Ziua 387 Printre Flori...

Prea frig pentru luna mai, prea cald pentru martie...nicicum pentru aprilie...
Vroiam sa ma scufund printre flori cu ochii la cer. Am gasit o pajiste la Mogosoaia cu flori de mazare, albe, cu frunze maiestuoase si muguri ca niste pastai.
Un soare discret le mangaia cu privirea de dupa coltisorul vreunui nor. M-am asezat printre ele...uitandu-ma la soarele lor. Printre flori...soarele se simte altfel...mai generos, mai luminos...mai bogat. M-am lasat imbratisat de clorofila. Ce frumos e sa fi floare! Ce frumos e printre flori!

Saptamana trecuta am fost la Cracovia pentru un kick-off meeting regional. Genul de sedinte in care se discuta despre proiecte noi, se piaptana bugetele si estimarile, se aseaza cifrele in locuri precise pentru a parea mai atragatoare. Suna prozaic, dar e realitatea in care si pentru care traim.
Am mers cu masina, sa ma insotesc de ganduri. Am oprit la bisericuta din Gurasada. Am scris de ea in ziua 33

http://pindicghiocel.blogspot.com/2010/04/ziua-33-drumul-spre-arad-biserica-din.html

Nu fusesem de ceva vreme, drumurile spre vest fiind pe alte cai.
Nu ma grabeam, mergeam nicaieri...ma astepta doar hotelul din Arad...asa ca am zabovit pe bancuta din curtea bisericii si in gradina din spate cu zambile. Atunci m-am asezat prima oara printre flori...si doar am stat un timp. Ca de fiecare data am incercat usa bisericii, mereu incuiata. Acum se deschise usor lansandu-ma sa patrund prima oara in spatiul mic, mistic si tacut al sfintilor. Am stat si acolo un timp, lasandu-mi gandurile in grija ingerilor...Starea de gratie fu oprita dupa ceva vreme de zgomotul ruginit al usii. Intrase un ingrijitor cu niste lumanari in mana. Ne-am speriat unul de altul nestiind cine cui ii calcase intimitatea.I-am cumparat tot snopul de lumanari...le-am aprins pe rand...pentru viii si mortii mei...sa le lumineze si incalzeasca calea. Ingijitorul mi-a zis sa aprind doar 40 de lumanari si sa spun Rugaciunea lumanarilor aprinse. Se cauta prin buzunare si scoase o hartiuta mototolita cu textul rugaciunii, scrisa cu un creion si o caligrafie dificil de descifrat. I-am zambit si i-am spus ca sunt sigur ca Dumnezeu si ingerii lui ma pot asculta si intelege oricum. Ca sa nu-l dezamagesc am luat hartia si i-am promis ca o las pe o masuta dupa ce termin.
Am privit inca odata la zambile si am plecat. Deja se inserase.
La Arad am tras la Hotel Ana. Ma intreb mereu de ce. Este un loc, in care oricarei cereri speciale ale vreunui client i se raspunde cu "Nu se poate...Nu e voie...Nu e permis". Bucataria se inchide la ora 10. Fiind luni, era deja inchisa de dinainte. In camera nu se poate fuma, doar in restaurant, dar in restaurant nu poti sa bei bere, de exemplu, luata din alta parte, etc. In plus, nici de mic dejun sau baremi o cafea nu voi avea parte caci la ora mica in care doream sa plec, nu avea cine sa ma serveasca. Daca as fi ales o bancuta de lemn din gara Arad, probabil ca se putea mai mult. Am ignorat multiplele interdictii si mi-am luat doua beri de la un Rompetrol de peste drum. Aveam de terminat cateva slide-uri din prezentarea de la sedinta iar berile sigur ma inspirau sa fac tabelele si graficele mirobolante.
Dimineata devreme am plecat cu graficele ispravite dar cu stomacul gol.

Parcul din Mogosoaia era liber. Lume putina, doar florile de mazare de pe pajiste adunate intr-un covor fin de primavara. Printre flori am citit din Salinger ultima poveste din cele noua povestiri ale sale. Ultima, dar prima din carte " O zi desavarsita pentru pestii-banana". O poveste stranie si trista. Am inchis cartea si am tot stat asa...printre flori.

La Budapesta mi-am lasat masina si am continuat cu alta impreuna cu doi colegi. Am stat in spate...privind pe geam si mormaind cand si cand la cate o intrebare.
Cu cat inaintam spre nord, primavara era mai departe. Am trecut prin Slovacia. Ne-am oprit la Donovaly, un fel de resort de schi, sa mancam o halushka. Branza de oaie cu jumari.
Cracovia este un oras splendid. De cate ori vin, il descopar altfel. O combinatie de arhitectura clasica, cu populatie tanara, extrem de vie si activa.
700 de baruri si cluburi, zeci de muzee, teatre, universitati,un loc in care se poate trai frumos.
Intr-o seara, dupa cina, am iesit intr-un club cu muzica de blues "Stalowe Magnolie" - Magnolia de Otel. Muzica buna, trupa excelenta...atmosfera boema, europeana.
Prezentarea a iesit bine, desi pot mai mult. Cifrele se asezara cum trebuie, graficele promitatoare.

Stau tot printre flori...le vad aplecarile usoare la adierile de vant. Ce-or gandi? Ce-or simti? Ce-or iubi?

Am parasit frumoasa Cracovie, tarziu dupa amiaza. Sapte ore pana la Budapesta. Inca trei ore si ceva pana la Arad.
Pierdut cu privirea pe geam in regasirea primaverii drumului spre sud am uitat sa-mi fac rezervare la Arad. Aveam una insa la Budapesta la care am renuntat. Vroiam sa ajung la florile mele mai repede.
Cu o ora pierduta din cauza diferentei de fus orar, Arad-ul ma intampina proaspat si linistit la orele doua ale diminetii.
Ma intampina si cu nu stiu ce targ agricol ce umpluse toate hotelurile pana la refuz. Dupa un tur prin oras, cateva locuri incercate cu parcari super pline, spre ora trei mi-am dat seama ca nu gasesc camera libera. Doar un apartament de fitze la Coandi cu maretul pret de 600 de lei. Nu platesc atat nici pe Luna, daramite pe noapte la Arad.
Asa ca am continuat spre est, gandind ca voi gasi eu pe undeva pe drum un acoperis cu pat liber. Gaseam, daca as fi avut puterea sa ajung la Deva, dar nu mai puteam. Deja vedeam farurile masinilor din sens opus cum se descompun in ochii mei.
Am ochit un motel cu reclama rosiatica in comuna Vladimirescu, nu departe de Arad. Ceva de juma'de stea numit pompos Hotel West. Dar ce mai conta?

Florile de mazare cu samburii lor in forma de pastaie, aratau ca pestii-banana a lui Salinger.

M-as ascunde printre flori...m-as ascunde pe sub flori...sa simt imbratisarea radacinilor...si sa stau asa...nestiut, nepomenit...

http://www.youtube.com/watch?v=iNDrZPctw1E&feature=related