienta, o cucoană roșcata și boită cu tone de ruj și fond de ten, mă măsură din priviri cu un aer expert..." Da, zice, El e...aceiași alură"..,
Eu confuzat..." Ce e India?"..." Aaaa...săriră amandouă să mă lămurească, e o telenovelă superbă"..."Pe ce canal?" întrebai eu interesat, curios să-mi descopăr tizul.."Pe Acasă", ciripiră în cor. "Diseară la 11, puteti să vă uitați"
"India? mormăi eu...arăt eu a indian? "....Nuuuuuuuuuu...actorul e brazilian...e alb..."
India cu actori brazilieni...mda...ceață totală...
Am zâmbit...și amândouă icniră în același timp..." Auuuu...zâmbește la fel"..."Ai văzut fată? Are același zâmbet!"...
Aiiii...ce bine mă simții! Din privirile lor pofticioase se observa că la cam plăcea de brazilian. Pentru un minut cât am luat pâinea și-am schimbat replicile...m-am simtit vedetă...
Tre' să mă uit diseară la serial...să mă identific...
Cele două domnițe, mă făcură să mă simt celebru. O fi de la tunsoare?

Seara am decolat spre Timișoara.
Avion mai mare...Airbus...stewardesele ca niște căprioare. Zbor lin și aterizare unt pe pâine.
Desi nu prea zbor des cu Tarom-ul, trebuie să recunosc: cei mai cei dintre piloți, cele mai faine zboruri. Mi-am adus aminte de colegii lor de la Malev...ce diferență!!...cu Tarom-ul nu se zboară, se plutește...

Am ratat "India" de la ora 11, căci m-am înglodat în niște spriț-uri adânci, bune și serioase.
E bine aici în Câmpia de Vest. Chiar daca e mai cald ca în București...și muuuuuuuult mai fierbinte decat la Sofia...E bine.
Ma simt în frunce...și plutesc.

Am adormit pe acordurile din "India", nelămurit.
Cine o fi actorul ăla brazilian, așa de norocos să semene cu mine?

Ziua 117 Masina de spalat

Pindica si-a cumparat masina de spalat. Nu mai venise de mult sa-si clateasca bikineii la Ariston-ul conjugal, ranita in orgoliu de faptul ca i-am luat in mod brutal cheile de la casa. De fapt cheile au fost aruncate pe canapea, urmata de o iesire triumfala, glorioasa si intzepata.
Pauza...chiar ma gandeam...foloseste chiloteii de doua ori?...camasutele doua zile la rand?...ar fi imposibil...de neimaginat. Whatever...

Sambata imi intorceam lenea, cand pe stanga, cand pe dreapta...imprastiat ca o beshnitza pe canapea. Mai sugeam cate un gin de vara cu tonic, gheata si lamaie...si ma uitam la niste bursuci parosi pe Wild...Ma intrerupse telefonu'...Pindica...ha...ce-o vrea?
N-am raspuns din prima...sa vada ca-s ocupat. Dupa vreo ora, dupa ce ma lamurisem bine cu bursucii, cine sunt ei si ce vor, am sunat inapoi.
"Auzi?...zice...n-ai o canitza din aia care se da cu detergent pentru masina de spalat?"
"Am...de ce?"
"Pai, zice, mi-am luat masina, am montat-o in bucatarie sub blat si nu e loc sa bag detergentul in sertaras. Ma gandeam ca o canitza din aia ma ajuta".
"Ok...treci si ia-o...sunt acasa"
"Aaaa...nu pot...ca tre' sa fac scurgerea si sa montez un T pentru chiuveta"...
Hait...sa vezi ca de fapt ma sunase pentru T nu pentru canitza...M-am facut ca nu ma prind..
"Pai dupa ce termini...poti sa treci sa iei canitza"...susurai eu cu o voce lesinata...
"Nu stiu cand termin...ca ma chinui de vreo 2 ore sa fixez T-ul la scurgerea din perete..."
Nu m-am abtinut si am intrebat-o...
"Pai unde ti-e fuckeru' viitor sot sa te ajute?"...Ahhh...ce am tintit-o...m-am umplut de satisfactie...
S-a facut ca nu aude si a continuat:
"Teava de la scurgerea din perete e prea mica...si cacatu' asta de T are un manson de cauciuc si nu intra. Daca bag mansonu' pe teava sau pe T intra...dar impreuna, de-al dracu' nu vrea"
"Nasoala situatie...ce sa zic?"...mi-am dat eu cu parerea...Cheama si tu un instalator"
"Cine vine sambata dupa amiaza?" icni ea cu o voce cazuta, exprimand neputinta..
"Pai cheama luni, atunci"...
"Luni?...am tona de rufe de spalat..Poate nu tii minte...mi-ai luat cheia si n-am putut sa vin sa mai spal la tine"
Ce tupeu!...in loc s-o dreaga si sa ma roage sa vin s-o ajut, tot ea cu reprosurile.
"Ai sunat tu si am zis eu sa nu vii?"...ce legatura are cheia cu venitul?.Vii cand sunt acasa si totul e ok. De exemplu vino acum cu tona de rufe".
"Unde sa car muntele de boarfe?"...vocea era si mai cazuta. A schimbat solfegiu repede...cu o voce de rugaciune la altar..."Nu mai bine vii tu sa ma ajuti?" Si ca sa nu primeasca vreun refuz obraznic a continuat repede " Daca vii, iti fac spaghetti cu carne si sos din ala care-ti place...". Hmmm...tentatia era mare... Eram cam rupt in doua de foame...iar pastele alea chiar erau specialitatea ei...maximul din ce putea gati vreodata..
Excitat deja de miros de carnita tocata si sos...i-am raspuns afirmativ.
Parca eram bursucul cel lenes de la televizor care-si misca "cadavrul" lesinat de amorteala cand simte miros de mancarica.
Am rezolvat chestiunea cu T-ul, aplicand niste banda adeziva in loc de manson si s-a potrivit.
N-a fost mare scofala.
Am primit in schimb spaghetele promise...cu carnita si sosul aferent.

A fost o afacere cinstita bazata pe respect "reciporc" si incununata doar de succes(e)(uri).
Adica masina avea scurgerea de rigoare, iar stomacul meu era hranit corespunzator.
M-am dus acasa fericit si m-am uitat la semifinala Germania _Uruguay plin de satisfactie.
Nu are de ce sa mai vina sa spele aici. E minunat!

Ziua 111 Caprioarele de la Registrul Comertului si Biserica Normala...

Plaja fuse si se duse...Sambata seara ma grabi sa iau cale intoarsa, sa nu ma prinda aglomeratia de pe sosea.
Nu-mi place sa stau undeva la munte sau la mare duminica, decat daca ma intorc lunea.
Te trezesti dimineata...duminica adica...prost dispus ca trebuie sa te intorci acasa...toata ziua e pierduta...si apoi dupa amiaza...brusc..dupa ceas..toti se pornesc spre Bucuresti. Urmeaza sportul national...statul in coloana la Sinaia sau pe la Valu' lui Traian, dupa caz. In coloana se desavarseste spiritul national autohton. Smecherilor cu Q7 sau X5 le iau foc bucile pe scaun si n-au rabdare...merg pe contrasens...se baga...ies diferite degete pe geam...urlete..injuraturi...nu de multe ori batai in toata regula...Asta-i weekend-ul bucuresteanului obisnuit. Vinerea, la dus, transpira de nervi, sambata pauza, duminica nervi de transpiratie, la intors...
In concluzie, nu servesc experiente extreme...

Azi am fost la Registrul Comertului pentru oaresce acte. In 2 minute am aflat unde erau caprioarele si cerbii...Nu la playa din Mamaia, ci la Registru...m-am umplut de uimire. Raportul caprioare-balene sau guvizi-dromaderi era net in favoarea primilor...
Cat am stat si am asteptat, am tot privit la lume. Am incercat pe cat posibil sa fiu subiectiv si sa dezbrac din priviri indivizii pana la nivel de slip si sutien, astfel incat analiza situatiei sa fie cat mai aproape de adevar.
Ce de decoltee!...ce de pulpite si glezne de revista!...ce solduri arcuite!...ce pectorali si bicepsi!...ce funduletze apetisante!...Greu de imaginat...
Cozile si asteptarile la acest fel de oficii de stat ajuta imaginatia sa zburde cu voiosie...
Deci...clar..groso modo...balenii sunt la mare la soare...(adica bugetarii grasi cum zicea un inalt oficial nu de mult)...iar capriorii muncesc din greu ( adica slabanogii de la privat...care ii tin pe grasii aia in carca...cum zicea acelasi oficial)... Are dreptate...se vede cu ochiul liber...

Pentru ca asteptarea tindea sa dureze...am iesit la colt la o cafeluta si o tigarica...
Langa mine, la masutza alaturata, o doamna de vreo 35 de ani...cu fata de vreo 12 anisori...asteptau niste stampile de la o pravalie apropiata si beau cate un suc...
"Ce biserica o fi asta, mami?"
"O biserica ortodoxa" raspunse mami fara se sa intoarca, privind fix ecranul telefonului mobil.
In spate trona biserica Sfintii Constantin si Elena din Piata Muncii...
"Noi ce suntem?"
"Ortodocsi, draga"
Fata se uita pierduta la cladire...
"Adica e biserica de-a noastra, nu? Una normala..."
M-a pufnit rasul...pe mami nu...
S-a apucat sa-i explice fetii ca toate bisericile sunt normale, nu doar cea ortodoxa...
"Pai atunci hai sa ne mutam si noi la altii sa vedem cum e..."
"Nu se poate draga, suntem botezati ortodocsi...nu merge sa ne mutam asa cu una cu doua..."
" Pai si nu ne putem boteza din nou?...la altii..??"
Mami tot butona telefonul scriind un sms...Problemele copilului erau intr-adevar capitale.. Incerca sa para calma si sa-i explice...ca daca ne-am nascut asa, apai asa murim...
" Dar de ce e obligatoriu sa murim la fel...?? de ce sa nu murim altfel?"...
Mami se uita brusc la ceas si intrerupse brutal marile dileme ale fiicei...
" Gata...hai sa mergem ca-s gata stampilele"...

Ma trezii si eu din film si ma pornii dupa acte...sa vad daca-s gata.

Ziua 109 Vamos a La Playa! La Mamaia...

Joia trecută am ajuns cu treburi urgente și importante la Constanța.
O deplasare simplă dar robustă de doar 2 zile. Așa se anunță.
Cum ar zice Birlic: "aaaa, doar o gaură de spriț"...

Rezervare la hotelul Oxford. 
Gurile rele zic că ar aparține primarului. Cum care primar? Un șmecher din București ce și-a perfectionat obrăznicia la Constanța: paradisul proastelor maniere.
La o primă vizionare a meniului de la hotel se constată ușor că prețurile sunt duble față de cârciumile din capitală. Adică o ceafă de porc bate spre 28 de lei, o ciorbică vreo 15, etc.
La ăștia TVA-ul mereu a baleiat spre 80-90%. Nu e nicio surpriză. Deviza este atâta timp cât fraierii care ajung la noi mai și mănâncă, de ce să nu-i prostim de tot!!

Să trecem peste. Ambianța litorală e mult mai profundă ca să ne împiedicăm de mici amănunte.

Mi-am rezolvat treburile cele urgente și importante degrabă. Briza mării mă chema. Degeaba, o ploaie nesătula se porni pe după amiază, că-mi amorțiră toate dorințele.

Vineri m-am mutat în Mamaia.
Dacă tot eram în zonă și dacă tot niște "preteni" erau în vacanță cu plozi și neveste, de ce să nu vedem meciurile împreună?
Bună idee, bună organizare!

Destinație: Hotel Tomis, locație: înainte de Iaki la o aruncătură de alee, pe dreapta.

Pe drum, desigur prima neplăcere: plata taxei de barieră.
N-ar fi așa un mare deranj dacă toată lumea ar plăti. Mașinile cu număr de Constanța trec la pas prin barierele deschise, pe gratis, că na' cine să-i mai voteze?
În schimb, celelalte autoturisme, din tot restul patriei trebuie să oprească, să se scobească de mărunt și să decarteze: 3 lei o intrare, 4 lei multiple intrări în 24 de ore, nu mai știu ce 12 lei și 250 lei tot sezonul.
Bună treabă!...Cum ar fi să punem și noi barieră la Voluntari și taxă de șmechereală doar pentru mașinile de Constanța?  5 lei o intrare, 10 lei intrări multiple și 500 de lei tot sezonul?
Că noi ăștia din Bucuresti suntem curve mai scumpe, nu?

Mda, dau 4 lei pentru că vreau intrări multiple. Să simt ceva.
După nici 50 de metri două autoturisme cu număr de CT rulau în paralel, fiecare pe banda ei. Se puteau vedea niște brațe bronzate rău cum ies pe geam.
Prima dată am crezut ca sunt prieteni și se salută la viteza de 10 de km pe oră.
În spatele lor, coadă luuuungă de mașini căci n-aveai cum să-i depășești.
A doua impresie, destul de rapidă, a fost complet diferită. Băștinașii nu se salutau, se înjurau. Ieșeau capete pe geam, se scuipau și aruncau cu diferite obiecte invitându-se care pe care să oprească și să se înfrunte în stil dobrogean.
Frumos! Vii la mare și deja te umpli de uimire în cîteva minute.Și totul doar cu 4 lei.

Hotel Tomis, 250 lei camera pe noapte cu mic dejun și sezlong inclus pe plajă. Buuun!
Normal ca aveau camere libere, că nu-i plin. Normal că nu-s reduceri, că mai bine stau cu ele goale decat să ademenească clienți noi.
Dar nu-i bai, o noapte ce mai contează!
Bine ca e fain înăuntru. N-arată chiar rău. Cam ca un hotel de 25 de euro la greci sau la bulgari. Cu all inclusive, evident.

Până să ajung la șezlongul de pe plajă inclus în preț, iar s-a pornit ploaia. Torențial!!
Așa că am așteptat meciurile la interior, însoțiți de un chardonnay de Segarcea numa' mmmmmmbuuuuuuun. Torențial de bun. Ca ploicica.

Între meciuri, șezând blând la bar, am avut prilejul să privesc peisajele interioare ce mi se derulau.
În general turiștii sunt tineri, cupluri, cu cel puțin o odraslă. Până aici totul bine. Doar că perechile astea depășesc orice imaginație de dimensiuni și kilograme pe centimetru pătrat.
Ori ea era balenă și el guvid, ori el elefant și ea căprioară, ori amândoi ca rinocerii.
Lipsa hainelor dezvăluie în profunzime forme și linii greu de imaginat chiar și de un pictor suprarealist.
Parcă eram la un carnaval XXXL. La naiba!, cred că slăbănogii n-au bani să vină la mare. Altă explicație logică nu găsesc. Sau nu mai există slăbături.

În fine, după un recital de cefe groase, gușe, burți enorme și posterioare cât un teren de tenis, mi-am revenit privind niște băieți ceva mai supli care alergau o minge de mama focului.

A doua zi pe plajă, dacă nu prindeai loc în primele două rânduri de șezlonguri, nu se vedea marea de burți și funduri excesiv de bombate în toate direcțiile.

Spectacolul plajei e mirifizolobolant.

Eternele țigănci cu floricele se strecurau abil printre mamuți și hipopotami, strigând de zor: "Floricica de la mare
Face bine între picioare,
Apropie șoldul
Și îndreaptă glezna"

N-au găsit, carevasăzică, altă rimă...

Sau:
 "Nu dați banii pe prostii
Luați porumbu' la copii!"

Din când în când acosta la mal faimosul vaporaș "Victoria".
Un nene gras cu bronz natur țipa în megafon:
"Veniți la o croazieră de 20 de minute în largul mării. Doar 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru copii, gratis pentru copiii până în 3 ani. Victoria merge cu 1200 metri pe secundăăăăăă...să nu depășească unda sonicăăăăăă... O plimbare în largul mării face plămânii copiilor ca un pepeneeee..."

N-am înțeles rima cu pepenele și plămânii, dar am apreciat textul cu unda sonică.

Ce bucurie!!! Ce desfătare...!!!...
Soare, cald, briză, oameni, vaporașe, elicoptere,  porumb fiert, floricele, zmeură, scoici de ocean, nămol, iarăși oameni. Relaxare totală. Mmmmbineee!... 

Toată lumea se ocupă cu câte ceva. Râde, bea bere, mănâncă chestii, joacă table sau cărți, citește sau face baie, se scarmănă între dinți, flatulează, râgâie, grohăie. Nimeni nu șede.

Doar o domnișorică, la două rânduri mai în față, stătea. 
Era tristă. 
Destul de măricică să fie plictisită de vacanța cu babacii, cu gândul departe, probabil la iubitu' din orașul de baștină, care-o fi ăla. 
Nu făcea nimic. Stătea bolândă cu moaca bosumflată. Era tristă...

Mi-a adus aminte de celebra poezie: " Sunt tristă"
"Sunt tristă...
Mi-a intrat nisip în pi...
Și sunt mică și nu pot
Să bag mâna pân'la cot,
Ca să scot nisipu' tot"

Bacovian!

M-am bucurat de mare. De marea noastră. Nu fusesem demult și ce frumos e!! 

Haide la plajă! Uită de belele! Le iau valurile oricum. Nimic nu este permanent.

Vamos a La Playa! 
Ohhh, ce-o mai țopăiam pe când eram fecior de leică. 
Frigeau tălpile la Ring în Costinești.