sâmbătă, 29 iunie 2013

Ziua 1198 Sus pe tocuri


Dacă avem un bun național concret, dacă economia s-ar măsura după aceasta avutie nationala, cu siguranță am avea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume...mai bine zis locuitoare. Acest indicator care face diferența este românca cațărătă sus pe tocuri.
Avem cele mai multe tocuri pe cap de cetățeancă, miliarde de euro ce calcă apăsat și demn pe asfaltul patriei.

De exemplu Pindica...când am recepționat-o avea vreo 200 de perechi de pantofi, exclusiv cu toc, toate culorile, toate modelele.
Nu-i ajungeau. Cât am fost împreuna și-a îmbogățit colecția cu încă vreo 200, pe putin. Aveam mai putine cărți în casă decât cutii cu pantofi. La o medie, să zicem, de 50 de euro perechea...deși cred că media e mult mai sus, înseamna că doar Pindica deține o avere în tocuri de vreo 20.000 euro. N-am adăugat tocurile mov de la ultima manifestare. Și ca ea milioane de femei din Romania. Poate doar rusoaicele și ucrainiencele să ne sufle în ceafa. Dar în rest, Europa și toate celelalte continente sunt jos, pe caldâram.


Tin minte, acum vreo 15 ani să tot fie, am avut ocazia să locuiesc în Germania vreo nouă luni. Adâncit în activitate, nu mi-am dat seama că nemțoaicelor le place să se îmbrace cu preponderență în tricou, jeanși și teniși chinezesti de douăzeci de mărci de la Aldi. Cam asta era costumația generală. Daca mai pui că multe sunt plinuțe, ca sa nu zic supraponderale, le poti confunda usor cu bărbații pe stradă.
Într-o zi, împreună cu niște colegi fiind într-un pub, am prins happy hour cu bere gratis. Acolo happy hour e chiar happy...nu se anunță din timp...și berea e chiar gratis. Cine e deja în cârciumă și prinde ora de fericire poate să bea cât poate pe gratis, o oră. Fericirea era maximă cum ziceam...toată lumea se agita să toarne pe gât hectolitri de bere moca. Ce poate fi mai bine pe acest pământ pentru un bărbat însetat?!...
Credeam că nimic. M-am înșelat. Eram cu spatele la intrare și încercam timid să sorb din bere, când deodată se făcu liniște. Colegii de la masă rămaseră blocați cu halbele în mână, ospătarii se opriseră cu fețele uimite. Toată lumea privea spre  ușa de la intrare cu o mimică siderata. De parcă intrase Brad Pitt cu Angelina dacă ar fi fost atunci împreună. Imaginea era ca dintr-o scenă de film cu multă mișcare și zgomot cînd deodată apeși pe "Pause" și se oprește tot. Fiind cu spatele la intrare mi-a scăpat momentul revelației...lumea uitase de happy hour și de berea free. Când m-am întors să particip și eu la mirarea mulțimii, am văzut un cuplu cam pe la patruzeci de ani, el la costum și cravată, iar ea într-un deux-piece cu fusta peste genunchi și pantofi cu toc înalt. N-am înteles la ce se holbau cu toții, în primul moment. Nu mi se părea nimic deosebit. Apoi comentariile colegilor nemți, danezi, olandezi, și alte nații se revărsară ca un fluviu nervos după ce a fost ținut captiv într-un baraj de acumulare..." Ohh...ce bucată!...ce cool!...ce bine ințolită!...ce femeieeeee!!!"...Tipa cu tocuri era chiar o femeie obișnuita, nici prea prea, nici foarte foarte. Arăta bine, într-adevăr, dar la standardele noastre din România o puteai confunda ușor cu o funcționară oarecare de la stat care a ieșit cu soțul la cină. Acolo însă producea o emoție reverberantă, mirifilobolantă. Toti bărbații din birt, absolut toși, în afară de mine, erau sincer extaziați de acea apariție. Atunci mi-am dat seama, mai ales după ce m-am întors acasă, ce femei avem noi, mai frumoase, mai dichisite, toate sus pe tocuri...

De atunci am tot fost plecat, prin tot felul de părți ale lumii. Uneori câteva zile, alteori câteva luni. Mereu am fost atent la acest indicator sublim...tocurile. Le mai poți vedea, e adevarăt...prin Manhattan când ies fetele de la job, prin Paris la ceas de seară, la Moscova și Kiev la orice oră, dar ca la noi...nicăieri...
Toată țara este cucerită de femeile sus pe tocuri. De la Satu Mare la Constanța, din Iași la Craiova, din București în Timișoara.
Suntem cei mai norocoși bărbați din lume.

Sunt la Cluj, hălăduind în alt proiect. Urcam Calea Turzii, azi pe la prânz, să ajung la un OMV să fac plinul. Cînd deodată, din dreapta, a ieșit un Tiguan fără să se asigure, fără să semnalizeze. Mi-a luat fața cum s-ar zice. La volan o "Piți" roscată învolburat. Mă cam iritai, recunosc...am boscorodit-o nițel în gând, dar când a intrat în OMV înainte mea și a ocupat singura pompă libera, chiar mă enervasem...Ca să vezi!
Dar cand "Piți" a coborât pe niște tocuri de 15 cm, cu pulpele cambrate, și cum se mișca ea pe lângă masină dând din șolduri ametitor, am iertat-o. Cum pot să mă enervez pe asemenea tocuri? Mi-a trecut subit..totul de la tocuri...Și asta se putea întampla oriunde...la Bârlad, Bixad sau Marghita.

Tocurile sunt avuția noastră, iar picioarele sus pe tocuri, brand național. Eu în locul frunzei de strejar ca simbol turistic, aș fi ales un pantof cu toc. Eventual cel din poza de sus...

Iar acum, că vine seara, voi ieși în oras, să-mi bucur privirea de glezne sus pe tocuri. Cum ziceam, sunt un norocos...


2 comentarii:

  1. Eleganța înseamnă mai mult decât a fi îmbrăcată și încălțată la patru ace, e ceva ce ține de atitudine, de comportament.
    Susţin cu tărie că nu, nu e nevoie să fim înalte ca să fim frumoase şi încrezătoare.

    RăspundețiȘtergere