Uneori aveam sarcina să scot rufele și să le întind la uscat. Prin urmare, știam să închid drăcovenia.
Am citit manualul, n-am înțeles nimic. E în toate limbile, în română și engleza nu.
Am cautat pe net, după codul masinii. Am aflat o sumedenie de chestii, inclusiv la ce temperaturi se spală scutecele, ce se mai discută pe forumurile de gospodine și mămici, cât de performant e modelul ăsta de Ariston, dar cum se utilizează nem.
S-o sun pe nevastă-mea? Nțț...i-aș face ziua fericită. Mai bine o las să sufere că a plecat.
Pe mama? Nțț, i se va părea suspect. Nici pe ea nu vrea s-o fac fericită.
Până la urmă, citind instrucțiunile în franceză combinate cu cele în slovacă și daneză, m-am dumirit. La fel ca revistele parcate eram dilematic la alegerea programului potrivit pentru niște rufe albe gen chiloți sau tricouri. Până la urmă le-am băgat la aceeași rubrică cu cămășile de dinainte. Ia să văd, se strică ceva? 1,30 min, 800 de ture, 40 de grade.
Sunt lihnit.
Proviziile s-au lichidat. Hai la prăvălie să mă aprovizionez. Nu prea mult, căci nici monetar nu prea am. Trebuie să mă încadrez cu banii la următoarele scadențe la tona de rate și carduri descoperite pe care le detin. Nevastă-mea desigur a plecat împreună cu buget cu tot.
Parca as fi guvernul. Deficitul e mărișor, se lasă și cu someri (tăntița care face curat și calcă). Voi citi cu interes ce plan de acțiune are guvernul în perioada asta de criză și o sa încerc să aplic invers. Unde dă el subvenție, eu tai și viceversa.
Așa că...ce să iau? Păi patru ouă, o pâine, cartofi am, niște brânză, pate și apă minerală. Și țigări...tre' să mă las de fumat. Poate dau și burtica jos dacă fac foamea. Nevastă-mea o să creadă că din cauza suferintei. Da, e normal că sufar.
Trec și pe la mama. O sun, cica sunt în zonă și trec s-o vad..."Să-ți fac niște copane la cuptor?"...."Mama, nu te deranja, trec în fugă să te văd, sunt doar eu...n-am timp să stau"..."Lasă, vino...te astept".
Bine că mamele au bunul obicei să nu ne asculte.
Foarte bine că nu ascultă, direct în copane m-am înfipt. Cu fasole verde, din aia congelată...dar buuunăăă...și sos mirobolant. M-am îndopat de parcă venisem din tabăra de primăvară a înfometării.
Mama nu pune întrebări. Se bucură când mănânc cu poftă. " Să-ți fac și-o cafeluță?" Da mama, fă și-o cafeluță, te rog! M-am răsfățat nitel.
"Ce face Pindica?" Pindica e nevastă-mea...e bine mamă, e la cosmetică, avea programare. Eu sunt Pindic, iar nevasta-mea Pindica, zisă Pizdica cand se fac intenționat greșeli răutăcioase de ortografie sau de exprimare. Aș pariu că mama așa îi zice când vorbește de ea când eu nu sunt de față.
Am plecat, unde? La casa mea goală de nevastă.
S-a întunecat, am trecut prin centru, afară călduț, 12 grade zice termometru de pe bord. Am găsit loc de parcare și m-am plimbat nițel - pe la Inter, Dalles, vitrine, oameni, masini, motoare turate la maxim la semafoare. Ce spectacol! N-am mai pășit prin zonă pe propriile tălpi. Se vede altfel orasul mergând pe jos. Nu-i chiar așa de urât cum se vede din mașină.
Sunt acasă, ascult Pearl Jam, beau o bere - Ursus - căci m-am decis brusc să cumpăr doar produse românești.
Poate mă amețesc nitel și adorm, că-mi vine dorul. Dorul de nevastă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu