Ieri, cand am ajuns acasa, masina de spalat huruia duios in baie...
Sa-mi stea inima, nu alta.
Sunt obisnuit sa gasesc liniste in casa...chiar si Pindica cand trece neanuntata, simt o disturbare a intimitatii. Caci o stiu plecata.
A trecut inainte sa vin eu de la lucru. Si-o fi spalat niste lucrusoare, si a bagat si asternuturi, doua maieuri, 3 prosoape...lasand masina sa toarca...
A luat si un vas de sticla...ca un fel de suport pentru fructe...in forma patrata, plat doar usor ondulate la cele patru varfuri. O piesa eleganta. Era un model cu patrate, albe si verde pal ce se potrivea in decorul living-ului. O primisem cadou, impreuna cu alte piese mai mici, un set intreg, de la niste prieteni.
A luat-o...n-am verificat piesele mici...caci oricum nu stiam pe unde sunt...De ce? Habar n-am...nu se potrivea la ea...are alte culori.
Nu inteleg, vine...dispare...mai ia cate ceva. Nu-mi pasa de sticla aia plata...nu-mi pasa de nimic material...dar de ce sa le ia? De ce nu-mi spune...vreau sa iau cutare...ia draga...ia-le pe toate. Cand sunt acolo, nu ia nimic, cand nu sunt, nu pleaca cu mana goala. Si asta doar ce pot vedea in ameteala mea nepasator plutitoare.
Iar m-am indispus.
Probabil ca cea mai buna treaba, ar fi sa nu mai vina deloc. Sa n-o mai vad.
O sa-i zic...sa-si ia totul...sa-mi lase cheile si apoi sa ma lase in pace...
******************************************
Mi-am pus niste salata orientala si snitzi de pui de la o pravalie de cartier. Televizorul era pe antena 3...ha, Pindica s-a uitat la Moise Guran. De fapt e singura emisiune de la antene la care ne uitam.
Mi-a fost lene sa mai schimb. Era un talk show in care moderatoare e o zgubilitica, tunsa scurt, nu stiu cum o cheama...vorbeste rastit, parca se cearta cu toata lumea, se agita, are pareri...se baga peste invitati. Copia feminina a Clovnului...chiar as zice ceva mai agresiva. Mancam incet, si ascultam...de fapt nu ascultam...ma gandeam...Zgubi' o avea barbat?...si daca da, care o fi eroul ala sa stea cu asta? Sau o fi din cauza lui ca nu-si face treaba bine cu ea...La naiba..
Salata e chiar buna...cu de toate...masline super...snitzi gustos...n-a fost rau.
Am gatit si azi...
Am pus vasele la masina...am excavat firmiturile...si apoi am dat pe HBO...
Si m-am bucurat de o poveste frumoasa....un film documentar, "Constantin si Elena".
Doi batrani autentici, impreuna de 55 de ani. O dragoste de jumatate de secol.
Filmul urmareste viata lor reala din propria gospodarie, la biserica, in lumea satului lor. Doua personaje de poveste, el 83 de ani, ea...probabil ca in jur de 75. Cum vorbesc intre ei, cum inca muncesc, cum isi amintesc de tinerete... absolut fabulosss...100 de minute m-am simtit altfel...100 de minute de naturalete pura, 100 de minute de viata simpla, de dragoste, de tot...
Sunt multe scene unice, nenea Costica e cantaret. Canta si in corul bisericii, dar ii canta si vacii cand o mulge...sa iasa lapte mai mult.
Elena canta si ea...cand face covoare la gherghef...ca bunica mea pe vremuri...cand desira fire...dar si cand face cozonacul de Paste...
Nenea Costica sta jos, o asculta mustacind iar ea canta "Tinerel m-am insurat"...nu stiam cantecul...e din folclorul nostru...
Scena de povesti nemuritoare. Ce dor mi-e de bunici...!!!
Dar, pe langa tot umorul, dragostea si autenticitatea din film,am invatat cum ar trebui sa traiesc de fapt. Nenea Costica...a prins razboiul probabil, apoi anii cumpliti de dupa, s-a insurat in 1953 cu Elena, au facut copii, au nepoti si stranepoti. Au avut precis o viata mult mai grea decat a mea. Nu s-au plans, dragostea lor a invins vremurile. Si ce frumos traiesc! Ce oameni frumosi!
Asta e viata ce o sa traiesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu