M-am gandit la fluturi...si ce vor ei...m-am gandit apoi, la fericire...si cu ce se mananca...ma gandii si totusi ca inca mai pot...si ca dragostea nu trece prin stomac...dar pe unde oare?... m-am gandit si la paginile albe nescrise...la zilele fara numar...la rutina prozaica si apasatoare ale zilelor albe de nescriere...Si pedalez...Cum o fi ultima zi de gandit?...Dar ultima zi alba?
Pindica face bine. Ea nu are pagini albe. Si-a luat si ultimele lucrusoare de iarna care mai erau prin casa. I-a ramas un pardesiu maro...ciudat...de moda veche...un costum...nu e maro...dar tot de moda veche...si ceva pantofi pe care a uitat sa-i poarte. Resturi...atarna pe umerase sau in cutii...nevazute si nebagate in seama.
Mi-a trimis un email cum ca ar dori sa ia cele doua tablouri si cuptorul electric incastrat in mobila de bucatarie. Motivatia...tablourile sa le vanda...caci are nevoie de bani...iar cuptorul..ca tot nu-l folosesc...sa si-l instaleze ea...sa faca prajituri probabil...sau cartofi frantuzesti...sau rasol...
I-am raspuns politicos...ca de ce doar tablourile sau cuptorul?...sa vina sa ia toata casa...i-o ofer gratis toata...cu tablouri si cuptor inclus...Doar sa se ocupe ea de ratele aferente...Ma voi cara senin...doar cu ce-i pe mine...si camasile i le las...n-am nicio pretentie...nimic.
N-am primit inca raspuns...cugeta inca probabil.
Ultimele duminici m-am preumblat pe la palat la Mogosoaia...in parc. E lume mai putina...nunti mai discrete...soare de toamna.
M-am uitat la oameni...si am citit. Jim Crace- "Camara diavolului". Saizeci si ceva de povestioare despre mancare, dragoste si fantezii. Cea mai potrivita lectura de parc. Carticica nu e prea grea...povestile n-au legatura una cu alta...deci pot fi citite in orice ordine mi-a venit...dupa cum deschideam paginile. Intre...doua festinuri gastronomice si fantasme telurice...aveam ragaz sa mai privesc oamenii...sau sa ma plimb...sau sa trag o tigara...sau sa respir...Apoi rasfoiam iar pagini din Camara...cu o vaduva care-si punea in cafea si nitica cenusa a raposatului sot...sa-l simta aproape...Apoi ma uitam la frunzele colorate...numarandu-le pe cele inca verzi...Tot o cenusa or sa se faca...
Apoi am plecat din parc...ma oprii la o benzinarie sa-mi iua niste apa si un pachet de tigari. Era coada...nimeni nu cumpara benzina...ba o ciocolata...ba un pateu...ba o revista... Cucoana de la tejghea...agitata si nervoasa...iritata pe viata...pe viata care o trimisese la o benzinarie sa munceasca duminica...cand altii se plimba prin parc si numara frunze verzi.
Vorbea rastit...si la clienti si la telefon in acelasi timp...se tanguia ca n-are marunt de rest...Ma gandeam eu...stand asa la coada...ce gust o avea cenusa ei in cafea? Cum o fi? Picanta?...Aromata?...Dulce?...
Cand mi-a venit randul...eram topit de emotie si teama...I-am dat sticlele de apa sa le inregistreze..." Altceva?"...se rasti ea..."Un pachet de Dunhill"..." De care?"...Albastru...
..."Altceva?"..."Un zambet"....Se opri din agitatie...tacu..."Un ceeeee?"..."Un zambet..doar atat"...Si-a zambit...brusc...natural...surprinsa...si ce frumoasa era!... N-avea cod de bare pentru asa ceva...L-am primit pe gratis...Am zambit si eu...Iesind i-am auzit zambetul din glas...Era duminica si pentru ea...numara frunze...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
la inceput m.am plictisit nitel...apoi am devenit brusc interesata/captivata cand am citit despre plimbarea in parc...ce m-a impresionat in mod deosebit a fost finalul, e o chestie simpla dar semnifica multe - sa ceri un zambet :) felicitari, ti.as da ceva/premia - cred...ca ar fi misto sa culeg o frunza pt tine. o toamna senina sa ai
RăspundeţiŞtergereImi plac povestirile tale, te-am gasit pe blogul lui Andronic, ai talent.
RăspundeţiŞtergereNu te-ai gandit ca probabil si ea , Cucoana de la tejghea, astepta pe cineva care mai avea de "recuperat" un cuptor electric, un costum demodat si niste pantofi cu care el , cel care a plecat , Pindicul ei, n-a umblat prin casnicia lor ?! Probabil ai fost singurul barbat care i-a cerut doar atat, un zambet! Ti-a zambit si s-a bucurat (ea si tu) ca a mai fost in stare de un zambet!
RăspundeţiŞtergere