Ziua 1125 Eternul feminin, Misterul...

                   Sandro Boticelli - Nascita di Venere

Odată cu florile de mazăre, zambilele și ghioceii galbeni, începe sezonul ședințelor regionale. 
Anul ăsta la Budapesta. 
Încă la Sibiu fiind, acoperit de mrejele proiectului cu pricina, n-am avut răgaz de pregătirea prezentărilor pentru ședință. Că d-aia sunt ședinte. Să se facă prezentări, cu grafice, cu felii din cerculețe sau prăjini verticale, musai crescătoare, tabele, săgeți, cifre, linii, mesaje optimiste, motive, previziuni și altele de acelasi soi. 
Mirobolizant de mirific!

Așa că, în weekend-ul dinaintea deplasării, în loc să mă zbengui prin Piața Mică, a trebuit să desenez cerculețe, prăjinuțe, săgețele, punctulețe.
Grea misie!

Vremea fuse blândă, aerul baroc, lenea nemăsurabilă. 
În plus, am primit o sumedenie de mesaje după postarea cu Bebe și Carolyn. 
Puteam să nu le citesc? Puteam să le ignor? Puteam să nu le raspund, cel puțin c-un zâmbet?...
Multe mesaje de la sibieni și sibience, cu sfaturi despre alte zeci de locuri de primprejur de vizitat...despre Bebe, cum că ar fi un ginecolog de la un spital local, i se potrivea povestea și descrierea, care cică nu s-ar fi săturat de atâtea păsărici și l-a lăsat nevasta, despre expoziții și manifestări...despre cârciumi și cluburi de atârnat lenos, despre multe... 
O adevărată desfătare!
Și mai interesant, este că am dezvoltat curiozitatea cetățenilor din zonă, care pentru a identifica numele hotelurilor unde am stat, au studiat Wikipedia, să descopere ce pasăre tropicală și care zeu al luminii și al artelor le sfințește orașul. 
Minunat!

Ședeam în restaurantul hotelului cu laptop-ul pe o față de masă albă, impecabilă, c-un chelner atent la cel mai mic semn, o cafea, o apă, o alună.
Trăiam un deja-vu. 
Parc-aș mai fi fost acolo, într-un alt aprilie cu zambile și ghiocei galbeni. Ospătarul la fel de grijuliu, laptop-ul, cu aceleași tabele, înconjurat de năluci cu părul roșu, adevărate iele ce dansau printre mese, ademenindu-mă...

Jucându-mă cu cerculețele, potrivind feliile colorate, trăgeam cu ochiul și la scrisorile primite în virtual.

Si daca te faci ca muncesti in timpul saptamanii, vei munci in weekend. Nu as putea spune ca am si chef, de aceea mi-am rezervat placerea de a "te savura" odata cu cafeaua!  Postarea ta, delicioasa precum cafeaua din ceasca mea, am zambit, m-am plimbat, am mai visat...si iar am zambit! Ai reusit iarasi sa ma prinzi in mrejele scrierii tale, e usoara, placuta si amuzanta si "visatoare". Bine ai venit in clubul meu, in cel al visatorilor, fara o anumita sensibillitate sufleteasca nu poate deveni nimeni membru, din pacate in "goana timpului" prea multi uita sa mai fie si sensibili!

Mă pornii la drum luni de dimineață. 
M-am oprit la Gurasada, la bisericuța mea, s-o simt. 
Doi ani trecură de la bilețelul veștejit cu rugăciunea lumânărilor aprinse. 
Am dat să intru, de data asta ușa nu se urni. Am zăbovit preț de-un sfert de ceas pe o băncuță, privind la crucile din micul cimitir. 
Nu m-am gândit la esența efemeră a vieții. Doar am privit.

Asaaa...sa ne reintoarcem la ultimul capitol din romanul tau (povestim, impartasim ideile ...nu sunt critic literar si chiar daca as fi ai avea numai recenzii pozitive)...pai sa vorbim putin de tanti Carolyn si de ceea ce crede ea....pot avea parerile mele. Sa luam asa sistematic si sa analizam, eu sunt femeie si sa spunem ca ar trebui sa inteleg mai bine ce a vrut sa transmita dna...Pentru titlul cartii, nu as fi cumparat-o, adica ce?, cum?...oamenii inteligenti fac greseli in relatie?, cei mai putin inteligenti nu fac?...sau ei poate fac altfel de greseli. Cine poate stabili gradul de inteligenta, ce legatura are cu o relatie de dragoste. Dragostea e dragoste ,indiferent de cate clase, scoli sau ani de studiu ai, greselile sunt omenesti si ele se fac oricum, oricand, oriunde!

Am ieșit din patrie prin Nădlac amintindu-mi de Ibolya și balele pofticioase ale lui Gummy și Birlic. Le simt lipsa. Lor, nu balelor. E atât de liniște!

1. Atunci cand dispare dragostea si pasiunea nu mai exista relatie amoroasa…aiurea si incepe a insira cele 7 greseli cu una legata de intimitate,sex,..dragostea si relatia de cuplu e mai mult  de atat!

 A înțeles fix ce-a priceput și Bebe.

Începe drumul plictisitor prin pusta maghiară. Dupa "action"-ul de pe șoseaua Deva - Arad, în care emoțiile-s treze depășind la camioane, autostrada e prozaică. Te aliniezi pe un culoar, fixezi pilotul automat la 130 și ceva  la oră și ții de volan cu două dește. Europa FM se aude până pe la Mako, după, tre' să treci pe Petőfi FM, care chiar are muzică bună. Uneori.

2. Ba uite ca astept sa imi citeasca gandurile, pot spune daca vreau hainute, papucei sau parfumele, si mai pot spune din ceea ce simt, dar nu dau totul pe tava..pentru ca atunci dispare misterul, o femeie trebuie sa se invaluie in mister toata viata, pentru ca partenerul sa nu se plictiseasca (valabila si reciproca)!  

 Eternul feminin, Misterul...

Popas la o benzinărie, o cafea, un snack și fixarea GPS-ului pe Hotel Abacus, 2053 Herceghalom Gesztenyés út 3  .... ok!!... ăsta e cam la 30 de km de Budapesta pe M1 spre Viena.

3. asta cu abuzatul...nu o comentez, nu o inteleg...poate e vorba de abuz psihic...cel fizic daca apare s-a rupt si relatia imediat.

Nu intelege ea...eu nici atat...

La Petőfi FM  începu un program de muzică ușoară ungurească, adică acea lălăială deprimantă. 
Am cautat, din mers, un CD orbește.
Am agățat-o pe Mariza, ahaa, merge...n-am ascultat-o demult. 
Nici că se putea să aleg o muzică mai sentimentală decât Fado!

Cam tânguită Mariza asta, dar baremi în portugheză sună mai bine. Depresia pare mai optimistă, plus că e și un ritm mai senzual.

4.Ca sa renunti la prejudecati trebuie sa fii constient ca le ai, de cele mai multe ori pare a fi normalitate!

 N-am priceput nimic...Cine e conștient de propriile-și prejudecăți?...

Pe M0, centura Budapestei, GPS-ul face figuri. Zice că acumulatorul e pe terminate și trebuie pus la încărcat. Dar are cablul fixat în priza de la brichetă!! Hmmm...Îl mai învârt...îl mai răsucesc...și la brichetă și la mufa cea sensibilă...Când se încarcă, când nu...

5. Mmmm...mi-as salva partenerul oricand, cu orice risc si sacrificiu, majoritatea isi controleaza viata intr-o anumita masura... 

 Asta da curaj și ofrandă, Carolyn a cam dat-o în bară.

Mufele nu se fixau nici să le pici cu ulei de argan. Scula clipi de vreo două ori și-și dădu obștescul sfârsit, afișându-mi un ecran de un negru tulburător.
Mariza trecu pe ceva mai săltăreț. Iar ca să fie totul minunat telefonul muri și el. Nici nu-mi aminteam cum se numește localitatea cu pricina...Hegheșlolom...whatever!!...cin' să țină minte? 
Trandafiri albi mi se rasfiră prin ochi...

6. Asta e varza, ma refer la idee...incepeti sa dati dovada de respect....fara respect nu incepe si nu exista dragoste, e temelia unei relatii...adica cum sa incepi...trebuie sa existe de la inceput!  

Terapeuta de succes sângerează, e aproape K.O.

Trebuie să opresc. Să văd ce-i cu mufa, ce-i cu telefonul. Mă simt pierdut. Nu știu unde să ajung. 
Off, sufletul meu!...

Ce mai văicareală!! Cine să se ocupe de Mariza să-i închidă gura?

7. Pasiunea se stinge, si cine nu e de acord sa "arunce cu pietre in mine"..Oricat de solida ar fi relatia, cu timpul pasiunea se stinge, te poti reindragosti de aceeasi persoana sa spunem inca odata..dar nu o poti face iarasi si iarasi. Raman de cele mai multe ori alte sentimente care solidifica un cuplu. 

Aproape mi-i se făcu milă de biata Carolyn.

GPS-ul e terminat, nu se alimentează. Telefonul reporni după două resetări, dar nu prinde semnal în roaming, deci nici net. Excitant!.

Acum parca as bea si eu un gin tonic...se pare ca nu a reusit sa ma convinga cu nimic, poate nu oi fi destul de inteligenta si poate cartea nu era adresata potentialului meu intelectual, sau poate sunt perceptii diferite asupra subiectului!"   

Oamenii inteligenți ai Carolynei sunt extratereștrii.

Shit happens! Semnalul e ofilit rău. Sunt pierdut în pusta hunică. Destinul mi-e frânt, precum graficele mele cu liniuțele fracturate în unghiuri ascuțite de variabilele necontrolabile ale vieții.

A generaliza o situatie, pornind de la o experienta personala de viata, personal mi se pare nefireasca. 

Nefiresc de necontrolabil.

Deodată și subit în același moment, Telenor HU învie pe display cu un 3G fabulos, abia de țineam telefonul în mână de semnal puternic ce era!

CD-ul cu Mariza se isprăvi, intrai pe email, aflai orașul, strada. Copy/paste pe harta din telefon și gata, apăru "gaura" pe unde trebuia sa ies de pe autostradă și indicatoarele viguroase spre Abacus.
Trecui pe radio, tot pe Petőfi. Se terminase programul de muzică "patriotică", iar acum se auzea...

Când trebuie să merg, alerg și invers...printre liniuțe paralele. Seamănă cu prezentarea mea. Alte năluci mă năvăliră.

Am uitat de cafea...s-a racit si frisca, s-a transformat intr-o chestie lipicioasa..bleaahh..ma duc sa iau alta si mai scriu ceva...nu am terminat!

Nimerii la Abacus, spa business hotel, patru stele...Polonezii ajunseră primii, deja la a nenumărată sticlă de vin.

Zsurek, prietenul meu, mă întâmpină zâmbind galeș, cu moaca lui senină de fecioară prihănită. Mă cuprinse în brațe bărbătește..."Miss you my friend..." Nu ne văzusem din ianuarie. "Ce bei?"...ăsta e salutul lui de bun venit.

Chiar asa ...ca bine ai mai spus, oamenii inteligenti nu stiu treaba asta cu dragostea..or fi stiind mai bine aia "neintelegenti"! De aceea mi-e drag sa te citesc, pana si  cacofonia intentionata si comparatia dintre dragostea si ceafa de porc suculenta ma fac sa zambesc!

Ședința se derulă tern. Prezentările fuseră bune, dar arctice. Zsurek, sentimental de felul lui, avu o prezentare cu accente poetic-romantice: poze cu oceanul învolburat și bărcuțe pe cale să se răstoarne (metaforă la organizația noastră care plutește în apele tulburi ale crizelor de tot felul). Ne aminti că fără dragoste nu ne putem aștepta la rezultate, iar ultima pagină, care de obicei se termină cu "Vă mulțumesc pentru atenție", la el era "Vă iubesc și vă îmbrășisez". Impresionant! Culmea, nu l-a luat nimeni la mișto...n-a hăhăit nici unul dintre noi... 

Acum sa ne plimbam putin...sunt si eu cu tine, cu Tom la plimbare, daca as avea talent la desen, cred ca imaginea creionata de mine nu ar fi departe de realitate!   

Metaforele mă năpădesc...

Melancolici, după sedința din prima zi, am plecat spre Etyek, la Hernyak Birtok. Nu e nici bibliotecă, nici muzeu. Ci un birt de degustări de vinuri, pe un deal, în mijlocul unei podgorii. Ne-am degustat elegia din noi, stingând-o cu multipe soiuri de Chardonet, Pinot sau Cabernet. Totul Hernyak.

As vrea sa intelegi, nu traiesc prin nimeni, nu sunt "o hoata de identitati" daca ma transpun si ma las purtata de imaginatie nu inseamna ca ma rup de realitate, doar ca reusesc prin ochii mintii atunci cand citesc ceva sa fiu acolo..cand vreau si cand imi place. La tanti Carolyn,..nu am fost si nici nu vreau sa fiu...ca nu-mi place!

În ultima zi, supriză din partea gazdei. Vizitarea faimoasei băi turcești din Budapesta - Rudas Gyógyfürdő, veche de pe vremea când orașul era paşalâc. Pe plăcuță scria 1568 - sub domnia lui Muzrat Paşa...sau Murzat...whatever!

Stai ca mai am ceva de spus...ne dam batute si nu ne mai indragostim...ma lasiii!!...sau ca sa fiu mai convingatoare o spun pe moldoveneste...ma lesiii...dragostea vine sau nu vine...si daca vine oricat "de batuta te lasi " tot te prinde si te zapaceste...cred ca am spus bine, chiar te zapaceste, cred ca de aceea e si asa dorita...ne place sa fim zapaciti....mai ales noi astia neinteligentii!!

Dacă eternul feminin pare a fi Misterul, am aflat care este eternul masculin...Baia Turcească.

Intri, plătești, primești o brățară, te duci la cabină, lași toate țoalele acolo, îți pui un șorțuleț alb cu vedere la fese și intri în baie. Acolo doar bărbați, în aceeași costumație, sau fără, se plimbă sau hibernează în apa fierbinte.

Revenind la Tom..imaginatia mea creeaza urmatoarea scena...tu in masina privind mereu in oglinda retrovizoare si catelul alergand...mi s-a intamplat si mie odata cand am fost cu cortul la munte...in inima muntelui, unde aveai impresia ca nici picior de om nu a mai pasit, un catelus a aparut dintre brazi si nu a plecat de langa tabara 2 zile...e atat de trist cand trebuie sa ii lasi in urma!!

O încăpere cam de patru sute metri pătrați, cu un bazin în mijloc, rotund, încadrat de niște coloane cu arcade între ele, în stil bizantin, iar pe margine, bazine mai mici cu apa la temperaturi din ce în ce mai ridicate. 
Mult abur, burți, buci și cefe masculine. 
Aglomerat. Atingeri bărbătești. 
Am atârnat în apă până mi-a venit rândul la masaj. 

Încins de la abur, parcă o văzui pe Marisa cum se îndepărtează pe culoar. 
Înaltă, cu părul scurt și galben, echipată în șorțuleț cu vedere la fese, se strecura calină de privirile celor care nu o vedeau. 
Dispăru iîn vaporii plutitori, urmată de o armonie Fado.

Am tresărit din miraj când Zsurek mă atinse pe umar: " Hai, e ora de masaj!"
Trei paturi de piatră, acoperite de un prosop mare și alb, iar în dreptul capului un prosop răsucit pe post de pernă.

Despre Bebe nu comentez...doar ca mi-au dat lacrimile de ras la celebrul raspuns..daca o fortam ma lua la palme! Nostim personaj...real, fictiv cum o fi...dar nostim!

Apar doi hăndrălăi musculoși, la bustul gol. Pare nițel terifiant.
Te dușează un pic, apoi aplică un strat sănătos de săpun. Apoi începe masajul, sistematic, de la tălpi în sus, fiecare centimetru. Se atinge aproape tot, dacă nu intenționat, din greșeală, într-o intimitate masculină extremă. 
Simții eternul din noi. Nu-i chiar așa de rău cum ar părea.

Zsurek, vizibil stresat, încerca să întrețină o conversație, să pară relaxat. 
M-a intrebat dacă am primit și eu de Paște (cel catolic) urarea pe sms "Happy Eggs!". Normal c-o primisem. 
Expeditoarea este o admiratoare a noastră comună de la Group Marketing. 
Acum vreo câțiva ani, la o conferință în Brazilia, tot după o degustare strașnică, doamna, aburită bine, ne-a împărtășit mie și lui Zsurek fantezia ei secretă. Să ne aibe pe amândoi în același timp. Dacă se poate pe loc, în camera ei, că e mai confortabilă. O inspirase precis emisfera sudică.
Zsurek începu să râdă amintindu-și, imitându-i accentul și vocea. 
Încerca cu greu să ignore faptul că "eunucul" lui îl atingea la ouă ritmic, masându-i coapsele. 
Ce-o fi vrând să zică cu Happy Eggs? Care eggs?

În afară că era o problemă de moralitate, amândoi având atunci neveste acasă (el încă o mai are), în afară că era o problemă de deontologie profesională, căci pe linie de marketing chiar ne era șefă, problema fundamentală era ea. Pur și simplu n-am fi putut. Cu ea! 
Mai degrabă ne-am fi convins unul pe altul, dar fără ea. 
Cam asta își amintea Zsurek în timp ce palme puternice îi masau fesele goale. M-am simtit complimentat că m-ar fi preferat pe mine duduii de la Group Marketing. I-am mulțumit frumos. Atunci l-am simțit cel mai aproape.

Si totusi trebuie sa inchid niste situatii....norocul tau.

Eternul masculin...

Am plecat din Budapesta spre Oradea, apoi la Sibiu să-mi adun catrafusele...și spre casă, dulce casă!

P.S  Ma Pindic..esti fain!!!!!!!!!!

Odată ajuns, cuibul n-avea curent electric. Sărise siguranța de la panoul general de afară, cine știe de când?!
Frigiderul și congelatorul duhneau, florile semi-adormite de nestropire.Tanti fusese cu două săptămâni înainte.

Casa mea...Life After People!

P.S..la P.S.......Ce-as pluti si eu!!!! Adorabila exprimare!

Am iesit pe terasă și am rugat un vecin care-și plimba cățelul prin curte să tragă clampeta de la siguranță în sus.
 
M-am prăbușit pe canapea în mijlocul mirosului pestinențial.

Pe terasă era Mariza. Îmi zâmbea poznaș prin fereastră.

Cablul TV mergea.
Pe VH1 cânta Dido.

Eternul masculin se simte cel mai bine singur.

Carolyn știe sigur cum l-aș putea atinge și altfel. Îi scriu...

P.S. Bebe e real, nu e ginecolog, nu e din Sibiu.

P.S. la P.S. Eternul masculin există...