De la inceputul anului, cand ma intreaba cineva ce mai fac, raspund invariabil: "Deja traiesc in alt an". Am trecut de nelinistile sarbatorilor de sfarsit de an si am dat de linistea dragului Sfant Valentin.
Sunt la Cluj de cateva ore bune. Am tras ca de obicei la Onix. Acelasi meniu, stabil de ani de zile, doar preturile sunt mai mari.
Mi-am recunoscut camera...aceeasi 104...pe colt cu doua ferestre pe doi pereti despartiti de iscocelul triunghiului camerei.
In restaurant liniste, e Sf. Valentin, amorezii nu vin la Onix in restaurant. Poate doar in camere sa-si ispraveasca iubirea neconsumata.
Doar trei cucoane, doua cu coc, a treia cu ochelari, intre doua varste, corpolente...alura de inspectoare de la OPC, stateau la o masa si savurau un vin alb, precis dulce. M-au dezbracat nitel cu priviri pofticioase...credeam eu in primele doua minute. M-am inselat. Cand a aparut ospatarul, abia atunci am vazut adevaratele bale din ochi. Baiatul e tinerel, inalt, brunet, cu cioc, un fel de Johnny Depp la tinerete. Un cadou de top pentru orice duduie de Valentine's Day.
La mine s-au uitat simplu, instinctiv, caci doar ce intrasem si... eram barbat. La "Johnny Depp" le ploua in gura. Si aveau dreptate. Chicoteau, comandau, se razgandeau, alegeau...reveneau, doar sa-l tina pe Toy Boy in preajma. Gatul meu pofticios de-o bere avea de asteptat.
Am devenit de-a dreptul surescitat cand am observat ca "Johnny" era mult mai cald si mai amabil cu mine decat cu "inspectoarele". Ranjea cu gura pana la urechi, vocea-i vibra de emotie, iar privirile-i erau ucigator de cuceritoare. Imi schimba scrumiera la fiecare scrum lesinat, imi umplea paharul dupa fiecare inghititura, m-a intrebat de doua ori cat de fierbinte sa fie supa...etc. "Inspectoarele" isi puneau singure sprit-ul in pahar. Clar, am succes la el mai mare decat ele.
Sper din tot sufletul ca baiatul sa fie ok, atentia speciala pentru mine, sa fie doar un mod de a le evita elegant si nu altceva. Mda...
Numai stiu de cand ziua Sfantului Valentin m-a prins singur la o masa in restaurant, cu o bere adusa de un chelner cu ochi dulci in zambete.
Cu Pindica deja era regula. De Sf. Valentin luam o cina "romantica" undeva in oras. Nu intelegeam de ce trebuie sa fiu romantic musai de Sf. Valentin. Nici nu mi-am batut capul prea tare...cineva zice ca trebuie sa fim romantici in 14 februarie...si trebuie.Ca si cum in alte zile n-ar trebui. Dar ce faci, cand intr-o astfel de zi, esti singur?...Cum ce faci?...Te uiti cum saliveaza "inspectoarele" sau cum se misca gales ospatarul prin restaurant. Asta in 2011.
Prin '98-99, tot de-un Sf. Valentin, am intrat infrigurat intr-o Pizza Hut sa mananc ceva. Ca si acum, eram lihnit. La Pizza Hut nu poti sa intri, asa de-ampulea..si sa te asezi la masa. Nuuu...astepti la intrare si cineva te conduce la o masa, daca sunt locuri libere. Daca este aglomerat, gasesti locuri proaste. Adica celebrele mese de doua persoane de pe culoare, intre mesele cu locuri bune de pe margine. Desi eram singur, protocolul este sa fi intrebat: "Cate persoane?"... "Una...adica eu"..."Fumatori? Nefumatori?"...etc. Sunt condus la o masa din aceea de pe culoar. In stanga si dreapta plin de cupluri, sau gasti de cupluri care sarbatoreau ziua indragostitilor. Lumanarele, sampanie, muzica de amor in surdina...Singur, te simti ca un intrus intr-o astfel de atmosfera...parca-i deranjezi de la iubirea lor. In fine...mie mi-era doar foame.
Imediat apare o fatuca cu meniul si incepe sa-mi prezinte oferta.
"Avem meniuri speciale de Valentine's...Puteti alege din trei variante: "Romeo si Julieta", "Othello si Desdemona" sau "Tristan si Isolda"...si continua sa turuie cu detalii despre ce ce contin, ce tip de pizza, aperitive...si...surpriza...sampanieeeee..
"Wow...dar eu sunt singur, d-ra.."...Fatuca zambi triumfator:"Nu-i nimic, avem solutie, exista meniuri pentru o singura persoana"..."Si cum se numesc? Romeo, Othello?..."Nuuuu, se numesc la fel, au acelasi produse la baza, doar sampania este la sticla mica, de-o persoana"..Daca Zeul Masturbarii si al iubirii de sine nu fusese inventat, il gasisem la Pizza Hut. In plus, in pretul meniului era o si o poza in cuplu...incadrata de o inimioara si de numele cuplului celebru de indragostiti ales in functie de pachetul din meniu. N-am intrebat daca poza e valabila si pentru meniul solo...
Am studiat lista cu atentie...sa vad care din variante aleg. Oricum as fi facut, eram mai avantajos sa comand meniu la pachet decat separat.
Se intoarce fatuca sa afle ce am ales. Mai pun vreo doua intrebari...raspunde cu profesionalism. Stia toate compozitiile din pizze, toate aperitivele...tot..
"Mai am o intrebare?" zic eu uitandu-ma la meniu..." Da, poftiti."..."Auziti, cine a avut ideea asta cu denumirile...Romeo si Julieta, Othello si Desdemona...etc? Sampania mica?..."
Fatuca se fastaci prima data..."Stiti...nu stiu ce sa va spun...ma depaseste"...
Am luat o moaca nesatisfacuta...Mi-era mie foame...dar daca tot m-au pus la masutza aia din mijloc, si mi se oferise sampanie mica, am cerut sa vorbesc cu un sef...sa ma lamureasca, altmiteri nu pot sa diger meniurile speciale.
Vine o doamna, cu uniforma de sefa, inalta, cu parul strans, cu aer si zambet profesionist...Zice: "Cu ce pot sa va ajut?"..O intreb despre adancul ideii cu denumirile cu pricina"...Sefa, mai sigura pe sine raspunse: "Stiti, departamentul nostru de marketing creeaza oferte speciale pentru fiecare eveniment mai deosebit...am avut si de Craciun, o sa avem de Paste...incercam sa fim aproape de clientii nostri si sa le satisfacem toate dorintele"...Raspuns politic...adica batut campii..Repet intrebarea.." Ce semnificatie au aceste denumiri de personaje celebre pentru meniurile de la Pizza Hut?"...Deja indragostitii de la mesele cu locuri bune de pe margine si cu sampanii mari pe mese, ridicasera capul, caci si tonul se ridicase nitel, fara a fi conflictual. Sefa...simtind ca lumea deja o observa, si-a luat o aura si mai profi' si continua: "Dupa bine cum stiti, Romeo si Julieta, Othello si Desdemona si Tristan si Isolda semnifica dragostea absoluta, dragostea neconditionata, pura, autentica...", vorbea de parca tanjea insasi dupa un Romeo, Othello sau chiar Tristan, "...si ne-am gandit sa transmitem acest sentiment unic si nepretuit clientilor nostri cu ocazia acestei sarbatori speciale". In vocea ei vibra curentul ametitor al iubirii, patima si pasiunea, candoarea si caldura amorului vesnic si nepieritor. Indragostitii de la mesele cu locuri bune de pe margine si cu sampanie mare deja erau curentati de fiorul vorbelor sefei...auzindu-se in public gingase suspine de apreciere. Se uitau urat la mine gandindu-se "Ce-o vrea si bursucul asta? Vine singur de Valentine's, se oftica si o streseaza pe sefa.."
Incepeam sa ma amuz..."Si cum se transmite sentimentul asta profund? Prin blatul de la pizza? Sau prin sos? Romeo e mai dulce? Othello e mai picant?"...Sefa incerca din rasputeri sa nu-si arate usoara iritare..."Noi dorim doar sa transmitem in felul nostru dragostea pe care o purtam dragilor nostri clienti"...Ce frumos!! Eram rautacios...dar... "Totusi, zic, nu stiu daca dragii clienti vor sa se indentifice cu aceste simboluri"..."De ce credeti asta?" intreba sefa contrariata...Indragostitii din jur, uitasera de piza, de sampania mare si lumanarele romantice...
" Pai...Romeo si Julieta s-au sinucis, Othello i-a taiat gatul Desdemonei din cauza unei batiste, iar Tristan si Isolda au decedat prematur, aproape impreuna...intr-una din cele mai triste povesti scrise vreodata"
Indragostitii au amutit...sefa s-a blocat...a urmat un moment de liniste...iar dintr-un colt a izbucnit un hohot de ras sanatos..."Vino frate la masa noastra, nu mai sta chircit acolo...ca esti simpatic".
Erau doua cupluri la o masa de sase locuri. Am facut prezentarile: Romeo, Julieta, Desdemona si Othello...pe masa erau deja pozele cu ei..."Tu?"..."Eu?...Pai...Eu sunt Trist si Fara Solda"... Au pufnit in ras si am stat cu ei cu ei la povesti pana la inchidere.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu