duminică, 23 iunie 2013

Ziua 1192 Mi se rupe-n...



Pe vremuri, obișnuiam să ascult muzică la walkman, cu căștile pe cap. 
Era un fel de a nu mai auzi zgomotele din jur, de a nu vorbi cu oameni dacă n-aveam chef, în tren, în troleibuz sau aiurea. 
Să nu salut băieții de cartier care atârnau pe borduri cu berile pe caldarâm, să mă înfășor cu un gard de sârmă ghimpată și să nu mă las înțepat de nimic.
Mi se rupea-n...Mă bucuram doar de ce mi se părea că merită bucuria.

Apoi, cu timpul, am început sa fiu mai atent la lumea din jur. 
Ca un făcut îmi săreau în ochi doar ticăloșiile, meschinăria, snobismul, mitocănia. 
Nu mai vedeam pădurea de uscături. Ce mă revoltam!

E atât de mult frumos, e atât de mult bine în jurul meu că mi se rupe-n...iar de uscături.

Îmi pun iar căștile pe cap să nu mai aud zgomotele din talk-show-uri, îmi pun gluga pe cap să nu mai văd aceleași fețe de clovni și saltimbanci care fac șpagatul la televizor.

Mi se rupe-n...că rămân fără bani la sfârșitul lunii și privesc la cer. De fapt stau într-un hotel de mii de stele.
Mi se rupe-n...de deștele în sus scoase pe geam în trafic, de figurile schimonosite de furie că au pierdut cinci metri din spațiul lor, de coatele rotite prin aer să ajungă primele la coadă, de cârcoteala unor moșnegi plicitisiți de viață  cărora le pute tot, inclusiv de căștile mele de pe cap.

Mi se rupe-n...de minciună, lașitate și dispreț.
Mi se rupe-n...de fizionomiile triste și apatice, de răcnete, de zgomotele infernale și infinit mai dese decât oriunde în lume ale sirenelor de la salvare. Căci avem nevoie mereu de a fi salvați de ceva.

Mi se rupe-n...de "patrioții" care ne conduc țara, ne salută cu zâmbete ipocrite cu o mână, iar cu cealaltă ne fură din buzunare.
Mi se rupe-n...de lăcomie, bigotism, fățărnicie.
Mi se rupe-n...de lipsa de curaj, eleganță, iubire și prietenie.

Pentru că  unii oameni trăiesc stări de spirit atât de proaste, încât caută semnificația zâmbetului pe google să afle ce înseamnă.






Ascult, privesc, simt covorul de flori dintr-o poiană, iarba verde și fânul proaspăt cosit, roua dimineții dintr-un crâng fraged, ursuleții polari, glutonii și prigoriile de pe Wild, gălăgia, zâmbetele, lacrimile copiilor. 
Iubesc viața din fața privirii.

Da, ador și înghețata cu ciocolată. La cornet.

Mă bucur de lumea și oamenii frumoși din jur. 
Sunt atât de mulți!!...













5 comentarii:

  1. Si mie mi se rupe de ruperea ta ,caci viata este atat de frumoasa si lumea pe care mi-o creez in jur e miroboranta.
    Cu cat vocea interioara imi spune sa ma opresc cu atat continui pana cand in sfarsit o voi reduce la tacere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, "Pindicut" sunt multi oameni frumosi, deschide ochii, priveste in jurul tau si acorda incredere celor care merita...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Oare?!!! Chiar asa sa fie?! Sau e doar la nivel declarativ?! Nu ma gandesc la tine cand spun asta ...sunt intrebari retorice...da' parca as vrea...daaa..sa mi dea mana sa mi se...:)
    Altfel, ma gandesc la tine...cum nu ? cu dooorr , acum si cu grija , ca parca ti e totul a lehamite..

    RăspundețiȘtergere
  4. Beauty is in the eye of the beholder

    RăspundețiȘtergere