Ziua 203 Dragostea nu trece prin stomac

...și nici prin ficat...

Dragostea trece pe oriunde, dar nu pe acolo.

Prin stomac trec doar porcăriile pe care le mâncăm noi zilnic.

Ieri am văzut la televizor cel mai convingător mesaj că e musai să ne alimentăm mai cu grijă și în cantități rezonabile.

Dragostea trece, dar în niciun caz prin stomac.

Documentarul inclus în postarea originală era tot din seria Eat To Save Your Life, în care se prezenta o disecție pe cadavrul unui bărbat obez.
Legistul nu putea să-i găsească inima. Era ascunsă de grăsimi. Posibil ascunsă și de dragoste.
Imaginile erau destul de șocante, dar sugestive. Nu mai sunt pe YouTube.

Dragostea uneori poate trece prin stomac, dacă nu vede inima ascunsă printre șunci.

Ziua 198 Ce e fericirea?...si ce vrea ea?...

Ce e fericirea? Probabil că e cel mai definit concept de la facerea lumii. Din antichitate, până la filozofii neo-moderniști, de pe pereții peșterilor cu desene rupestre, până la coperțile revistelor glossy, toată lumea s-a scremut din străfunduri să explice ce e fericirea...și ce vrea ea de la noi...

În dicționarul de psihologie am găsit următorul enunț: "Fericirea e o stare deosebită de împlinire a ceva ce s-a realizat și a provocat un succes neașteptat sau mult așteptat sau așteptat tensionat. Se manifestă ca o stare euforică încărcată de trăiri intense ce nu numai că provoacă un fel de trăire recuperatorie puternică, ci și o energizare, o stare de receptivitate și toleranță, creșterea dorinței de a face ca și alții să fie fericiți"
Nu că n-aș fi de acord neapărat cu această descriere. Dar de ce n-ar fi și o stare a ceea ce urmează să se realizeze și provoace?...adică și la trecut și în prezent și la viitor...

E o chestie complicată fericirea asta...fir'ar ea să fie. Toți vorbim de ea, puțini cică o trăiesc cu adevărat...
Oare? Care e diferența dintre fericire și bucurie? Dar între fericire și extaz? E o temă aprigă de discuție pentru filozofii și psihologii contemporani.

Eu doar ce am răsfoit în ultima vreme două cărți, diferite dar puternic legate de fericire.
Prima este "Peripețiile bravului soldat Švejk" de Jaroslav Hašek. E o cărțulie pe care o știe toată lumea. Mi-a luminat și înveselit copilăria. Švejk devenise sinonim cu "tâmpit"..."redus mintal"..."prostovan"....etc. Citindu-l acum, după atâția ani, am râs cu aceeași poftă, am gustat cu aceeași savoare paginile cu tâlc ale autorului. Dar Švejk săracu' nu mi s-a părut la fel de cretin și bătut în cap. 
Švejk mi-a apărut ca un om fericit. 
Deși o ține din arest în arest, deși toți îl iau peste picior, până la urmă personajul e pur și simplu spumos: hazliu, zâmbăreț, sfătos, sincer, disciplinat în felul lui, autentic. Regimul cazon, războiul, atitudinea grosolană a celor din jur, nimic nu-l face pe bravul Švejk să iasă din fericirea lui. La cele mai insultătoare observații din partea superiorilor, Švejk zâmbește suav și găsește explicații lungi și obositoare pentru orice tâmpenie făcută. 
Un optimist idiot, ar scrie un critic.
Hašek n-a apucat să termine povestea. A murit înainte să-i găsească un sfârșit glorios bravului soldat. Dar cu siguranță că Švejk ar fi supraviețuit războiului cu succes și s-ar fi întors de la viața fericită din armată la viața fericită din civilie. 
Eu nu cred că Švejk e un idiot fericit. E un fericit visător. Sunt milioane de nefericiți idioți care trăiesc pe lumea asta. Așa cum sunt și milioane de nefericiti deștepti care trăiesc tot pe lumea asta.

Dar nici n-aș lega idioțenia sau lipsa de cunoaștere cu celebra zicere: "Fericiți cei săraci cu duhul"...căci prin duh a vrut să se spună păcat sau patimă sau gânduri negre, nicidecum spirit cunoscător. 
"Fericiti cei săraci cu duhul, că a lor e Împărăția Cerurilor". 
În concluzie, Isus contrazice flagrant definiția domnilor psihologi și pune Fericirea ca fiind acea stare care va să vină...care va să se realizeze. Adică nu-ți îmbogăți duhul cu lăcomie, cu dușmănie și alte rele, căci lăsându-l în sărăcie, Împărăția Cerurilor va fi a ta. Sună frumos, nu-i așa?
Așa și bravul (bunul) soldat Švejk...avea un duh sărac în răutăți. El este de fapt bun chiar dacă pare caraghios și dus cu pluta.

Astfel am citit despre ce înseamnă sa fi fericit. La propriu.

Dacă psihologii definesc fericirea ca ceva ce s-a realizat, iar Isus promite fericirea viitoare, m-am gândit că n-ar strica să descopăr și ce înseamnă fericirea prezentului, alta decât cea înconștientă a lui Švejk.

Fericirea conștientă și exersată. 
Iată că am dat peste o lucrare cu titlul "Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropshihologiei de azi" de Stefan Klein. 
Dl. Klein este un cercetător german care a încercat să definească mecanismele fericirii așa cum un medic ar defini mecanismele digestiei. 
Ce zice el?... Că fericirea poate fi antrenată la fel cum am face flotări să ne dezvoltăm bicepșii sau genuflexiuni să ne rotunjim pulpițele.
A identificat părțile creierului care generează dopamina, izvorul fericirii, și ne explică destul de direct cum putem fi fericiți zi de zi. Să zâmbim autentic, să ne gândim la cei dragi, să facem sex cât mai des, să ne înconjurăm de prieteni, să facem exercitii fizice, etc. Niște chestii simple care să ne țină creierul atât de ocupat încât să nu-i dăm timp sa fie melancolic sau trist.
Adică, în fiecare zi, ne putem face un fitness la creier în care să transpirăm dopamină. 
Cel mai fericit a fost dl. Klein. Pentru că a primit drepturi de autor pentru aceste idei.


Ce este fericirea? Ce vrea ea de la noi?...


Până ne vom umple cu fericiri, vom continua să trăim în lumea asta concretă în care cel mai bine se vinde nefericirea, durerea, negativismul, promiscuitatea și deșteptăciunea nemăsurată a idioților care ne înconjoară.

Mi-e dor de un Švejk!

Ziua 195 Pot....

Mda...ce greu e sa invingi lenea!...C-asa-mi vine cateodat'...lenea. Ma doare fix in lene.

Maman' ma suna sa vada ce fac. Pana si Pindica...dar la ea textul e..."pot sa trec sa-mi iau niste lucrusoare de iarna?"...ia vezi...Poti? Vine...se uita...verifica...face observatii...bea un suc...fumeaza o tigara...isi ia doua-trei textile din ce-a ramas si pleaca la fel de triumfatoare.

Sunt bune si pauzele...mai ales cele dese si lungi...te mai spala la spirit.

Dar sunt bine...viata mea fara nevasta nu-i chiar asa de rea. Dimpotriva. Am uitat deja dezavantajele...traiesc doar intr-un continuu avantaj.

Pot sa numar fluturi, de exemplu. Mai ales fluturii de lampa...asa zisele molii. Pot sa fac cate firmituri si firimituri doresc...fara numar. Pot sa-mi las chilotii si sosetele insirate pe unde vreau. Pot sa stau lesinat, labartzat si dezmembrat cat vreau eu...fara ca nimeni sa-mi dea sarcini inoportune. Pot sa fac lacaraie in baie...sa uit lumina aprinsa...geamurile deschise sau inchise si florile neudate. Pot sa admir oricand chiuveta plina de vase soioase...Ca sa nu mai amintesc de cate ragaieli si flatulatii ma pot bucura intr-o intimitate pura. Pot multe...Pot sa nu raspund la telefon daca nu am chef sa vorbesc, sa nu merg la nunti, botezuri sau taieri de motz. Nu mai am lista de cumparaturi...daca uit ceva sa cumpar si nu am...imi dau seama ca, chiar nu am nevoie. Pot sa nu fac nimic si sa stau intr-o lesinatura continua.
Pot sa ma bucur de toamna linistit...Octombrie imi place la nebunie...si cand ploua...

Cred ca as putea sa ma duc si la nunta Pindicai daca chiar s-o marita...

Ziua 172 Să vorbim despre fluturi...

Nu mă pricep la fluturi, doar să-i admir privindu-i.
N-am avut insectar la zoologie cu fluturi trași pe ace. Și nici dorința să-i înțep.
Știu că se trag din molii, c-ar fi mai vechi decât noi pe planetă și că-s jde mii de specii care mai de care mai colorate.
Precis există o stiință pentru aceste insecte frumoase. Unii și-or fi luat doctorate pe tema asta, referate științifice, congrese și seminarii internaționale.
Probabil ființează multe Asociații și Comisii pentru Protejarea Fluturilor. N-am chef să caut acum detalii.
Doar să vorbesc nițel de fluturi...căci nu vorbește nimeni.

Azi am îngălbenit cu limonadă alte căsuțe din excel-ul 'cela dificil și complicat. Dacă din sânge apă nu se face, limonada uite că se făcu. Toate-s bune și frumoase...lumea mulțumită.
Asa că, ce să fac?...M-am apucat să mă gândesc la fluturi, sau la ce m-aș fâlfâi și eu printr-o poieniță cu floricele.
Uite ce pățești dacă lucrezi la bugete.

Era un cântec celebru pentru preșcolari:

"Fluturaș nu mai ai aripioare"

"Nu mai ești fluturașul din soare,
Care zboară din floare în floare,
Fluturaș nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.
Fluturaș nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.

Fluturaș când aveai aripioare,
Culegeai miere din floare-n floare,
Dar acum nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat.
Dar acum nu mai ai aripioare,
Domnul conte ți le-a retezat."

Îl fredonam voios pe la vreo 6 anișori sărind în pasul ștrengarului, fără să pricep mesajul ascuns, cu-n ușor iz de amenințare. Dacă-ți place mierea prea tare, rămâi fără aripioare.

Dar chiar mi-ar fi plăcut azi să fiu un fluture la propriu, să zburd așa printr-o poieniță și să mă joc cu petale de floricele sălbatice...Fără alte griji și stresuri.
Fără căsuțe complicate în excel...departe de lumea nevrotică în care traiesc.

Ce m-aș flutura nițel!...

Ziua 171 Cand sangele are gust de limonada

La bulgari daca ceri limonada sau lemon juice, nimeni nu intelege ce vrei. Daca ceri citronada, atunci totul e clar.
Citronada lor e foarte diferita. E un adevarat fresh de lamaie. Adica iau oamenii 3-4 lamai, le storc gospodareste intr-un pahar obisnuit, pun nitica miere, adauga si-un pai si poti sa-ti delectezi papilele.
Limonada este insa diferita. Un fel de apa cu iz de lamaie, se adauga la misto niste resturi din lamaia consumata, nitel zahar si cam gata. Doar paiul seamana.
In Romania daca ceri citronada, nimeni nu pricepe ce vrei.
Cand eram mic, tin minte vag, ca se vindea citronada la cofetarie. Era un dozator din sticla si se vedeau niste elice cum amesteca lenes lichidul. Si parca era mai citronada aia...decat limonada de acum.

Pana la urma am inteles ca limonada este un soft drink al citronadei. Asta daca nu are gust de sange...

Sa tot fie luna de cand lucrez la bugete. La ce?...mda..bu-ge-te...Multinationalele astea isi fac temele devreme...din vara... vor bugete precise pe anul care tocmai va sa vina...in plus cer si cifre...tot precise pe anii urmatori...ca de'...planul cincinal n-a fost inventia comunistilor.
Si da-i si fa bugete...Nu e asa simplu cum pare. Se pun tot felul de cifre...in diferite casute ale unui excel super complicat. Daca ceva pare ilogic...casuta se face rosie...ca sangele...Daca totul e ok...casuta e galbena...ca limonada.
Sedinte de buget...pe telefon...pe email...live...in reluare...reveniri...intrebari...
Am asudat din greu sa le desenez maharilor cati bani vor avea de castigat in 2011 si evident in anii de dupa. Sa stea si sa citeasca casutele galbene in forma de casuta rosie.
Cand am zis ca gata...am ispravit...iarasi...nu e bine...nu e politically corect. Trebuie sa fiu mai optimist. Trebuie sa pun cifre mai mari, care inseamna bani mai multi. Mai multe casute logice...adica mai mult galben...adica mai multa limonada...

Pindica nu cred ca se marita anul asta. N-a mai zis nimic. Zicea ca pleaca in august in Tenerife intr-o luna de miere in avans...dar i-am vazut fundul masinii prin oras exact in aceeasi perioada.
Abia daca am observat. Aveam prea multe casute rosii in ochi...prea mult sange de facut limonada.
Cand a trecut sa-si ia niste hartii de acasa nici nu m-am obosit s-o intreb cum a fost. De fapt nici atunci n-am observat-o foarte bine.

Toamna e pe vine. Se screme...dar tot limonada o sa bem si luna asta. Poate nitel si in octombrie.

Iar eu vad doar galben...casute galbene, vesele, optimiste. Si cand credeam ca eu vad doar rosu...m-am inselat.

Ziua 155 Dumnezeu si moliile

                                           Rene Magritte - The Son of Man

Trecură ceva zile. Lenos și lent ca zilele lui august.
Voi muri și nu voi ști mirarea Prințesei când a primit ghiveciul cu gerbere. Nu voi fi aflat nici zâmbetul siderat, nici măcar mulțumirea ei.

Zilele s-au petrecut ca într-un dans fierbinte de vară...pline sau goale...vesele sau triste...spirituale sau stupide...

Aș putea povesti lucruri mărețe...Despre mănăstirile Neamțului - Neamț, Bistrița, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec și câte multe ori mai fi nevăzute de mine...Despre Sfânta Teodora de la Sihla, o pustincă care a trăit spre slava Domnului patruzeci de ani într-o peștera în rugăciuni... Despre mormântul străbunicilor mei din orășelul viselor mele de copil din Bucovina... Despre ce țară binecuvântată avem și ce oameni frumoși trăiesc în ea, ascunși printre nemernici...

Aș putea povesti și lucruri mai puțin mărețe, dar n-o voi face...

Voi spune câte ceva despre o carte, "Calomnii Mitologice" a lui Octavian Paler. De fapt o culegere de discursuri pentru un public imaginar.
"Cu zeii și cu moliile am cam aceleași relații. Și la fel de vechi. poate mai vechi sunt cele cu zeii, dar acum asta nu mai are nici o importanță. Eventual, interesante și diferite au fost începuturile, deși am sfârșit prin a crede că moliile au fost create de Dumnezeu pentru a le ține de urât celor singuri."

Pledoaria unei femei pentru Don Juan este unul dintre discursuri.."Paradis fără șarpe"...Daca aș fi femeie, aș invidia "femeia" din Paler...un simplu moșneag de 80 de ani, asa cum se descrie, în care îi pare rău ca n-are un dram de senilitate pentru a-și trăi firescul anilor de amurg al vieții. Ce spirit!...Ce geniu! La fel de măreț precum mănăstirile Neamțului...

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/octavian-paler-paradis-fara-sarpe-pledoarie-rostita-de-o-femeie


Dumnezeu a creat moliile pentru a le ține de urât celor singuri.

Ziua 142 Prin Bucuresti si Ghiveciul cu gerbere

Joia trecuta m-am executat si am intreprins expeditia pentru ridicarea cazierelor cu pricina.
Dimineata am lasat masina la revizie. Asa ca am folosit metroul si propriile-mi picioare pentru restul de deplasari inter-caziere.
Metroul - cata nostalgie...mi-am adus aminte de anii studentiei...cand l-am folosit vreme de 5 ani bunisori...zilnic si la maxim.
Arata la fel...doar ca au aparut tot felul de plasme cu reclame si informatii. Plus jde mii de chioscuri si buticuri cu ziare, covrigi, gogosi, susan, inghetate...si multe cele. Nu mori de foame in subteran...la orice coltisor miroase a ceva...cu bani putini...te poti indopa cu oaresce produse.
Dimineata Bucurestiul e somnoros. E si vacanta. Putina lume pe strada...bate si soarele destul de aspru...Doamne sumar imbracate, domni in slapi si bermude...cate unu' ratacit la cravata...iesit din vreo banca...in rest nimic.
M-am oprit in centrul vechi la City Grill...sa iau micul dejun. Doua ochiuri, niste branzica, o limonada si o cafea. 23,70 lei - o avere...cel mai mult limonada...aproape 10 lei. Adica niste apa cu o vaga aroma de lemon data de cele doua felii subtirele de lamaie, nitica gheata si o lingurita de miere. Mi-a adus ochiurile dupa 20 de minute. Cred ca au stat si au asteptat sa se oua gaina. Ospatarita cu o alura de mare sictir...adormita si nemultumita.
I-am dat o hartie de 50 de lei...si-mi aduce restul 16 lei. Bine ca m-am uitat..."Heloooo...am strigat dupa ea...ia fa scaderea"...Se uita la mine tamp si nu intelegea ce vreau"...
"Cat ti-am dat?" "50 de lei"...zice..."Si cat e restul"?...numara..."16 lei"..."Si e bine?"...
"Nu stiu...astia mi i-a dat de la bar"...""I-auzi...nu verifici?...daca te pacaleste?"
"Hai...ia nota...restul si pune-l pe barman sa mai scada odata"
S-a intors cerandu-si mii scuze...ca din greseala...M-am enervat...n-ar gresi in plus nici de-ai naibii...City Grill - de EVITAT...scump...mancare simpla...serviciu prost...mai bine Mac.
In fine...prima oprire Politia Capitalei pe Calea Victoriei...sa ajungi acolo tre' traversata Calea...e un semafor chiar colt cu magazinul Victoriei...lume...trec masini in viteza...mai e cate o pauza...semaforul tot rosu pentru pietoni... hait...cine credeti ca alerga pe rosu...sa treaca strada?...Pensionarii cu carucioare pentru piatza...astia erau cei mai grabiti si cei mai "civilizati"...Halal...unii trageau si niste nepoti de mana...frumoase invataturi...
E o vorba...cine n-are batrani sa si-i cumpere...Vazand faza asta...si multe de alt gen...as zice..." Eu i-as vinde pe unii, nu pe toti, doar pe unii...sa se procopseasca si altii cu tovarasi cu profesionala la ff, cu facultate muncitoreasca la distanta iar dupa facultate cu liceul la seral...ca cica asa era prin anii 50...intai facultatea si apoi liceul...stiu din surse sigure...deh era nevoie de cadre noi.
Ei...cadrele alea noi de atunci...traverseaza invariabil pe rosu...stau la cozi la orice ora din zi...peste tot...fac observatii neintrebati...si sunt primii moralisti pentru orice problema...dau din coate...stau lesinati prin metrou sau autobuz...doar-doar le-o da cineva locul...darrr...traverseaza in pas alergator pe rosu. Sprintarii de ei...
Primul cazier fu rezolvat dintr-o clipita.
Pana la cel de-al doilea...m-am plimbat prin oras. Nu-i rau orasul...prin centru...arata chiar bine...curat...borduri aliniate..cladiri renovate...fain.
Se apropia ora de celalalt cazier...cazierul lu' Printesa. M-am oprit la florarie...si m-am uitat... Ce sa-i iau eu Printesei si sa nu para prea erotic?...Aia nu...aia nu...am vazut niste gerbere in ghiveci...par inofensive...nu semnifica nimic suspect...si-s frumoase. Am luat ghiveciul si pas alert catre sectia de politie.
Cand am intrat cu ghiveciul...ofiterul de serviciu se holba la mine. In acelasi timp, pe plasma deasupra scafarliei sale scria " In aceasta sectie nu se primesc 'atentii'"...Am stat nitel la coada...si apoi am intrat tzantzos...wowww...nu era Printesa la birou...ci o tanti draguta...bruneta cu un zambet fermecator...zambea la ghiveci probabil...
I-am dat nr. de inregistrare...si s-a pus pe cautat...
"Luati loc domnu'"..."Ce flori frumoase!!.." Nu stiam ce sa zic...
Doamna bruneta rasfoia de zor prin caziere sa ajunga la al meu...
Mi-am luat inima in dinti, am inspirat si apoi expirai..." Doamna blonda nu e azi?"
"E la Capitala"...Ohhh saracutza de ea...tot n-a scapat...seful cel rau...a expediat-o si azi acolo...
" Puteti sa-i dati florile astea?...Va rog...Sunt pentru dansa". Bruneta se holba uimita...
"Pentru .....(si-i zise numele)?...Oaauu..."
"Da....pentru ea"..."Dar de ce?" ma spiona ea..."Asa mi-a venit...sper sa se bucure"
Mi-a dat cazierul...si am luat-o spre usa..."Din partea cui sa-i zic ca-s florile?"...striga ea dupa mine...M-am oprit...m-am gandit...si am zis..."De la un admirator"...."Oaaaauu" cotcodaci bruneta....
Mi-a parut rau ca nu era Printesa...mi-ar fi placut sa-i vad privirea si poate si un zambet. Orice femeie zambeste cand primeste flori. Cineva zicea ca e cel mai autentic zambet al unei femei. Restul ar fi doar ranjete...
Mi-am luat masina de la revizie...si am vazut Bucurestiul asa cum il vad de obicei...de la volan...Pare mai nevrotic...