Ziua 104 TVA-ul si Libidoul

Ca Pindica se marita se pare ca e un lucru la fel de cert cum e cresterea TVA-ului de maine.
Cum o sa faca treaba asta in septembrie, ramane de vazut, tinand seama ca tribunalele sunt in vacanta...whatever...

Traim vremuri tulburi si al naibii de umede. Inundatii, case luate de viituri, oameni morti sau evacuati. Adevarate tragedii...drame cumplite intamplate aproape de noi.

In Bucuresti nu-s inundatii, lumea are alte probleme. Cum sa navaleasca la Carrefour sa-si indese frigiderul cu cefe de porc la 19% TVA...ca si cum mare economie se mai poate face...

Dimineata la cafea am vazut imagini emotionante din Suceava si Neamt cu oameni plangand ca si-au pierdut bruma de avere si un inger de baietel cu lacrimi in ochi, nu mai mare de 5 ani, cum se ruga la Dumnezeu sa opreasca potopul.
Probabil ca la aceeasi ora cu reportajul..adica ieri pe dupa amiaza...potopul de aceeasi romani navaleau disperati la Carrefour...Atacul frontal la supermarket-uri a venit ca o viitura naprasnica pustiind rafturile de borcane, conserve si halci de carnuri cu slana si sorici.
Doua imagini contrastante...puhoiul de ape si oameni disperati...puhoiul de oameni si oameni disperati...disperati sa-si digere foamea la doar 19% TVA.
Spicuiesc din Evenimentul Zilei:
"Mulţi clienţi au mers la cumpărături pentru a-şi face stocuri de alimente, detergenţi sau cosmetice. Chiar dacă nu aveau nevoie să le cumpere, au decis să facă o "investiţie", de teamă că preţurile vor exploda de mâine.
'Carnea o punem în congelator, făina şi uleiul în cămară. Cine ştie cât ne vor cere pe ele de mâine? Să vedeţi ce va fi în piaţă, unde nu-i controlează nimeni', mărturişeşte Elena D., din Bucureşti. Femeia are 55 de ani şi îşi aminteşte cu frică de anii '90, când preţurile creşteau precum "Făt Frumos": se teme că nu va mai avea bani de pâine sau pentru a-şi plăti factura la lumină."
Imi apare in gand ingerul de baietel cu lacrimi in ochi si tanti Elena D., amandoi cu fricile si disperarile lor. Unul se gandea la Dumnezeu, celalalt la propriul intestin gros asigurat cu ceva provizii cateva zile.
Destine si drame diferite, dar si asemanatoare...
Si ma gandeam eu aseara, in timp ce ma uitam la meci cu ginu' in nari...care o fi impactul cresterii TVA-ului cu 5% asupra libidoului romanilor disperati, cu drame diferite, dar atat de asemanatoare...probabil un impact devastator, asemeni unei viituri naprasnice...
Ar trebui neaparat ca un Institut de cercetari, cu specialisti bugetari ai caror salarii vor fi la randul lor reduse cu 25%, sa studieze acest foarte important impact. Ce efecte vor aparea si cum vom lupta pentru stoparea scaderii secretiei hormonale la femei, ce poate duce neintarziat la tulburari hipoactive a dorintei sexuale si in acelasi timp la problemele disfunctiei erectile la barbati ce poate duce neintarziat la chestiuni tot hipoactive.
Ar trebui ca acest Institut de cercetari sa deseneze grafice, sa compuna formule matematice si sa traga degraba concluziile de rigoare.
Cum va afecta TVA-ul de 24% libidoul poporului roman?
Pana cand vom afla rezultatele...raman cu imaginea ingerului de baietel cu lacrimi in ochi..si in acelasi timp mi-o imaginez pe coana Elena D. din Bucuresti...cum va mesteca satisfacuta cotlete si pulpe cu TVA de 19%, timp in care noi ceilalti vom ciuguli fasole cu TVA de 24%.
Mi-o imaginez pe aceeasi doamna Leni, cu libidoul afectat,...cum se va scobi intre dinti dupa resturile din cotlete...cum le va pune la congelator...si cum le va mesteca din nou si-n luna august...cand noi deja vom fi morti de foame.

Ziua 97 Dansul Sanzienelor...

In noaptea asta... o sa intru in hora Sanzienelor...naluca o sa ma duca acolo...o astept sa-mi bata la geam.

In noaptea asta...o sa-mi dansez Sanzienele...iar ele ma vor saruta, ma vor mangaia si ma vor umple cu dragostea lor...

In noaptea asta...o sa-mi imbratisez visele, tainele, dorul, dragostea si voi pluti cu ele in dansul Sanzienelor...si ma voi ferici cu iubirea si gingasia lor...

In noaptea asta sunt invitat la petrecerea zanelor mele...Sanzienele...ma vor primi in dansul lor...si ma voi ferici...ma vor ferici...pentru ca stiu...ele ma iubesc...

E noaptea lor...a Sanzienelor...

Du-te Soare,
Vino Luna - Sanzienele imbuna...

Ziua 96 Nevasta-mea Se Marita

Ieri a fost una din acele zile de luni departe de week end. Adica sambata si duminica de dinainte parca-ar fi fost cu un an in urma. Mda...

Am ajuns mai devreme sa prind meciul Chile-Elvetia.

Aparu si Pindica cu un telefon inainte. Nu mai vine neanuntata de frica sa nu ma prinda ca stiu sa fac vreo ciorba si sa moara de suparare ca ma descurc si singur.
Aparu falfaindu-si bikineii ca pe niste steaguri vikinge. Parea epuizata, incercanata, topita...dupa cursurile de peste week end. Eu banuiam ca de la prea mult sex. Avea carnea lasata pe ea...pufoasa...ca dupa niste reprize prelungite de tango prin asternuturi reci de matase.
Eu, autist, ma uitam la meci. Ea, titirez, sorta rufele, ture spre masina de spalat, inspectii severe la padurea de ghivece, observatii negative...whatever.
Incepu sa-mi povesteasca iar despre ce vraji a mai facut sefa ei...trebuia sa urmeze vreo juma de ora de turuiala, complet neinteresanta...Chile tocmai baga un gol...meciul se anunta incins...si ca sa-i tai elanul aruncai o vorba asa, la freza, fara sa-mi iau ochii de pe ecran:
"Auzi, nu ma intereseaza ce mai face, ce mai zice si ce ma gandeste sefa ta. Da? Doar cand te intorci acasa...poate o sa analizez optiunea sa-ti ascult aceste povesti eterne si cu final asteptat".
Am simtit un icnet furios dupa acest cutit infipt adanc in latura masculina a egoul-ui ei.
"Da?...Tin sa te anunt ca n-o sa mai vin acasa niciodata...ia-ti acest gand, daca mai ai sperante...obisnuieste-te fara mine. Sper sa-mi iau masina de spalat cat mai repede si sa nu mai calc pe aici...bla..bla...bla..." Nu se oprea...Elvetia tocmai ce avu o ratare...incins meci...buuun..
Si fara s-o mai intreb nimic continua la relanti pe aceeasi tema...pana cand...dupa o respiratie adanca, isi inghiti aerul si rasufla apoi..." Oricum ma marit in toamna asa ca ia-ti orice gand"..."Te mariti?...cum asa?...cu cine?"...eu cu ochii in televizor....totul parandu-mi-se o gluma..." Da...ma marit...cu un barbat". "Aha...pai si cum faci? E legal? O sa fi o bigama"...zisei mustacind relaxat, atent la un ofsaid la limita..." O sa rezolv si asta...o sa-ti trimit actele din timp"...Parca vocea nu mai suna a gluma...
Erau doua variante...ori s-a ofticat ca n-am lasat-o sa abereze iar de sefa si a pornit un atac la baioneta... ori chiar asa cum a zis si a ales momentul asta sa-mi serveasca stirea sub forma de Breaking News.
N-am citit-o...dar parca mi se paru ca vorbeste serios. Reusi sa ma faca sa intorc privirea de la meci...
"Si?... faci nunta?", ea " Nuuuu, in cerc restrans..." si enumera ce neamuri ar veni..." Aha deci...aveai un fucker mai de mult...ca nu te mariti cu unul pe care-l stii de 2-3 luni...si tu tipai la mine ca am amante in toate judetele patriei...ba chiar si peste hotare...unde ar fi norocu' asta?"..."Nu e treaba ta...ce si cum..."
"Pai daca e adevarat ce spui...ia lasa tu cheile frumusel ca n-ai nevoie de masina de spalat de aici si spala-ti lucrurile la fostul fucker viitor consort".
Punct ochit-punct lovit...S-a ridicat...a aruncat cheile pe canapea...si a iesit, ca de obicei, la fel de triumfatoare pe usa. Ma gandeam ca o sa ranjeasca si o sa mai faca o tura la masina de spalat, dar reactiona ca si cum ar fi spus adevarul...sau naiba stie ce mai alearga prin sinapsele ei.
N-am iesit dupa ea...n-am sunat-o.
Doar i-am pus la uscat bikineii si maieutzele in timp ce mi-o imaginam la primarie cum spune DA.
Nevasta te-as intreba...ce faci dupa "moartea" mea?...am deschis un spritz...si m-am uitat la Spania - Honduras.

Ziua 92 Mintea unui bărbat cu imaginație bolnavă

                               Rene Magritte - Viol (1934)

Mă prelinsei înapoi din hai huiereala de pe Câmpia de Vest...păstrându-mi fierbințelea pentru București.

N-am scris nimic, căci nimic nu era de scris.
Câmpia de Vest e la locul ei, Arad-ul și Timișoara se desfășoară semețe în continuare, ca două bastioane falnice a unei porți de ieșire și mai putin de intrare.
Deva cu a ei cetate, gemea sub aburii abulici a ploii de după caniculă, Sibiul era deja umezit de apa ce curgea ușor dinspre sus...iar orașul meu era deja udat de potop.
Ce era de scris? Doar că am adus fierbințeala Câmpiei de Vest la București...

Am primit și mesaje...de la "sunt nevoită să te șterg dintre prietenii mei....nu-mi trimiți nimic, dar nici măcar atâta bunăvoință nu ai în tine ca să accepți commurile mele....te crezi buricul pământului....adio"....până la..."Uite, m-am gândit la tine și as vrea să-ți doresc noapte bună și vise plăcute!Te pup..."...Legea acțiunii și reacțiunii, sau cum ar zice Birlic "a compensării" funcționează de minune...Și ce bine ma simt!

Aseară Pindica a venit cu niște bikinei și maieuțe la clătit și rostogolit în mașină...
Mi-a adus o carte...cumparată de pe net.."Ia-o și tu și citește...eu-s șocată!"...
O carte subțirică, "Mintea unui bărbat divorțat" de un anume Adrian Sahr.
Inițial a scris pe facebook, a adunat acolo peste 3000 de fani, apoi a tipărit cartea și-o vinde prin  ebook. După cum se vede...cu succes.
Pindica părea tulburată de subiect. Am răsfoit-o de față cu ea. Textul e plin de cuvinte des întâlnite cu grafitti pe toate zidurile patriei.
N-a zăbovit mult...s-a învârtit ca un titirez...apoi plecă cu același aer triumfător, doar nițel tulburat de mintea acelui bărbat cu imaginație bolnavă...
Pe net am găsit suficiente referințe la această "operă".
Misiunea scrierii sale se pare că e: "Cea mai sinceră mărturie despre demonii și misiunea de a fi bărbat, cu bune și rele, dar mai ales cu riscurile pe care le implică dragostea cînd nu te lași călcat în picioare în numele iubirii pentru o femeie."

Câte ceva din această "cea mai sinceră mărturie" găsiți aici:

http://ko-kr.facebook.com/notes/mintea-unui-barbat-divortat/fragment-din-mintea-unui-barbat-divortat/202489031938

Amănunte, picanterii și alte abordări ale acestei minți se află din cuprinsul romanului. Se poate comanda pe net. Nu stiu cât costă...whatever...

E bine scrisă, cu nerv, te prinde...Mi-a luat o oră și ceva s-o parcurg...N-am fost nici șocat, nici tulburat...
Doar că m-am gândit la Pindica și la tulburările ei...

Am rămas doar nedumerit, căci această "cea mai sinceră mărturie" se constituie sigur într-o mărturie veritabilă. Noi ăștilalți...bărbați...de fapt gândim la fel. Dar n-avem curajul s-o spunem...s-a gândit nea' Sahr ăsta să le traducă la domnițe care e și ce e în mintea noastră...de divorțati, însurați, burlaci, părăsiți...părăsitori...și ce-o mai fi...
Și câtă audiență are...peste 3000 de fani. Eu abia dacă adun vreo 600, deși nu fac "mărturii sincere" ci doar vorbe de "amețit" și "vrăjit" doamne și domnișoare. Uneori și domni. Domnițele vor sinceritate. Sunt asa de invidios...și ofticat...!!...
Omu' ăsta nu plânge după nevastă...ci se bucură de milioanele de femei care îi sunt la dispozitie. Nu e rău deloc.
E tare...are "pula băț"...ceea ce desigur îi adună femeile, niște simple obiecte însuflețite, roi la picioarele sale. Se culcă cu oricine...minoră, preoteasă, șefă, nevastă de amic...toate îl sug cu pasiunea singurului penis, tip catarg, adevărat din istoria fiecăreia.

O să scriu un protest. Sunt revoltat. Această "cea mai sinceră mărturisire" poate să și-o bage în al său găoz. E doar "mărturia" lui, proprie și personală. Îl privește doar pe el.

Fetelor!...NU ESTE ADEVĂRAT!!!...tipul are doar o imaginație bolnavă. Totul s-a petrecut doar în visele sale, precis e impotent. Dar scrie bine...cei al lui, e al lui...
Cartea se termină cu..."Cred că am o beautiful mind"...adică are niște sinapse scurt circuitate, pe undeva în părțile esentiale.

O să merg în Piață, îmi voi găsi loc printre pensionarii care răcnesc la reducerea de pensii și poate îi conving să mi se alăture la protest...N-o să fie greu.

Până atunci, că tot vine Aerosmith, cea mai potrivită cântare la sminteala bărbatuluisupermisoginopedofil, dependent de trei masturbări pe zi, ar fi doar Crazy...

Hmmm...ce prozaică e fierbințeala mea!!

Ziua 87 F-ul lipsa de la Fierbinte...

Laptop-ul s-a incins si el saracu'. Tastatura a luat-o razna, butonul cu litera F s-a dezlipit amenintator...exact F de la 'ierbinte...sau de la 'ucking so goood...
Has-ul merge...asa ca pot sa zic...I am still so Hooot and it's so amazing good...

Sandramaua se inchide...a 'ost un expo saracutz, expresie a economiei letargice ce ne imbratiseaza zi de zi...
Mi-am mutat "beroul" la Arad cateva zile...n-a 'ost chiar asa rau...am transpirat, in'ierbantat, vibrat, pulsat, respirat, visat si trait...I'm 'ucking so happy...Campia de Vest mi-a priit anu' asta.

Imi strang catra'usele de aici...si ma duc sa visez naluci intruchipate...
Mi-e bine...si nu mi-e 'rica de binele asta...
Plec sa ma a'und in bine...
Ma trec doar transpiratii 'ierbinti si congelate...mmmmmmmmmmmmbuuuneeeeeee...

Ziua 84 Sunt fierbinte...

Sunt fierbinte...pot sa-mi fac niste ochiuri pe piele...sfaraie...ma topesc de toropeala, ma topesc de fierbinteli ametitoare.

Temperaturi maxime azi in Lunca Dunarii ( adica maximale in betoanele Bucurestiului) si in Campia de Vest...adica Arad. Bravos...oriunde eram tot m-as fi topit. Dar parca in Campia de Vest ma simt topit altfel...topit atat de binee...!!

Lumea se leagana nauca pe picioare...soferii-s turbati de cazanele din tablaria masinilor, pietonii "lesina" pe trotuare...caini vagabonzi cu limbi de un cot atarnate arunca priviri sfarsite...nici sa alerge dupa un colt de paine n-au chef. Prima canicula pe anu' asta ne lovi...dar ce ne lovi...

Sunt fierbinte intr-un oras si mai fierbinte...sinapsele-mi turbate ma cuprind intr-un blues lesinat si siropos cu doar un tip de pas...pasul camilei.

Sunt fierbinte...dar "I feel fucking so gooood"...ce desfatare sa fiu fierbinte...intr-un oras si mai fierbinte, pe malul Muresului.

Ziua 82 Bagaje, dileme, Lu' si Gummy spirit...

Dupa ce Ecaterina m-a dezamagit...a trebuit musai sa vin acasa.Am bagaje de facut.
Plec spre Arad cateva zile, se anunta caldura mare si trebuie sa-mi potrivesc garderoba in acest sens. Adica camasi cu maneca scurta, costume de in subtirele, fara cravate, fara pantofi negri.
Ma voi trezi dis de dimineata, caci calatorului ii sade bine cu drumul si departeee ajunge daca se struneste devreme.

N-o sa mai scriu despre nesimititi si despre hotzi oricine ar fi ei...ma intorc la lumea mea...de mumii, stafilococi si facoceri...

Cineva caruia nu-i place lumea mea, mi-a trimis urmatorul mesaj zilele trecute:
"Lumea ta nu-mi place....e egoista, orgolioasa....ai pierdut un prieten sincer si dezinteresat...cred ca nu ai invatat inca din greselile pe care le-ai facut....pana cand nu vei invata ca fiecare fiinta e unica in felul ei, ca nu e nimeni croit dupa infatisarea ta, ca nu esti centrul universului, vei fi singur. Vei fi inconjurat de multe admiratoare, dar vei fi singur....ptr ca ti-ai pierdut femeia iubita....nu se va mai intoarce...doar daca te vei schimba.....dar eu sincer, nu cred."
Mesajul m-a uimit nitel...nu e urmare a vreunui dialog...ci pur si simplu un mesaj.
Stiu ca nu-s perfect si ma bucur sa primesc orice feed back de bine sau de rau...ma mai corectez si eu...dar as vrea sa-l inteleg si eu...
Am cerut detalii si explicatii suplimentare...N-am primit raspuns...Ce-o fi vrut sa zica?
Singurul indiciu e ca l-am primit dupa postarea cu Melania si Dorina, dar nu stiu daca are legatura cu asta...
Poate imi traduce si mie cineva ce s-a vrut scrie in mesajul asta...sa nu mor indoit de intrebari..

Ma duc la culcare...Ce-o face Lu'? N-am auzit-o de mult. Ar trebui s-o sun, sigur nu doarme la ora asta...dar ne prinde dimineata la telefon.
O sa ascult Gummy Bear si o sa ma gandesc la ea...Sunt in Gummy mood...:)

Ziua 82 Ecaterina

Din "respect" față de Melania și pentru a păstra echidistanța, aflu azi din ziar că nu trebuie să fi balenă, urâtă și șunculoasă pentru a atinge pragul nesimțirii maxime.

Ecaterina e o doamnă minionă, suplă, trecută de 60 de ani dar care păstreaza aerul proaspăt al unei mimoze sensibile. Vorbește frumos, e feminină, are o prezență plăcută, voce suavă și mesaj clar. 
Mi-a plăcut mereu de ea. Ecaterina era exemplul meu pentru oameni onești care chiar se agită să facă ceva pentru binele public. Uite că m-am înșelat. Se ocupă mai mult de binele personal.

Ecaterina, în timp ce era ditamai ministru al educației, nu o amărâta de consilier cum era Melania, și-a aprobat și ea niște fonduri europene. Tot de vreo 4 milioane de euroi. 

Proiectul era un fel de incubator pentru a ține oule și ovarele calde ale doctoranzilor ce studiază intens teme știintifice de importanță capitală. 
Nu mă leg de subiectul proiectului. Mă deranjează doar ca această Ecaterina și-a folosit înalta funcție publică pentru a aspira niște bănuți în buzunarul propriu. 
Săptămâna trecută tuna și fulgera la televizor la cât de hoață și imorală e Melania.
Același lucru l-a făcut însă și ea...doar că ieri s-a descoperit.
O nesimțită și o hoață la fel de ordinară și de abjectă ca Melania.

Acum nu m-am enervat...doar sunt dezamăgit...nu mă așteptam. 

Ecaterino, ce făcuși?

Ziua 81 Zilele de luni...si amintirile doamnei din Pascagoula

Lunea e inceputul saptamanii...adica e un inceput perpetuu, cam de 52 de ori pe an.
Orice inceput e provocator, excitant, vibrant si interesant...orice inceput in afara de zilele de luni.

In romanul "Rotile" al lui Arthur Hailey, o carte a copilariei mele ce m-a fascinat prin descrierile industriei automobilelelor din Detroit, aparea un pont pentru cei interesati... "Nu cumparati masina fabricata lunea"...muncitorul pe banda vine fara chef la munca dupa week end si lucreaza de mantuiala..." Nu cumparati nici masina fabricata vinerea". E zi de chenzina si inceput de week end. Muncitorul de pe banda se gandeste la berile aspirate in zilele libere ce vor urma...si lucreaza tot de mantuiala.
Mda...deci lunea si vinerea sunt doar niste zile de borna de hotar doar ca martea, miercurea si joia sa putem lucra mai bine...

Sambata Pindica a trecut sa-si aduca chiloteii la spalat. Era suparata pe o faza, evident de la job, si incerca sa obtina compasiunea si aprobarea mea. Pe care nu aveam chef sa i-o dau din simplu motiv ca nu avea 100% dreptate. Am indraznit sa-i spun cum ar fi trebuit sa procedeze...sa evite faza nasoala...si desigur ca s-a suparat pe lipsa mea minima de empatie. Avand un dezvoltat simt al maniei persecutiei, adica toata lumea are ceva cu ea, a bufnit, a trantit si a iesit furioasa din casa lasandu-si pretiosii chilotei sa se invarta cu 800 de ture pe minut in masina de spalat.
Stau sa ma intreb ce-o sa poarte zilele astea...

Duminica dimineata m-am dus in parcul de la Palatul din Mogosoaia. Mi-am luat "Luntrea lui Caron" a lui Lucian Blaga si am stat pe iarba si am citit.
E o carte fenomenala a lui Blaga, cred ca singurul roman al sau...E o poveste autobiografica care incepe in 1944 si se continua pana in anii 50, despre frustrarile si umilinta traita in primii ani de comunism.
N-am apucat sa citesc prea mult caci parcul se aglomera peste masura.
M-am dus la maman' sa-i inspectez frigiderul.
Discutiile obisnuite..." Ce face Pin(z)dica?"..."Ati vorbit?"...mda...raspundeam monosilabic in timp ce molfaiam un copan de pui fara sa-i dau detalii prea multe.
Am plecat plictisit spre nicaieri...soarele de afara ma imbie sa ma opresc in oras.
Am parcat la Universitate si am luat-o in jos pe bulevard spre Cismigiu. M-am asezat pe o terasa cu o bere in fatza si am privit oamenii. Copii si tineri pe role, cupluri, fete si baieti, maturi si batrani...toti se gaseau acolo...amestecati si impreuna, separati si la un loc.
Am luat-o inapoi catre masina, de asta data pe str. Ctin Mille, urcand usor spre Calea Victoriei.
In fatza Teatrului Mic, lume. Astepta sa intre la spectacol.
Pe afis piesa " Doamna noastra din Pascagoula" de Tenessee Williams.
Hmmm...credeam ca stiam toate piesele lui Williams...nu auzisem despre nicio doamna din niciun orasel Pascagoula...unde o fi el...
Am vazut ca juca Valeria Seciu de care am fost profund indragostit cand eram copilandru...si mi-am luat bilet pentru ea si pentru Tenessee.
Din pacate spectacolul a fost departe de asteptarile mele. Pana si eu, un simplu Pindic fara cultura artistica si fara aere de cunoscator, dar cititor de Tenessee Williams, mi-am dat seama ca punerea in scena era departe de spiritul autorului si de ceea ce a vrut el sa exprime.
Un anume domn regizor Fatulescu, ce a tinut sa fie neaparat original, a creat un spectacol greoi, fara nerv, plictisitor. Vecinul de scaun din stanga, tarat la teatru de nevasta probabil, a tras niste icnete de sforaiala de vreo doua-trei ori, imediat curmate de vajnica partenera.
M-am bucurat sincer s-o revad pe Valeria Seciu cu un joc exceptional, mult peste ideile regizorale si m-am bucurat chiar si mai mult sa descopar un actor extraordinar, din aceeasi generatie cu Valeria, complet necunoscut in Bucuresti, Mircea Andreescu - de la teatrul din Brasov din ce am inteles.
Au fost doar doua bis-uri, si alea lesinate, in special pentru cei doi mari si extraordinari actori care au salvat ce se putea salva din piesa aia cu aer de teatru muncitoresc de amatori.

A fost totusi bine...n-ajunsesem prea repede nicaieri...adica acasa...

Ziua 79 In šāʾ Allāh

În lumea islamică este o vorbă spusă suficient de des ca să explice toate belele sau opreliștile lumii. 

Mā šāʾ Allāh - Așa a dat Domnu', sau In šāʾ Allāh - Cum o vrea Domnu'
Ajungi la timp la întâlnire?...In šāʾ Allāh....De ce ai întârziat?...Mā šāʾ Allāh

Toate răspunsurile sunt în legatura cu vrerea Domnului. EL e de vină. Totul e o fatalitate, de ce să ne stresaă? Oricum dacă se face sau nu ceva, Domnu' hotărăște. E doar vrerea Lui.

Recunosc am fost nițel surprins de treaba asta. Noi, ca si crestini, proveniți din altă cultură, judecăm oarecum diferit. Abordam diferit multe din aspectele vieții. Până și noi românii căutam să respectăm o oră de întâlnire sau un termen de rezolvare a unei probleme. Cât de cât. La arabi totul e relativ, nimeni nu poate ști când, cum și cine poate rezolva. In šāʾ Allāh, ăsta e cuvântul magic.

Dar în final, stând acolo și urmărind cum le curge viata, nu-i rău deloc.
Lucrurile se mișcă dupp cum Mā šāʾ Allāh sau In šāʾ Allāh, lumea e fericită, bea ceai și fumează narghilea. Nu-i prea vezi muncind de atâtea pauze, dar lucrurile se mișcă cumva. Mai lent și altfel decât la noi. Dar se mișcă pentru că și viața se mișcă.

A apărut conceptul de "slow food" ca antiteză la "fast food".
Să mâncăm mai domol, să mestecăm mai bine, să ne bucurăm de bucate și de compania de la masă.
 

Mai este și conceptul de "slow life". Adică să trăim mai incetișor, că prea suntem bezmetici, prea alergăm de nebuni. După ce? După cai verzi,  naiba nu știe după ce anume.
D-aia ni se par zilele mai scurte și viata că trece ca o nalucă.

Daca la arabi, fatalitatea este un mod de viată, o credință, la noi fatalitatea ascunde adevărul.
De ce au murit o mie și ceva de oameni la revoluție?...Mā šāʾ Allāh
Cine i-a chemat pe mineri în '90 la București?.... Mā šāʾ Allāh
De ce nu-s bani de pensii?...Mā šāʾ Allāh
De ce e corupție?... Mā šāʾ Allāh
Ce cauta impostorii în înalte funcții publice?...Mā šāʾ Allāh
De ce aruncam hârtii pe jos, râgâim, grohăim și flatulăm pe stradă? De ce suntem născuți grobieni?...Mā šāʾ Allāh
De ce a plecat Pindica de acasă?....Mā šāʾ Allāh

Și tot așa...Mā šāʾ Allāh...

Cum să traim mai încet, cum sa ne lungim clipele, fără să fie Mā šāʾ Allāh. Să fie că e.

Îmi aștept năluca cu păr roșu, cu buclele-i adie-mi ochii...In šāʾ Allāh

Ziua 78 Melania & Dorina

Încerc să evit televiziunile de știri. Mai trag o privire pe Money Channel să urmaresc ce se mai zice despre economie...baieți deștepti acolo, profestioniști.

Lumea mea, a mumiilor, a reginelor și prinților de peste vreme dar și a mangustelor și a libelulelor îmi relaxează sinapsele mult mai eficient. Elefanții și leii mă umplu chiar de admirație.

Nu știu cum se făcu, zilele trecute tot am urmărit știri...pe realitatea...sa văd ce isprăvi s-au mai executat în grădina zoologică -România.

Am aflat  de Melania si Dorina.

Doua femei în formă de bărbat, balene, tupeiste, "florărese", agramate și necinstite.

Melania până ieri era consilier al ministrului educației. În timp ce era în această poziție importantă, cucoana "și-a aprobat" sieși un proiect cu finanțare europeană de 4 milioane de euro, gestionat de firma ei și a băiețelului propriu.
Sediul autoritătii de managment al proiectului este localizat taman în casa ei. Din primii 350.000 de euroi primiți ca avans și-a renovat casa...că de' sediul autorității de managment tre' să arate corespunzător, nu? Și-a schimbat cucoana faianța, gresia...niște mobilă, scule, si ce și-o mai fi băgat acolo să poată să muncească și să locuiască civilizat.
Am văzut-o la televizor uimită, că ea n-a făcut nimic ilegal, că ce are lumea cu ea și că nu vede nimic incompatibil între funcția ei publică și afacerea personală. Adică e foarte ok să-ți aprobi singur banii de buzunar, nu-i așa?
Pe vremea lui Țepes duduia era jupuită și trasa în țeapă...înceeet....pâna i se scurgea toata grăsimea din bucile ei de nesimțită și hoață ordinară.

Dorina este încă director general la Compania de drumuri și autostrăzi. Compania asta sinistră gestioneaza toate șoselele din România precum și șpăgile aferente.
Trupa AC/DC ne-a făcut hatâru' să ne viziteze dupa 20 de ani. La plecare, când să iasă din țară, inspectorii acestei companii au cerut șpagă 50 de euro pentru fiecare camion al turneului. Și nu erau decât 30 de tir-uri. 50 x 30 înseamnă fix 1500 de euroi... Așa în câteva minute.
Cât de prost, imbecil, cretin...etc să fi să ceri șpagă exact unora care pot sa te dea în fapt imediat, datorită suportului de imagine pe care îl au?...Cât?...Infinit....
Aceasta duduie conduce o prăvălie, probabil pușculiță de partid, în care șuncile ei baleniere și-au pierdut orice urmă de autoritate sau de control.
N-a demis-o nimeni până acum...că n-are cine probabil...e preabine fixată în proptele.

Întâmplător a fost vorba de două femei, deși e greu să le definești ca fiind femei. Mai degrabă asexuate...astea se înmulțesc doar prin spori, cine naiba se găsește să le fecundeze?

Există cu siguranță mult mai mult bărbați...baleni sau nu, asexuați sau nu, mult mai hoți, nesimțiti, lacomi și tupeiști ca aceste două dudui. Dar ele fuseră la știri în ultimele zile.

Cu așa specimene defilăm. Ăștia sunt cei mai calificați și mai profesionițti.Astfel de omizi au acces la funcții și resurse pe care culmea le folosesc tot în scop personal.

Îmi vine să vărs...dar n-o să vomit eu acum în cinstea lor...
Eu nu fac parte din lumea lor...nu e a mea...

Iar m-am enervat...ca prostu'.

Ziua 76 Transferul nesfarsit de aspirat(ii)or...

Ma chinuie o tuse seaca si enervanta...tot sug la pastile dar fara folos...

Aseara ajuns acasa, m-am prabusit pe canapea intr-o letargie a oboselii de tot felul. Nici de mancat ceva nu aveam forta...
Am deschis televizorul. Pe History si Wild erau niste reluari...asa c-am nimerit pe Realitatea...m-am enervat...e greu sa suport atatea prostii pe centimetru patrat de minut de emisie..
Ma calmeaza Pindica c-un telefon, "Nu vii si tu sa iei aspiratorul?...M-am spalat pe cap si nu mai ies"
Mda...maine vine Tanti si ne tot transferam aspiratorul de colo - colo. La mine miercurea, la ea vinerea. Nimeni nu se indura sa-si ia aspirator...asa ca jucam ping-pong...
De ce nu l-o fi luat?...ma intrebai nedumerit?...Da...nu l-a luat ca stie ca eu l-am cumparat si nu indrazneste...altfel...tot ce si-a adus aminte ca a cumparat ea de pe cardutzul ei...si-a luat cu varf si indesat...
Am avut ocazia sa vad...la prima mea vizita la ea.
N-am stat mult...dar la o inspectie vizuala sumara am regasit multe din lucrusoare.
E bine instalata...pare fericita...desi casa e mai mica...nu simt ca ar dori sa se intoarca...

Am luat aspiratorul...am lasat aspiratiile si m-am dus spre casa mea...dulce si primitoare...

Ziua 75 Cascaval...toata ziua...

Nu ma mai uit la televizor...toata ziua despre cascaval...icnete, ragete, vorbe cu clabuci, fetze buhaite cu obraji cazuti si gushe semetze, muste ce se cred albine si martoage cu aer de armasar, oratori ai formelor fara fond, eruditi in vorbe fara continut...totul despre cascaval...

Ce bine cand era cascaval!!!...il miroseam, il pipaiam, unii il si gustau...ce desfatare!!...acum nu-l vedem decat la televizor...pofta buna...si vizionare placuta...